310 matches
-
N-are nici o importanță. Te cred. Îmi pare rău că s-a întâmplat, spuse James. Nu suna întocmai a scuză. — O.K., O.K. James reîncepu să traseze cu degetul desene pe masă și eu m-am simțit din nou stingherit. I-am spus cu stângăcie: — Ei, acum povestește-mi despre tine. Ce planuri ai? — Plec în străinătate... — A, da, spuneai că te pregătești pentru o călătorie. Poate că spre meleaguri cu munți înalți, și culmi înzăpezite, și demoni care intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aud asemenea complimente, am fost bolnav. — N-ar mai fi trebuit să stai la pat? — Nu, mă simt bine. Ce surpriză să vă văd pe amândoi aici! — Bună, scumpul meu Charles? exclamă Gilbert apropiindu-se de mine. Fața lui frumoasă, stingherită, foarte ridată avea expresia de iminentă desfătare, nervoasă și vinovată, a unui câine care a făcut o poznă. Dacă l-ai fi atins ușor cu mâna, ar fi sărit și ar fi lătrat. — Charles arată foarte rău. — Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se prefăcuse într-un morman de cenușă, împestrițat ici, colo, cu licăriri rubinii. Am oftat adânc, gândindu-mă la toți anii irosiți în care eu și James am fi putut să fim prieteni, și nu numai veri care se simțeau stingheriți și stângaci unul în fața celuilalt, aproape ca doi vrăjmași. M-am apropiat de masă și am început să răscolesc teancul de scrisori nedeschise, ca să văd dacă recunosc scrisul cuiva. Desigur, nici una nu era de la James, aș fi detectat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noapte, a dispărut și Traian. Faptul că a fost găsit repede în curtea unui consilier, în rând cu niște pitici aduși din China, e altă poveste. Cert e că Decebal a rămas un timp singur, fără Traian, și părea oarecum stingherit. Contaminat cu tinerețe Bătrânețea se ia. La concluzia asta a ajuns într-o joi un domn în vârstă de cincizeci de ani, pe nume Adrian Butucel. Era o zi ca oricare alta, spre sfârșitul programului, când secretara patronului arab i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la București, n-am primit să mai fac parte și din delegația ce a pornit aproape numaidecât la Berlin, pentru semnarea pactului de aderare a României la Axă, deoarece vorbesc foarte mediocru limba germană și nu voiam să mă simt stingherit. Cam în acest răstimp, dacă amintirea [222] nu mă înșeală, se judecase procesul reabilitării Căpitanului. Probele juridice erau așa de categorice, încât chiar fără admirabilul talent al lui Horia Cosmovici - demisionat din postul de Subsecretar de Stat la Președinție pentru
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Stat și În Congres au fost (și sunt) oameni duri, care au preferat s) se gândeasc) la interese, nu la prietenii. America a nutrit Ins), În felul s)u superficial, sentimente morale - sau f)r) ele s-ar fi simțit stingherit). Între 1950 și iunie 1975, Statele Unite au contribuit cu peste 600 milioane de dolari la fondul Agenției ONU pentru Refugiații Palestinieni (United Nations Relief and Works Agency - UNRWA). Contribuția Israelului a fost de peste șase milioane de dolari. Uniunea Sovietic) nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mișcări/organizații. Pe plan social, agenții F.R.N. aveau ca obiectiv desfășurarea unor activități care să inducă o „cât mai temeinică așezare” a societății, adică modul de viață al cetățenilor, încadrarea în noile coordonate, comportarea minorităților etc. Activitatea sectelor religioase trebuia „stingherită” prin orice mijloace legale, întrucât acestea subminau baza de rezistență morală a românismului. Latura „cea mai delicată” a revenit datelor de ordin administrativ, deoarece aici rolul primordial era de prevenire și denunțare a abuzurilor comise de autorități. Pentru o delimitare
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
