238 matches
-
și de reticențe. Ion Sava ar fi fost o „legendă”, de fapt, un „autodidact”, iar desenele, caricaturile și picturile lui ar păcătui printr-un caracter anecdotic, „literar” și oarecum „melodramatic”. Ar fi fost un diletant, un touche-à-tout, de o categorie stimabilă mai mult prin intenții decât prin realizare, abordând prea multe domenii și neajungând în fiecare decât cel mult la jumătatea drumului. Interlocutorul meu îmi mai dădea ca exemplu, de alăturat lui Ion Sava, pe Victor Ion Popa. Deloc nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
depreună[...]” 619) sunt preluate - a arătat Vasile Pârvan 620 - direct din Cazanie (din care? - mă întreb). Pentru „unghiurile” ce încearcă să adune o „definiție a morții” (pornind de la toposul „morții ca urmare a păcatului originar”), într-o secvență cu totul stimabilă, altfel, D. Russo a izolat, cu acribia-i cunoscută, câteva corespondențe ce lămuresc sursa - omilia lui Ioan Chrisostom. Savantul a identificat și alte prezențe chrisostomice în textul diaconului bistrițean 621. Nu mai insist, ca urmare, și îl las pe diacul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi el. Prima categorie este cea a tinerilor și tinerelor care iubesc și respectă până la disperare orice fel de literatură responsabilă și care, dacă nu-l pot vedea clar pe Shelley, se mulțumesc să caute plăsmuitori de produse inferioare, dar stimabile. Cunosc bine această categorie de băieți și fete, sau îmi imaginez că-i cunosc. Sunt naivi, sunt vii, sunt entuziaști, de obicei nu au deloc dreptate și sunt, cred, mlădițele acelei societăți blazate și legitim interesate de literatură, de pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
verbale, stâlcirea cuvintelor sau folosirea lor inadecvată, prin imitarea celor mai diverse stiluri. Între ele personajele se adresează cu formule diferite în funcție de relațiile pe care le stabilesc, de tipul pe care-l reprezintă, de pretenția lor: „ soro”, „domnule”, „bobocule”, „onorabile”, „stimabile”, „moftologule”. S-a observat că „dezintegrarea limbajului” reflectă „dezintegrarea intelectuală și morală” a orânduirii sociale. Raționamentele tautologice („o soțietate fără prințipuri, va să zică nu le are”, „familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare”, „când zicem 64 zicem
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
compoziție, cu o caligrafie admirabilă de unghiuri mici și egale, care amețeau pe Mini și îi aminteau pedepsele la școală în ora de germană. Ei-au ;colo fraze metodice asupra sănătăței și petrecerei reciproce și gri'tsse prelung întortocheate și stimabile. Separația de corp ar fi trebuit prevăzută în contractul acestui menaj. Se auzi la intrare un zgomot de voci amestecate și de râsete. - E și Lică! zise Lina uitîndu-se la Rim, care nu clinti. Pe Lică Trubadurul, Mini nu-l
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
porțelanul, pe un scaun lângă contor, întinzînd machinal mâna cu biletele. Bancherul le ia; se uită bine la liste, la bilete, la posesorul lor, și, zâmbind și el fără afectare, zice d-lui Lefter, care asculta stupid: ― Uite ce e, stimabile: v-ați înșelat... și iaca de unde provine... Dumneata ai... Ciudat lucru, ce-i drept... Cum s-a întîmplat!... Al dracului!... Dumneata ai la una tocmai numărul care a câștigat la cealaltă și... ― Și... ce? ― ...și viceversa. Cum aude cuvântul viceversa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Supremul lor Star, ne omoară curierii, intermediarii. Micii auxiliari, înlocuitorii, că doar și eu... Un înlocuitor, domnule, o știi prea bine. O lume de înlocuitori, circul ăsta al nostru... O știe deja orice chiriaș al turtitei planete. O știe oricine, stimabile. Până și dumneata o știi, sunt sigur. Domnul profesor rămase în raza candelei sfioase, herr Matei, în obscuritate, încasa tăcut logoreea chiriașului Anton Vancea Voinov, zis Tolea. După o pauză de respirație, porni, în sfârșit, replica. — Venisem, de fapt, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot, spectacol complet. Ba, eu merg și mai departe și zic: mă tem. Mă tem de adevăr... mă tem de trădare, ca de adevăr și viceversa. — Care adevăr? — Care l-am mirosit de mult și tot timpul... Nu înțeleg. — Ei, stimabile, ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. — Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare, care becher? — Moftologul. Nifilistul. Becherul. Bibicul. Bâlbâitul. Era