149 matches
-
ales la Abu-Khamr se referea, iar celor umili le venea atunci în minte imaginea medicului cu burtică și acoperit de mătăsuri. Căci până și cei care beneficiau de leacurile sale fără să scoată un ban din pungă simțeau o anume stinghereală în prezența lui, fie din pricina procedeelor care păreau să țină de magie, fie din cauza limbajului atât de împestrițat cu termeni savanți încât le era de neînțeles, în afara unui mic grup de oameni cu carte și lipsiți de ocupație care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
murmure lipsite de urmări, căci majoritatea încercau o anume mândrie de a fi fost aleși astfel, cât și o anume siguranță de a nu se găsi în oraș la ceasul când acesta avea să fie invadat, ceea ce compensa din plin stinghereala unei captivități provizorii. Alții, printre care și tatăl meu, ar fi preferat să se afle alături de soțiile și de copiii lor în clipa cea grea, însă știau că nu vor putea face nimic pentru ei și că voința Celui-de-Sus trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
islamului? Să nu vă așteptați la nici o iertare, la nici o înțelegere dacă veți urma drumul lui Yahya renegatul, căci Cel-de-Sus est pretențios față de cei pe care i-a copleșit cu binefacerile Sale. Cei doi bărbați se jurară, nu fără mare stinghereală, că nu aveau deloc de gând să rămână la nesfârșit într-o țară necredincioasă, dar că voiau doar să pună un pic de ordine în treburile personale spre a pleca la drum în condiții bune. — Vai de cel ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să nu le trăiești niciodată, domnule Vultur. Am început să țin la dumneata. E mult spirit în ființa dumitale pornită pe căutări, nu-i așa? Vultur-în-Zbor zâmbi nesigur. — Gândește-te la fântâna asta, gesticulă agitat Virgil, vrând să-și ascundă stinghereala. Există dovezi concrete ce arată că nu toate superstițiile sunt eficiente. De fapt folosirea unei baghete magice m-a făcut să mă stabilesc în acest loc și, după cum vezi, fântâna e seacă. Dar n-am atâta inimă s-o umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, în clipa când întrebase, stânjenit, despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent autoritar, i se înroșise. Arăta peste măsură de jenat. Sakichi îi observă imediat stinghereala și nu-și putu stăpâni un zâmbet în colțul gurii. După căderea Castelului Kitanosho, Hideyoshi le îngrijise pe cele trei fete ale lui Oichi ca și cum ar fi fost propriile lui fiice. Când clădise Castelul Osaka, pusese să se construiască o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asta e în toiul unei convorbiri cu Seniorul Kazumasa. Nu-l puteți deranja. — Cum? Cu Kazumasa?! Faptul că Ishikawa Kazumasa era singur cu stăpânul lor într-un asemenea moment nu făcea decât să le sporească și mai mult jena și stinghereala. De la începutul campaniei de pe Muntele Komaki, îl priviseră pe Kazumasa ca pe un om care făcea un joc dublu. Iar când Niwa Nagahide inițiase o reconciliere, Kazumasa fusese cel care participase la negocieri. Îl suspectau pe Kazumasa că se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pași”, Îmi spuse, „Întoarce-te după ce adorm. O să iau o pastilă. Iertați-mă amândoi. V-am spus eu, cred că am mâncat ceva rău. Toate fetele acelea mâncaseră și băuseră ceva rău. Îmi urăsc țara. Noapte bună”. Agliè Îmi Înțelese stinghereala și-mi propuse să ne ducem și să stăm Într-un bar din Copacabana, deschis toată noaptea. Eu tăceam. Agliè așteptă să Încep să sorb din batida, apoi rupse tăcerea, ca și starea aceea de jenă. „Rasa, ori cultura, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un fier roșu, constituiau un adevărat iad, și totuși nu se putea reține de la asemenea forme de violență. Față de Adam nu se arăta niciodată mânios, simțea, însă, că în relațiile cu fiul său exista o vagă, dar teribilă nepotrivire, o stinghereală, o stângăcie care inhiba comunicarea dintre ei. Uneori avea impresia că Adam înțelegea acest lucru și că venea la el cu ramuri ostentative de măslin, mici gesturi de afecțiune și mângâiere, iar Brian se pomenea acceptându-le cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
