51,621 matches
-
și simplu «porci» tuturor grăsanilor leneși și neîngrijiți, iar noi ceilalți să rămânem pur și simplu «gentlemeni»?“ TaylorMCD, Men.Style.com Forum De când soru-mea s-a convertit la marxism-crestinism, am hotărât că epoca “-ismelor” a virat în neconcludent și desuet. Stilurile de viață ne definesc astăzi mai mulțumitor decât ideologiile, așa că în locul vechiului dosar dilematic dedicat “-ismelor”, vă propun o trecere în revistă a stilurilor de viață masculine alfa-sexuale. Folosirea acestor denumiri în contextul monden românesc și pe hârtia lucioasa tipărită
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
s-a convertit la marxism-crestinism, am hotărât că epoca “-ismelor” a virat în neconcludent și desuet. Stilurile de viață ne definesc astăzi mai mulțumitor decât ideologiile, așa că în locul vechiului dosar dilematic dedicat “-ismelor”, vă propun o trecere în revistă a stilurilor de viață masculine alfa-sexuale. Folosirea acestor denumiri în contextul monden românesc și pe hârtia lucioasa tipărită se face încă timid și împiedicat, iar situația seamănă pe undeva cu bancul în care octogenara soție a unui filatelist le dezvăluie prietenelor ei
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
lucioasa tipărită se face încă timid și împiedicat, iar situația seamănă pe undeva cu bancul în care octogenara soție a unui filatelist le dezvăluie prietenelor ei senile că soțul ei este “sifilitic”. Așadar, dacă vă întrebați de ce sunt compuse denumirile stilurilor de viață contemporane cu adjectivul «sexual» și regretați iarnă «-ismelor» voastre, probabil că faceți parte din tagma retrosexualilor, care reprezintă majoritatea covârșitoare și plictisitoare din România. Retrosexualul refuză cu obstinație să se preocupe de propria imagine și respinge categoric deviaționismul
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
istovit avant-la-lettre al mafiei locale și regionale, Mamaia are aerul fals al unui decor de telenovelă ieftină, pe care scenograful l-a gândit să reziste numai câteva episoade. Mamaia și Vama Veche sunt două încercări eșuate de a crea un stil pe litoralul românesc. În primul caz, un efort voluntar de a construi o atmosferă s-a soldat cu un efect de termopan. Iar excesul de serotonină nu poate alunga decât vremelnic această senzație din pupila mărită și expusă gustului monstruos
Lehamite litorala by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83079_a_84404]
-
Băsescu, mai ales!? În consecință nu vreți să aveți și un tricou cu CHELU’, CHIORU’, etc (le știți și dumneavoastră!) În grabă, am cules de pe internet cîteva mostre care, presupun că v-ar scandaliza! C.V.Tudor a uzat și de stilul grobian care-l caracterizează: “Băsescu, chioru’ asta cu fata de ospătar mahmur, are tendințe dictatoriale”; “La Camera mergem cu Adrian Nastase, că nu putem să mergem cu Mona Musca, văduva lui Mao Tze Dun”. HotNews 21 mai 2007 Șantajul lui
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
E fascinant să urmărești cum tehnologia schimba istoria, de secole încoace. @ irina - exact la asta ma refeream și eu când am zis că subscriu la comentariul tău. cât despre comentariul al patrulea, tre’ să mă și captiveze puțin (măcar prin stil) ca să îl citesc, ceea ce nu e cazul aici, unde semi-ironiile mă fac să reacționez la modul “shit, la dracu, scroll down să vedem ce zic alții”. Ah, si Dragoș, spui că AP nu are priză la cultura virtuală. Dar ar
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
plasarea permanentă a întreprinderilor industriale sub așa-numita ‚umbrela Ishikawa’. Să observăm însă că punctele de vedere nord-american și japonez în chestiunea parcurilor industriale de fapt coincid, întrucat ideile lui Armând Feigenbaum și Kaoru Ishikawa țin în fond de același stil „kaizen” de gestionare a calității totale într-o industrie, o manieră de management în care se include și cel mai înalt standard de gestionare a calității ambientale de către întreprinderi (organizații).Prezentând aceste opinii dintr-o perspectivă comună, si exploatând dimensiunea
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
prin grila "actualității" sau a reducției la "realitate"), în tot acel amalgam original de natural și artificial, de fapt divers și filosofie, de umor, disperare și melancolie - un regizor are libertate de mișcare, libertatea de a citi acea lume după stilul și asemănarea lui. Șerban Marinescu s-a dovedit interesat de carnația telenovelistică a poveștii și de un pitoresc obsedant, care învăluie totul, la concurență doar cu obsesia pentru decorativ și somptuos (tot atîtea elemente care plac marelui public, așa cum place
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
