153 matches
-
viu se bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un pui de pasăre neîndemânatic, trâmbițând sosirea toamnei. Dar trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica se opri, lăsându-i singuri cu stinghereala lor. Weber rămase într-o baltă de rușine, simțind nevoia să umple golul. Crezi că Mark și prietenii lui au dansat în seara aia? Ea se încruntă la varianta asta. —Bonnie a zis că n-a fost aici. Nu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
găsească o lingură. În timp ce Maria se întorcea ascultătoare în sufragerie, eu mi-am pus toate întrebările pe care prietena mea nu apucase să mi le pună. Bun, sinceră să fiu, sentimentul predominant din după-amiaza respectivă fusese unul de rușine și stinghereală. Mă simțisem lipsită de experiență și naivă, dureros de conștientă că nu avusesem decât un partener înainte de Ed. Mai rău, mă tot gândeam la Mark, dar m-am surprins pe mine însămi când am intuit că probabil nu era indicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Să ne-nțelegem : dacă-i profesional, pentru mine nu mai e zîmbet. ZÎmbetul musai să comunice o stare, o atitudine, o particularitate. Cei mai mulți Însă se prefac că zîmbesc, crezînd că nu se observă că, de fapt, e vorba de ipocrizie, stinghereală, timiditate, jigodism, libidinoșenie (poate ați cunoscut, ca mine, și oameni care rîd fals și incontinent!). Ce dor ne e, uneori, de un zîmbet sincer! Primesc de la Craiova două numere din excelenta revistă de cultură teatrală SpectActor. O citesc cu bucurie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu? Oh, Doamne! Pare că nici un cuvânt sau gest la care se gândește nu este cel potrivit. Frământarea aduce și îndoiala de sine. Ce se întâmplă? Își închipuise această clipă în mii de feluri, dar niciodată nu o asociase cu stinghereala și nesiguranța. Vrea s-o îmbrățișeze, s-o mângâie, s-o sărute. De fapt dorește mai mult. Să fie mereu lângă ea, să o facă fericită. Și nu pentru câteva zile, o lună, un an. Pentru toată viața. Pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chipul Desdemonei: ochii mari și triști, tenul palid, diafan. Ar trebui să menționez, cu urma de invidie a cuiva care a fost cândva o fată cu pieptul plat, silueta voluptuoasă a Desdemonei. Corpul era pentru ea un motiv permanent de stinghereală. Își anunța mereu prezența fără consimțământul ei. Când Îngenunchea În biserică sau când bătea covoarele În curte când culegea fructe sub piersic, formele feminine ale Desdemonei scăpau din strânsoarea hainelor monotone care le țineau prizoniere. Deasupra corpului ei unduitor, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi camera cu grota, cu gema simplă, luminoasă, elegantă..., de ce așa? Și acolo era ceva ciudat. Nu știa de ce, simțea un fel de stinghereală. Crezuse că acea combină muzicală era a lui Mihai. Că el se așezase cu ceva timp în urmă să asculte CD-uri. Abia acum își dădea seama că nu era așa. Un semn de întrebare îi ridicase și grădina, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fiica împăratului bizantin Theodoros Laskaris I. După insistența tătîne-său, Bela IV își părăsi soția, după ce trăise doi ani cu. ea, dar trebui s-o reprimească în căsătorie în urma unei porunci papale, ceea ce și făcu {EminescuOpXIV 77} într-adevăr și fără stinghereală, după ce s-a-ntors din arhiducatul Austriei, unde pribegise mai multă vreme ca fugariu. Totuși scaunul roman avea multe Scrupule în privirea tăriei credinței sale, espuse unei soții răsăritene, din care cauză Scaunul căuta să s-asigure în alt mod mai temeinic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prea tîrziu: Julius o și luase la fugă și era acum la un pas de ei; stăteau trînțiți pe jos lîngă una din porțile laterale ale colegiului. Se opri foarte aproape și se puse sa-i privească fără pic de stinghereală. Cerșetorii Îl cercetau și ei, iar cîțiva i-au zîmbit chiar, el n-a mai stat mult pe gînduri și i-a Întrebat de ce foloseau toți o singură strachină, dar Vilma a intervenit: „Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de dinți și nici hîrtia pentru scrisori, nu bătea cîmpii În public, nu avea de gînd să se castreze. Totuși, nu avea curajul să vorbească nimănui despre starea În care se afla. Nu avea chef să arunce o umbră de stinghereală În conversație dacă se apuca să povestească pe Îndelete cum Își spusese, cu cîteva zile În urmă, cînd se trezise: „Am să mă dau jos din pat mergînd În patru labe. Nu sînt demn să stau În picioare.