i. Mulți, foarte mulți dintre muncitori, la ora de pauză nu au ce mânca. Cele 15 minute stau triști, singuri și fumează. Iar cei ce au câte ceva la ei, unii își împart cu câte un coleg, alții mănâncă retrași și stingheriți. Când avem ocazia, deschidem discuția despre sindicatul Solidaritatea din Polonia, pe moment spiritele se aprind, încep discuțiile și fiecare vine cu câte o propunere. Dar, datorită neînțelegerilor, totul se lasă baltă. Toți 16 ne-am împărțit pe diferite sectoare și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să vorbești așa... Ceea ce spui este... o blasfemie - și chiar în acea clipă am realizat că îl plagiasem pe Alioșa Karamazov, care îl plagiase pe Iisus din „Legenda marelui Inchizitor”. Am rămas multă vreme tăcuți. Dezmeticit oarecum, V.M. ședea vădit stingherit. — Ce citești, l-am întrebat mai mult ca să zic ceva, luând în mână volumul învelit în hârtie de ziar ce zăcea pe bancă, între noi, și începând să-l răsfoiesc mecanic. — Caragiale? Un semn de carte, din pânză, foarte uzat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul. (Sau, folosind tautologic, după notele de drum de acum treizeci de ani ale Corei Irineu, glosarul dialectal, rar și fabulos, la care tocmai lucrez: o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau mai subțire, și asta Încă cu aproximație; toți indiferenți sau resemnați În fața libertinajului exterior al rarilor regățeni rătăciți pe-aici, cuviincios, de altfel, manifestat prin moda la curent a femeilor noastre și prin acea mobilitate a noas tră, mult stingherită Însă de atmosfera locului. Austeritatea zidurilor, a chipurilor omenești și a moravu rilor din acest târg străvechi, În care nici o piatră nu se clintise de la locul ei de sute și sute de ani, rămăsese și ea nezdruncinată, Încremenită În prospețimea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe plăselele pumnalului. Alexandru tresare și dă un pas înapoi. Tu, Alexandre? murmură Ștefan stingherit, ridicându-se. Desigur, s-au uscat de mult florile pe morminte, îi reproșează el și Alexandru bolborosește ceva și pune capul în pământ. Uităm prea repede... Am făcut pomenire pentru taica, pentru maica... Și pe maica ta, pe Maruța, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i-o sărute. Bade Toadere! Ai fost în multe bătălii, 'mnetale ești un viteaz și-un înțelept! Spune-le că nu se poate!! Moldova-i în primejdie de moarte! Venim noi de hac și tatarilor, dar... dar cu socoteală!... Toader, stingherit, se lasă de pe un picior pe altul, bâiguie: Oamenii... oamenii murmură... Murmură?! răbufnește Ștefan, gata-gata să se mânie iar, dar se stăpânește. Adică?!... Toader își frământă căciula, transpiră, mormăie: Oamenii... oamenii cârtesc... Cârtesc?!?! Nu... nu mai vor să... Zic că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat strechea în popi. Și Sfântul Gheorghe a luat sabia, ca să ucidă balaurul întruchipare a răului... Să li se împlinească voia! Să mi-l aduci pe stareț! Voi chiar eu să-i dau sabia! Ar mai fi ceva, grăiește Luca stingherit, da'... e cam de râs... E de râs?! Apăi zi, că de râs chiar mare nevoie am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru izbândă!... Ma...Maria! se bâlbâie el, pune cupa pe masă, se apropie și o ia de mână. Maria!... Voichița, înmărmurită, se lipește cu spatele de zid, să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu gândești rău despre Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire... la bolniță... la mânăstire... Voichița se prelinge ștergând zidul cu spatele, se prelinge spre ușă... Domniță, nu pleca... spune Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și să zâmbească frumos. Și nu ne mai trebuie nici o campanie electorală, la un popor care este avid de frumusețe”. Poate că fata este inteligentă și bine intenționată. Dar nu asta ne-a spus șeful partidului. Locotenenții Tribunului erau vădit stingheriți: șeful grupului parlamentar al PRM în camera deputaților, Lucian Bolcaș apleca ochii și își muta privirea de colo-colo. Nici ceilalți nu păreau în stare să se uite la camerele de filmat. Vedeau probabil cum, sub ochii lor, imaginea unui partid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
America este și a mea sau, dacă vreți, fac parte dintre aceia care își doresc să „americanizeze” România, atâta cât le stă în putință, pe aria lor de influență. În același timp, ca în multe alte împrejurări, mă simt puțin stingherită. Scriu și scriem în 22, pentru un public deschis acestui gen de simpatii. Mulți dintre cei ce scriu și mulți dintre cei ce citesc au ajuns pe o cale directă sau pe o cale livrescă în „America”. Sunt, carevasăzică, „americanizați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