cu cea de la noi, pentru că francezii nu beau cafea turcească. În schimb franceza e singura limbă în care băutura și locul unde se bea ea poartă același nume - le café, ambiguitate ce dă dovadă de improprietatea oricărei traduceri și de stilul unic al cafelei franceze. Decupez, la întîmplare, un fragment de jurnal: "...Un alt negru, cu o șapcă americană, vorbește la mobil, vorbește foarte tare, parcă înadins pentru a fi auzit de toată lumea. O somaliană sculptată, cu turban roz, superbă femeie
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
carte. În schimb, notații ca cea de sus, într-o succesiune care tinde plăcut către cronică a efemerului. A sta în cafenea, cu singura ocupație de a iscodi din priviri, întotdeauna discret, și de a nota - e pentru autoare un stil de viață apropiat de cel al flâneur-ului. Trec prin carte nenumărate personaje, tentate să devină tipuri, dar cum viața lor de jurnal nu durează mai mult de două fraze, totul rămîne sugestie. Mai mult decît într-un jurnal obișnuit, notația
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
alteori desenează rapid schițe după chipuri pe care le are în față doar cîteva momente. Uneori se simte deconspirată din postura comodă de observator dezinteresat, alteori amintirile vin proustian din aroma cafelei. Jurnalul rămîne însă o convenție. Adjectivele, alese cu stil, se aliază în crearea unor imagini de o picturalitate compusă cu ochi de specialist. Detaliul banal, dilatat la maxim, devine eveniment. Să fie dorința salvării efemerului mai mult decît un gest gratuit? Autoarea își descrie exercițiul: "A contempla cu detașare
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
Șeicaru, alcătuirea - ca sens - poate fi dedusă din titluri: Pamfil Șeicaru om de curaj (Zaharia Stancu), Pamfil Șeicaru și jidanii (Lascăr Sebastian), D. Pamfil Șeicaru întinde proletarilor mâna (Pârvu Par.). Textul D. Șeicaru e și critic literar, nesemnat, identifică prin stil pe Zaharia Stancu. Mihail Sebastian părăsește scena căreia îi aparținuse măcar și pentru o unică apariție, dar pamfletul continuă, condus de Zaharia Stancu. El semnează acum Pamfil Șeicaru în patru labe, secondat de Lascăr Sebastian cu Puterea d-lui Pamfil
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
putut să-i aparțină și lui Salvador Dali cu efectul suprarealist știut. Plagiatul nu e însă în firea lui Ion Barbu, - cred că ar fi și cronologic exclus. în orice caz, inspirația poetului român, cert originală, este desăvârșită într-un stil de baladă sublim incantatorie ce ar fi dat Construcției, ipotetice, un accent muzical perfect organizat, autentic, fără acele fuites... fără acele scăpări ilogice tipic surealiste lipsite de vreun consens social, fără miezul profund de care tocmai vorbeam, de gălbenușul primordial
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau de limbaj, filosofie în doze homeopatice, condamnarea pe viață a unor destine sînt cîteva dintre elementele care traversează piesele, care le unesc, în ciuda etapelor diferite pe care dramaturgul însuși și stilul său le-au parcurs din 1989 și pînă în 2001. Poate și de asta antologia de teatru Solomon de la Hasefer are o vibrație emoțională pentru că autorul se livrează, se pune la dispoziția cititorului într-un "demers" lung, cu variații, cu
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
multiplică, în dialoguri paralele, "măgarule - spune gospodina -, dumneata unde ți-ai lăsat obrazul - spune femeia -, domnul meu?, vorbesc cum vreau - spune studentul -, încă doi pași - gîndește Isidor -, vrei să mă enervezi - spune individul, șamd". Însă aceste decupaje nu sînt în stilul reportofonului, a înregistrării directe, ca la optzeciști; în ciuda inserțiilor realiste prozele lui Francisc Nona păstrează o doză mare de afectare livrescă prin care legăturile se fac, nu atît cu proza "făpturilor neînsemnate" a volumelor anilor '70-'80, ci cu translările
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
O înfrângere necondiționată a teoreticianului și dramaturgului." (pp. 168-169) Cu alte cuvinte, didascalia subminează serios textul dramatic atâta timp cât autorul nu stabilește un singur sistem de referință la care să (se) raporteze didascalia, confundând receptorul - interpret și receptorul - cititor și neadecvând stilul sau procedeele narative la cerințele și exigențele textului dramatic. Expresie a neîncrederii scriitorului în teatru ("avem de-a face cel mult cu romancieri ratați, dar nu cu dramaturgi") și mai ales în practicienii de teatru, didascaliile nu pot să nu
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
album rămîne, totuși, prezentă prin cele paisprezece reproduceri alese cu mare grijă, reproduceri care pot reconstitui parcursul a șaizeci de ani de creație, adică intervalul 1931 -1991, ceea ce sugerează, în mod explicit, sensul unei evoluții și unitatea dinamică a unui stil inconfundabil. în al doilea rînd, cartea nu poate fi socotită nici o monografie pentru că pictorița este foarte puțin prezentă în datele ei umane și istorice, chiar dacă epura bio-bibliografică, de altminteri foarte consistentă, și anumite trimiteri din studiul introductiv compun cu multă