belșug. Emma își împlini dorința de a avea o discuție cu George. La masă, se așeză lângă el și începu să-i pună întrebări în legătură cu Inelul din Ennistone și cu muzeul. La un moment dat, se crease o stare de stinghereală generală (spre marea plăcere a lui George), când Emma (care nu era la curent cu isprava lui George) își exprimă regretul că muzeul nu expunea acea colecție unică de sticlărie romană despre care citise mult. O tuse a lui Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obișnuința. Am repetat aceste plăcute extravaganțe, dar n-am izbutit decât să dezorientez puțin opinia publică. Nu să o dezarmez, și nici, mai cu seamă, să mă dezarmez. Uimirea pe care o întâlneam, în general, la cei ce mă ascultau, stinghereala lor oarecum reticentă, foarte apropiată de cea pe care mi-o arătați dumneavoastră acum ― nu, e inutil să protestați ― nu mi-au adus liniștea. Căci, vedeți dumneavoastră, nu-i de ajuns să te învinuiești pentru a-ți șterge vina; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să se poarte și că nu aveau nici un fel de complexe. Pe lângă ei, eu eram un necioplit. Prăpastia care ne separa se vedea ușor. Nu izbuteam deloc să fiu natural, dezinvolt, mă mișcam fără grație, trădând la fiecare pas o stinghereală care arăta că nu mă simțeam în apele mele. Și, în loc ca mediul select în care nimerisem să mă ambiționeze într-un sens bun, să mă determine să vreau să-mi cizelez puțin asperitățile, a stârnit în mine reacțiile cele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prea tîrziu: Julius o și luase la fugă și era acum la un pas de ei; stăteau trînțiți pe jos lîngă una din porțile laterale ale colegiului. Se opri foarte aproape și se puse sa-i privească fără pic de stinghereală. Cerșetorii Îl cercetau și ei, iar cîțiva i-au zîmbit chiar, el n-a mai stat mult pe gînduri și i-a Întrebat de ce foloseau toți o singură strachină, dar Vilma a intervenit: „Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viu se bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un pui de pasăre neîndemânatic, trâmbițând sosirea toamnei. Dar trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica se opri, lăsându-i singuri cu stinghereala lor. Weber rămase într-o baltă de rușine, simțind nevoia să umple golul. Crezi că Mark și prietenii lui au dansat în seara aia? Ea se încruntă la varianta asta. —Bonnie a zis că n-a fost aici. Nu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre străini atunci cînd Întîlnesc pe cineva cunoscut din locurile natale. — Toată lumea-i bine, răspunse el roșind, bîlbîindu-se și trădîndu-și uimirea și stinghereala. — Ei, dacă-ntîlnești vreun cunoscut, continuă ea pe același ton ironic, salută-l din partea mea... Spune-le tuturor că mă gîndesc la ei cu drag. — Bine, răspunse el grăbit și stîngaci. Am să le spun. — Și să știi că sînt supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei. Crescuse Într-un orășel de pe coasta egeeană unde viața era idilică, dar plină de privațiuni; se măritase cu un Kazanci, o familie mult mai bogată, mult mai citadină decât a ei, Însă cu siguranță mult mai lipsită de noroc; stinghereala de a fi tânăra nevastă de la țară a unicului fiu al unei familii Înclinate spre plăceri și dezastre; povara de a i se fi Încredințat sarcina de-a naște fii, cu cât mai mulți cu atât mai bine, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de dinți și nici hîrtia pentru scrisori, nu bătea cîmpii În public, nu avea de gînd să se castreze. Totuși, nu avea curajul să vorbească nimănui despre starea În care se afla. Nu avea chef să arunce o umbră de stinghereală În conversație dacă se apuca să povestească pe Îndelete cum Își spusese, cu cîteva zile În urmă, cînd se trezise: „Am să mă dau jos din pat mergînd În patru labe. Nu sînt demn să stau În picioare.