“ Își părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul din când în când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Corneliei? Și unde vrea să ajungă? La rex, bineînțeles, prietenul ei. Încearcă să-i bareze calea, dar o împinge și pe ea în lături, urlând ca o zăludă: — Mi-a venit din nou ciclul! Printre râsete și chicoteli, Occia simte stinghereala bărbatului de lângă ea. O iubi el copilele astea ca pe ale sale și le îndeplinește toate capriciile, dar una e să iei în cârcă o puștoaică de șase ani, și alta să ți se agațe de gât o adolescentă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pași”, Îmi spuse, „Întoarce-te după ce adorm. O să iau o pastilă. Iertați-mă amândoi. V-am spus eu, cred că am mâncat ceva rău. Toate fetele acelea mâncaseră și băuseră ceva rău. Îmi urăsc țara. Noapte bună”. Agliè Îmi Înțelese stinghereala și-mi propuse să ne ducem și să stăm Într-un bar din Copacabana, deschis toată noaptea. Eu tăceam. Agliè așteptă să Încep să sorb din batida, apoi rupse tăcerea, ca și starea aceea de jenă. „Rasa, ori cultura, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu cinci mai mică, așa că lasă... Wow! M-am dat de gol ca o puștoaică și nu asta am dorit! exclamă Iuliana, roșind ușor. - Daaa? Nu arăți. Ai cuvântul meu de onoare! Mă bucur mult, Iuliana. Parcă îmi trece total stinghereala, se explică el, prinzându-i afectuos brațul și cu cealaltă mână. Marian Malciu - ... Da, da, da...! Lasă doar o mână, domnule doctor, te rog! șopti ea râzând, în timp ce-i împingea mâna ușor și-l privea șăgalnic. Trupurile lor se apropiaseră
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
știu dacă mai sunt lei sau urși în ea..., dar putem verifica... Marian Malciu - A, nu, nu! Nu doresc... Continuă! Ai o memorie de elefant și povestești așa de frumos, încât m-ai fermecat. Nu glumesc! adăugă ea, imediat ce observă stinghereala instalată pe chipul lui Eugen. - Ei bine, parcul, în cele mai bune zile ale sale, se întindea pe aproape o sută de hectare și a devenit unul din cele mai întinse spații de acest fel din Europa, cum spuneam. Este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
argumente menite să-i clatine încrederea, îi vor demonstra cu cruzime absurditatea acestei întreprinderi... Era deja prea târziu, mama și fiul deja sunau la ușă, veseli, gălăgioși, de pe umbrelele lor șiroia apa. Fiecare în felul lui căuta să-și ascundă stinghereala. Înainte de a porni la drum, au acceptat să bea o cafea la Carmina. Poate se mai domolește amarnica asta de ploaie, a spus Sidonia și, în rochia ei foarte simplă și sobră, îmbrăcată înadins, părea de-a dreptul copilăroasă. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână molatică și albă pe încheietura sânului stâng atât de frumos și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe umărul stâng. Când am coborât scările arătam ca o flacără. Mă simțeam ușoară, vie, puțin emoționată. Parcă porneam către o lume necunoscută. El mă aștepta rezemat de chioșcul de ziare. A rămas puțin șocat văzându-mă. Ca să-i risipesc stinghereala l-am apucat de braț. O clipă mi s-a părut caraghios gestul meu. Pe urmă am dat totul uitării. A doua zi s-a lăsat acostată pe plajă. Aproape că-și pierduse echilibrul dat de conveniențe, într-atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei. Crescuse Într-un orășel de pe coasta egeeană unde viața era idilică, dar plină de privațiuni; se măritase cu un Kazanci, o familie mult mai bogată, mult mai citadină decât a ei, Însă cu siguranță mult mai lipsită de noroc; stinghereala de a fi tânăra nevastă de la țară a unicului fiu al unei familii Înclinate spre plăceri și dezastre; povara de a i se fi Încredințat sarcina de-a naște fii, cu cât mai mulți cu atât mai bine, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