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
de accesibilitate care ar mulțumi orice adept al postmodernismului. Din acest punct de vedere, cartea constituie un manual de erudiție, manevrata cu degajare: aluziile care merg de la literatura clasică până la seriale T.V. și benzi desenate se încadrează firesc într-un stil fluid, nu lipsit de meandre, amintind de latura eseistica a scriiturii feminine (o paralelă cu Hélène Cixous e mai mult decat plauzibilă). O altă fațetă a cărții e pedagogia metodologica pe care o expune. Această observație se aplică în special
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
Codul erotic (o erotică a limbajului) e tot mai puternic. Scriind texte "științifice", subiectul îndrăgostit se simte solidar, în mod ciudat, cu orice scriere al carei principiu e că Subiectul nu este decât un efect de limbaj (pag. 129). Acest stil, iubitor de paradoxuri, criptic și ușor poetizat revine și în eseul despre Deleuze. Grupajul intitulat Speculum șochează cititorul printr-o abordare de un ludic neașteptat; Paragrafe despre nori are o tentă postmodernă pronunțată, amintind de stilul mozaic folosit de Ihab
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
limbaj (pag. 129). Acest stil, iubitor de paradoxuri, criptic și ușor poetizat revine și în eseul despre Deleuze. Grupajul intitulat Speculum șochează cititorul printr-o abordare de un ludic neașteptat; Paragrafe despre nori are o tentă postmodernă pronunțată, amintind de stilul mozaic folosit de Ihab Hassan, dar și de structură palimpsest a lui Imre Toth. Jocul de oglinzi între corpurile lui Kafka (cel real și cel scris), inventarul de osteni literări, analiza eufoniei "Gilberte - Albertine" sunt doar câteva din subiectele cu
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
însă, se termină fără ca măcar una din probleme să fie rezolvată, din contră, totul se încâlcește și mai mult". Și asta, aș adăuga eu, pentru că în piesa lui Caragiale rămâne nerezolvată ecuația mască-chip, nerezolvare în care se află însăși "esența stilului", din care ia naștere ritmul ce animă parada măștilor care-l preocupa în chip fundamental pe marele dramaturg. Spectacolul nu atinge însă tocmai acest centru nucleic al piesei, nu-i explorează și nu-i exploatează ambiguitatea, minimalizează raportul dintre aparență
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
totuși tonic. Filmul care m-a impresionat cel mai mult și care avea să primească Premiul Special al Juriului a fost A Snake of June al japonezului Shinya Tsukamoto; turnat în sepia, în plin sezon al ploilor, filmul are un stil într-adevăr unic, de o originalitate care îți taie respirația. iecare imagine are locul ei bine determinat, si, durînd doar 77 de minute, filmul are și o densitate apăsătoare. Un cuplu obsedat de succesul profesional într-un megalopolis, dar în
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
de zicale, proverbe "formule de politețe" - dar sí sudalme, blesteme, înjurături cum rar se mai întâlnesc la alte neamuri, adăugând, cu mare verva - evitând prea tocite clișee -, creații ad hoc că, printre altele, cumplite amenințări verbale, precum și noi figuri de stil sau apostrofări politice. Limbajul reflectă mentalități, afecte, conduite prevalente și chiar predilecte într-un anumit moment că ne bucura sau nu extragerea unor anumite entități din enormul nostru tezaur, selectarea privilegiată sí că frecvență, precum sí adausul de broderii pe
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
să scrie aceleași lucruri pînă cînd, într-o bună zi, cineva inventează ori copiază după străini o specie, un gen, un fel de operă necunoscută contemporanilor. Alții îl urmează și literatura se transformă ireversibil, în întregul ei, de la concepție la stil. N-are rost să insist pe detaliile (abia ele, pasionante) ale poveștii scrisului și cititului literaturii române de la începuturi pînă în prezent. O idee, pe care am sugerat-o din titlul însemnărilor mele, se cuvine însă reținută. Am în vedere
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
că a fost urmărea unei banale certe între prozatori și, atenție!, ca "dovezile" i le-a furnizat N. Stoicescu, masluindu-le!). Gruparea Manolescu ar fi alcătuit "plutoane de execuție", printre calai numărîndu-se și "nebune" precum "domnișoara Luminița" (rețineți, vă rog, stilul cu o bine stabilită reputație al d-lui Neagu!). Ce ar fi de spus în legătură cu delirul de persecuție al prozatorului? Doar că nu inexistentă grupare cu pricina îl va executa, dacă îl va executa vreodată, ci istoria literară. Mult mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]