îndrăgostit lulea. Și simțea că o pierde. Venise ăla, misionarul, de a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de orice subiect, închipuie-ți! În seara cu pricina, tata primise scrisoarea și a înțeles primejdia. I-ai cunoscut pe ai mei. Scrisoarea de amenințare numai eu o știu. Numai eu și tata, înțelegi? Verosimil, nu? Recunoști că e verosimil, stimabile? Hai că recunoști. Dacă mă iubești, dacă ții la mine, coane burtică, recunoști. Să zicem că avea deasupra textului sau deasupra semnăturii o emblemă. Pe plic, tot o emblemă. Și ce-i cu asta, ce vrei, ce urmărești? Inventezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de amenințare, să juri, nu altceva, să juri! Anonimă, parc-ar fi semnat-o toți. Zi-i mișel și pace! Așa e lumea, n-ai ce face, înțelegi, ’mneata, până unde poate merge mișelia omului. — Mizerabilul! Perseveră Marga. Nu râde, stimabile, nu râde. Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să n-o știm! Baremi, să n-o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să nu ne iuțim, stimabile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
râde, stimabile, nu râde. Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să n-o știm! Baremi, să n-o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să nu ne iuțim, stimabile, se strâmbă, obosit, psihanalistul. — Cum să nu mă iuțesc, onorabile? Eu, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între dumneavoastră?Am renunțat și la Muntele Măslinilor și la bordelurile din Buenos. Ca să rămân între dumneavoastră! Căci fără mine, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot, tot. Distribuție completă, onorariu asigurat. Adevărul, adevărul! dar merg mai departe și zic: mă tem de adevăr și nici nu mai știu dacă îl vreau. — Care adevăr? — Care l-am mirosit de mult și tot timpul. — Nu înțeleg. Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie. Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare? Care becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bărbaților, tot ce e mai bun din ambele lumi, zise el vesel. Genul care acceptă să facă lucruri murdare În pat, dar nu se așteaptă să le achiți tu nota de plată la restaurant. Aici, mersese cam prea departe. — Gata, stimabile, În seara asta, e rândul tău, am spus cu hotărâre. Tom se stropși indignat. — Păstrează chestiile astea pentru polițaiul tău, Îmi aruncă el pe un ton răutăcios. Nu-i așa că au un fond special pentru divertisment? — Mă Îndoiesc. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
utile et dulci aici, la porțile Orientului”. Jean era însă om fin. dispunea de gesturi mărunte, de o mustață englezească parfumată și de un soi de entuziasm care mergea până la a pune clienților reviste culturale în cabină. - Căci pentru mine, stimabile, declara dragul de el, mens sana in corpore sano înseamnă mai întâi de toate trecerea de la homo sapiens la homo hygienicus. Trebuie să remarc că fatalitatea a fost totuși mai puternică decât caracterul lui Jean: emisiunea Toaleta duminicală luă ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-a oțărît un cititor. Hai, fugi cu ursu’ ! - mi a zîmbit cu gura plină de cuvinte tizul meu de peste gîrla Atlanticului, Călin Mihăilescu. Care Gargantua, monșer ? Ce-i porcăria asta, ce-i cu dulcegăriile astea nesărate ? Nu mă fierbe, stimabile ! - zic. Păi, ia stai jos și cugetă : ce-ți spun ție cuvintele astea românești atunci cînd se ridică de la masă și taie frunză la cîini prin mentalul nostru național ? și m-a tocat mărunt cu pilde bine asortate : Despre cel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
taie frunză la cîini prin mentalul nostru național ? și m-a tocat mărunt cu pilde bine asortate : Despre cel ce-a făcut o gafă, greșeală sau ilegalitate se spune că „s-a prăjit” sau „s-a fript”. „Nu mă fierbe, stimabile”, strigă Trahanache atins de impaciență. „Hai, frige-o de-aici !”, ordonă o voce populară nedispusă să te lase să fierbi la foc mic. Cine, după ce se pîrpolește, îndrăznește să nu-i dea curs de îndată s-a ars și e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de 40 cât unul de 200 ? Nu. Păi dacă plătiți pe ce nu se vede, d aia a inițiat Cel de Jos taxa pe întuneric. Plătiți și vă tai chitanța. Extraordinar! M-am luminat! Dumneata ești Dracul! Ești... Belzebut! Sigur, stimabile, că doar n-oi fi Traian Băsescu. Vă tai? Și dacă nu dăm și n-o tai, e vre-un bai? Este. Vă înzecește costul la neîntuneric ăl de Sus! S-o creadă mutul. Unde s-a văzut ca ăl