muște sînt, nici nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală, din strînsoarea timidității. N-a rîs. Poate nici nu era de rîs. "O sută de lei pe noapte. Și noaptea asta intră la socoteală." Apoi, ca să se scuze, "sînt mușterii puțini și trebuie să o scot la capăt cumva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
văzute altfel". Pe un ins cu un temperament lenevos cum era Cantaeuzino chestia asta trebuiți să-l dea gata. Prințul nici măcar n-a clipit. Ori nu pricepuse ee-i spusese, ori n-auzise nimic. A tușit cu un aer de stinghereală. "Așa se face că eu sînt de o părere ușor diferita de a excelenței-voastre. Viitorul este imprevizibil, în ciuda faptului că în cea mai mare parte a lui el este rezultatul acțiunilor noastre pe care le știm prea bine. Sau, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
are de spus, îl mai privește o dată pe deasupra ochelarilor, și-i scoate și se uită la el cu aceeași privire mijită putând însemna orice; din acele clipe Andrei Vlădescu simțind și mai profund inutilitatea prezenței sale acolo, încă sperând, dar stinghereala sau teama în fața Autorității, așezate în trei exemplare, să-l asculte, sporind și gâtuindu-l dintr-odată și văzându-se, din afară, în chiar acea clipă, pe scaunul simplu, mărunt și becisnic, cântărit și judecat de cei trei aflați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tu ceva?“, îl întreba Aurora Mocanu. „Am mâncat.“ „Și nici n-ar fi bine să mănânce mai mult, osânza nu-i priește“, spunea Iuliu Sofronie, întorcând totul spre glumă. Dar plutea, apăsătoare, tensiunea, n-am înțeles de unde izbucnise. Simțeam o stinghereală în ceilalți sau o încordare sau poate și una, și alta. Rodica Dumitrescu îl privea mai departe pe Vlad, fără să-i mai vorbească, iar degetele ei continuau să zvâcnească încet pe fusta întinsă pe pulpe. Atunci a sunat telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în gură, suge fumul prin ea din ciubuc” (278). Tabietul marilor boieri de a fuma împreună era un ceremonial fanariot de socializare. Nu era însă înțeles sau gustat de toți călă- torii străini prin Țările Române. Este simptomatică reacția de stinghereală manifestată de un diplomat danez, Clausewitz, care în 1824, trecând prin București spre Istanbul, i-a făcut o vizită de curtoazie domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Domnitorul stătea „așezat pe sofa cu picioarele încrucișate”, fiind înconjurat de boierii dregători
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe lîngă mine un bărbat și o femeie, s-au oprit la vreo doi metri și s-au pus pe șușotit. Să fie el?... Să nu fie?... Se uitau insistent și vorbeau despre mine. Mă recunoscuseră, dar erau stăpîniți de stinghereală, nu știau cum ar trebui să mă abordeze. Nici eu nu-i Încurajam. Bărbatul și-a dres vocea, credeam că va Îndrăz ni. Dar nu. Au mai șopotit Între ei și s-au Îndepărtat. Cam În același loc rămăsese nedumerită
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se Întorcea În mod amuzant la Sammler prin Angela Gruner. Shula o vizita pe Angela În zona East Sixty, unde vara ei avea apartamentul newyorkez ideal al femeii tinere, frumoase, libere și avute. Shula admira asta. Aparent fără invidie, fără stinghereală, Shula, cu perucă și sacoșă, cu fața-i albă Încruntată În continuă inspirație (primind și transmițând mesaje de-a valma) ședea pe cât de stângaci posibil În superconfortul tapițeriei Angelei, mânjind cești de porțelan și furculițe de ruj. În versiunea Shulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]