“ Își părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plecarea ei o luase pe nepregătite, iar prima ei reacție fusese să le spună pe un ton ceva mai aspru că nu pleca definitiv. - De Îndată ce va pricepe că nu s-a măritat cu cine trebuie, se va Întoarce. Conștient de stinghereala ei, Franck Îi sărise În ajutor, cu obișnuita lui neseriozitate și cu o nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu reușea să-i altereze frumusețea. În clipa aceea, Îl făcu să se gîndească la Pietà. Numai că Pietà nu avea În privire acea lucire deosebită pe care o citea În ochii tinerei polițiste. Aceea a hăituielii. Sentimentul lui de stinghereală spori. - Ce tot spui? Gildas era băut zdravăn, făcut criță. De altfel, așa eram toți! Își lăsă iute În jos gulerul hainei. - Ia uită-te la asta! Trei zgîrieturi se vedeau ca niște dungi pe gîtul lui. - M-am tăvălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să fie chinuit. Privirea lui Jeanne păru s-o străpungă, cea pe care Loïc o lăsă să zăbovească o clipă asupra ei o Îngheță. Ar fi putut jura că Îl Înspăimînta. Mai rău: Îi producea oroare! Se scutură ca să alunge stinghereala și se Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau la o parte. Franck Caradec strînse cu blîndețe mîna coechipierei lui, un mod pudic de a-i spune că putea conta pe el. Apoi trecu la lucrurile cu adevărat esențiale. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mă părăsi, Marie, am nevoie de tine... Ea protestase, dar, Îmbărbătîndu-l pe el, nu se mai simțea atît de sigură că Își va ține făgăduielile pe care le reînnoia acum pentru a-l alina. Marie oftă ca să alunge ușoara stinghereală pe care i-o dădeau gîndurile. Coborî ușor din pat ca să nu-l trezească. 7 Cu toții simțeau absența din scaunul rămas gol. Un minut de tăcere, ceruse Yves Pérec, Încins cu eșarfa de primar. Ca să-i aducă un omagiu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici o urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Încheietura mîinii. Ofuscată, Marie se zbătu. - Dă-mi drumul! Da’ dă-mi odată drumul, amărîtule! - Atunci, dă-mi cheia... Ai luat-o pe a mea... Marie, tulburată, se uită fix la cheie, constatînd că avea dreptate. Lucas Îi accentuă stinghereala: - Era din nebăgare de seamă sau trebuie cumva să cred că... Marie Îi aruncă o privire ucigătoare și dădu drumul cheii pe care el o prinse din zbor. - Poate că am să cred pînă la urmă și eu În semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu faianță albă, decorată cu un poster reprezentând lacuri germane. Nimeni n-a propus să se facă fotografii. Un tânăr cercetător venit la Începutul anului, un bărbos cu un aer stupid, dispăru după câteva minute pretextând probleme cu mașina. O stinghereală tot mai perceptibilă se răspândi printre convivi; se apropia concediul. Unii plecau la o casă de vacanță, alții practicau turismul ecologic. Cuvintele schimbate pluteau cu Încetineală prin aer. S-au despărțit rapid. La ora nouăsprezece și jumătate, totul era terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu cinci mai mică, așa că lasă... Wow! M-am dat de gol ca o puștoaică și nu asta am dorit! exclamă Iuliana, roșind ușor. - Daaa? Nu arăți. Ai cuvântul meu de onoare! Mă bucur mult, Iuliana. Parcă îmi trece total stinghereala, se explică el, prinzându-i afectuos brațul și cu cealaltă mână. Marian Malciu - ... Da, da, da...! Lasă doar o mână, domnule doctor, te rog! șopti ea râzând, în timp ce-i împingea mâna ușor și-l privea șăgalnic. Trupurile lor se apropiaseră
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
știu dacă mai sunt lei sau urși în ea..., dar putem verifica... Marian Malciu - A, nu, nu! Nu doresc... Continuă! Ai o memorie de elefant și povestești așa de frumos, încât m-ai fermecat. Nu glumesc! adăugă ea, imediat ce observă stinghereala instalată pe chipul lui Eugen. - Ei bine, parcul, în cele mai bune zile ale sale, se întindea pe aproape o sută de hectare și a devenit unul din cele mai întinse spații de acest fel din Europa, cum spuneam. Este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]