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
persoană pe care o declari nevastă, nu crează daune suplimentare vehicolului?! Poate că, exact în această clipă în care dumneata mă jignești, respectiva individă a spart voluntar parbrizul, luneta, farurile și ce mai are dânsa de spart. Dar... Ciocul mic, stimabile! Hă!...Ai mașina din ’88 ! Da. E veche. Rablă. Care-i tâmpitul care ți-a făcut asigurarea? Dumneata. Mda, dar tot rablă rămâne. E veche dar are kilometri puțini. Era ca copilul nostru. Mda. Și ce daune acuzi? Far dreapta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
non stop, 24 din 24 de ore. Luați loc aici, pe fotoliul alesului care sunt eu ca primar. Așa... Stați lejer, comod... Da așează-te odată, că aici se filmează!! Uah! Mi-a intrat un ac în... Un ac?! Pardon, stimabile, dar acul ăsta e un cui în toată regula. Un cui de șapte. Iar cui crede că primarul doarme în fotoliu cu cuie, să-i fie rușine! Ia acest cui și arată l vecinilor... străzii...masmediei! Domnule primar, dar... Ia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Adresează-te unei iepuroaice! PATRULA FANTASTICĂ Bună ziua. Sunt sergentul major Popescu Ubu din Brigada Rapidă, că de aia avem și biciclete de cursă. Poftim actele. Care acte? Cine v-a cerut acte? Noi nu suntem Comisie de împroprietărire, suntem Poliția, stimabile! Lucrăm pe fapte evidente și nu pe evidențe, cum spunea domnu maior Căpșună, aici de față prin citatul mai înainte citat. Întindeți mâna.Așaaaa. Vă felicit pentru comportamentul exemplar de care ați dat dovadă oprind regulamentar la al treilea foc
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să mă retrag. M-a rugat Sfântul Petru să-l înlocuiesc pentru o jumătățică de secol la poartă. Sfântu?..Și podul ăla nu era pod, adică... Iar bătrânul căruia i-am dat 5 dolari nu-i...taxator de vamă? Nu, stimabile. Aici ești în Rai. Păi... Asta înseamnă că... Exact. Și scoate suta aia de dolari din pantof că am văzuto de acum o oră! CIRCUL Lume ! Lume ! Poftiți, intrați ! Pe-afară-i vopsit gardu’, înăuntru femeia cu gâtul de un metru și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
avut niciodată fericirea de-a mânca măcar până la sațiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece nenorocitul tău amic M. Eminescu Adresa mea e: Michael Eminescu Ober-Doebling bei Wien. Hirschengasse No. 71. Privatheilanstalt. 189 [TITU MAIORESCU] Stimabile Domnule Maiorescu, Astăzi, ieșind din casa de sănătate pentru vro două ore, mă folosesc de vizita ce o fac nepotului d-voastre, d-lui Popasu, pentru a vă adresa aceste șiruri. Sânt mai bine de trei săptămâni de când an încetat
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
rugîndu-te să spui complimentele mele d-nului și d-nei Păucescu, rămân al tău credincios prieten M. Eminescu N. B. Adresa mea o știi [plic: ] Domniei sale Domnului A. Vlahuță București 22 Strada Plevnei 22 218 [SOCEC et TECLU] Monastirea Neamțu, 1 fevruarie 1887 Stimabile domnule, Vă rog a mi se trimite, conform promisiunii d-voastre, numerii pe ianuarie și fevruarie ale "Convorbirilor literare". Al d-voastre devotat M. Eminescu. [Adresa] D-sale d-lor Socecu et Teclu la 96, Strada Berzii 96, București 219
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
CĂDEREA Albert Camus Povestire Pot, domnule, să vă ofer serviciile mele fără riscul de a vă stingheri? Mă tem că no să știți să vă faceți înțeles de prea stimabila gorilă care conduce destinele acestui local. Nu vorbește decât olandeza. Dacă nu mă autorizați să vă pledez cauza, nu va ghici că doriți un păhărel de rachiu de ienupăr. Iată, îndrăznesc să sper că ma înțeles; felul în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
se bifurcă. Una duce spre răbdătorul Alex. Mânăstireanu, care mă asigură telefonic că vom avea timp să ne cunoaștem reciproc, cealaltă spre mai grăbitul publicist scriitor Ion N. Oprea. Primului mă adresez cu formula „Venerabile domn profesor, Alexandru Mânăstireanu”, celuilalt „Stimabile domn, Ion N. Oprea”, bucurându-mă că mai vechiul meu amic (dacă nu mă va renega), Vasile Fetescu ca și Anișoara Dumitrescu sunt lianți în realizarea și extinderea unor binevenite relații interumane. Deci: Venerabile domnule profesor, Alexandru Mânăstireanu Lecturam volumul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]