este libertatea arborelui de a dispune În voie de sol, reducându-l, pregătindu-și astfel un somn precoce. Ce se Întâmplă după ce arborele a adormit, la vreme ori precoce? Nimic altceva decât că biocenoza heterotrofă a solului nu mai e stingherită, astfel Încât va acționa toată iarna, evident În sens oxidativ, asupra solului. Exact ce are nevoie arborele, la primavară, adică un sol oxidat, capabil a-i stimula deșteptarea. Deși așa ceva voi discuta la primăvară, Îmi permit o avanpremieră, arătând că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în presa curentă abate atenția cititorilor de la „lucrurile cu adevărat importante“. Ei bine, unul din acești cititori mi-a scris pentru a mă întreba care anume sunt lucrurile cu pricina. Întrebarea e legitimă și m-a făcut să mă simt stingherit. Asta meriți când folo sești, în genul scurt, cuvinte mari. Îmi place sau nu, trebuie să mă explic. Tema e riscantă. Mai întâi pentru că trebuie să o rezolv clar și concis, gazetărește, ră mânând, așadar, în limitele genului scurt. Apoi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
durata unei zile întregi“1. De fapt, întrebarea e simplă, mai spune el: unde se duce timpul, când avem nevoie de-atât de puțin pentru a retrăi ce ne rămâne din el? Locurile unde din motive nelămurite m-am simțit stingherită în fața unor obiecte se reîntorc tot mereu. Obiectele se repetă și mă găsesc oriunde-aș fi. Alexandru Vona vorbește despre „o prezență insistentă a obiectelor“2 al cărei rost îi rămâne necunoscut. Fără rost pălăriile stau la pândă, fără știrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
reacția audienței și postura relaxată a vorbitorului deduc că Don Agustin este faimos și obișnuit cu lumea vestică. Mai remarc un șaman ceva mai tânăr, Percy, care, de asemenea, pare să fie în largul lui, spre deosebire de restul de cinci-șase, complet stingheriți expuși privirilor atâtor gringo. Percy zâmbește tot timpul și își spune povestea cu o voce înceată, cu tonalități joase. Are o clinică în apropiere de Iquitos unde invită participanții la conferință să-l viziteze. După prezentarea șamanilor urmează o pauză
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a mai potolit. Acum sindicatele sunt cuminți, pentru că nivelul de viață a crescut. Oftez cu ușurare: Yours words really enjoyed me. Omul - un ins robust, în costum sportiv - nu știe cum să o ia și-mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu un gard viu, „englezesc”, și împăturite cu o „carpetă” de gazon verde și gras - o sursă de extaz pentru cunoscători. Poposim, aici, până vine unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din tot sufletul că mi-ați trimis - și așa de repede - albumul cu mănăstirile din Nord. Privindu-le, am retrăit cu mintea anii copilăriei și ai adolescenței pe care - mulți dintr-Înșii - i-am petrecut vara pe acolo. Mă simt stingherită că nu mi l-ați trimis contra ramburs și nu știu cum să mă revanșez față de atâta delicatețe. Dumneavoastră Îmi scrieți că „nu am renunțat la ideea de a face un loc În „Galeria...” și tatălui nostru. Dacă vi se pare că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nimic în jur. Eduard privește încordat pe geam - nu știu la ce se gândește. Mă străduiesc să-i aud gândurile, dar nu reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își țin frunțile lipite deasupra măsuței de cofetărie. Mă simt stingherită să le aud șoaptele tandre, dar nu am încotro. Tocăm carnea și punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ă Foarte bine, Ilia Petrovici, spuse Porfiri. Contrar așteptărilor sale, lauda aceasta îi provocă locotentului Salitov puțină plăcere. Însă imediat după, bineînțeles, fu supărat pe sine și îl urî pe Porfiri chiar și mai mult. ă Asta însemnând? întrebă porkuror-ul stingherit. ă Asta sugerează, îl corectă Porfiri, că era deja mort când a fost suspendat de copac. ă La un subiect în viață, leziunile sunt cauzate de sângele pompat către aria afectată a epidermei. Urme, asemănătoare zgârieturilor, pot fi văzute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]