2,691 matches
-
care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și Leul își face veacurile În semnul heraldic ? Vremuri Avem același semn La mâna Și picior. Peste cartea sfântă S-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-i la revărsare ? Ce ți se iartă ? Cât rămâne vină ? (din Poezii 1922-1926) Magie Din transformări de nedescris învie aceste plăsmuiri: să simți! să crezi în joc! Că flacăra se face scrum se știe, dar: artă-i doar când scrumul stins ia foc. Magie-i tot! Iar într-al vrajei vast ținut vorba comună către slăvi țâșnește... Precum un crescător de păsări izbutește să-și cheme porumbelul nevăzut. (din Poezii 1922-1926) Îngerul Cu o-nclinarea-a frunții izgonește tot ce înlănțuie
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță, tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară, pe care o părăsește apoi tot atît de subit, pe cît de
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
de scăieți. Bucătăria de lângă casă, fără sticle la ferestre. În dreapta mea, sute de teancuri de ziare vechi. Pășim în casă. Pe o masă, resturi de mâncare. În soba mare se află Titus Oancea. „- Aprindeți lumina! ” ne spune, cu o voce stinsă. În încăperea neîncălzită, un miros greu. De sub dună se vede chipul unui bătrân cu barba albă. Titus e bolnav. Și orb. Îi spunem că am venit să-l vedem și să-l salutăm. Ieșim. De la aceeași vecină aflăm că Titus
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
zbată gurile au început să se închidă nu mai curge sidef doar elefanții își continuă plânsul la ceas crepuscular, privesc ultimele raze de soare înainte ca hades să vină și să le răpească pielea noastră sărutată de buze și lacrimi stinse. cea mai frumoasă privire a ta a fost cea care s-a plimbat prin mine neatinsă de necazurile vieții, fragedă ca o pâine proaspătă o privire de copil neinițiat în teoria dezastrelor a cărui sclipire de ordin celest o captam
Poezii. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/97_a_193]
-
de frontieră din cadrul Sectorului P.F. Lunga au pus ochii pe inculpat, care nu-și justifica prezența în zonă, și l-au ținut sub supraveghere. Astfel, au observat că acesta era așteptat pe șoseaua Jimbolia-Sânnicolau Mare de o mașină cu luminile stinse. Autoturismul a început să ruleze încet spre Comloșu Mare. Pe drum, oamenii legii l-au oprit și au constatat că în interior, pe lângă E.N.P. , se mai aflau S.H. , de 36 de ani, și A.D. , de 45 de ani. Cei trei
Agenda2004-22-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/282479_a_283808]
-
scuzați, au trecut deja cinci ani și ceva, dar nu mă pot vindeca de trecut... Și cred că nici nu mă voi vindeca vreodată“, ne spune Minodora după mica pauză de tăcere. Zi cu ghinion Continuă cu vocea ceva mai stinsă: „Am avut mare ghinion în duminica aceea, ultima din luna aprilie 1999. În ziua respectivă a fost o vreme splendidă, mirosea a iarbă crudă, soarele mângâia natura, mă săturasem de stat în casă și i-am propus lui Paul să
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
asta, ați găsit timp să vă gîndiți la ea? "Nu înțeleg interogatoriul lui. Dar el e amuzat la culme și mă pune să repet, - ce fac, - chestia aia că de ce sînteți brutal. Mă răstesc și eu la el aprinzîndu-mi pipa stinsa. Am zis, repet, ca brutal sînt, dom'le, din cauza fricii... Conducătorul scoate exclamații de entuziasm și iar începe să rîdă foarte înveselit. Băiatul, abia acum îmi dau seama, are în el stofă de cugetător, de filozof, de psiholog, mă rog
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
a implora, precum un poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare într-o constantă - de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
la piept" (Numitorul comun). Factorii materiei comunica parcă într-o deruta ce intervine imediat după pierderea stării de grație, buimăcite între candoarea primordială, la care nu se indura a renunța, și nouă lor condiție, de candoare secundă, metaforica: "Mărul respira stins/ lîngă tîmpla și file// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tăi în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Peisajul nu e
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
conține spațiul", scrie Constantin Severin, pentru că Șerban Codrin să-i replice "pentru-a clatină munții/ arunc măcese-n apă", iar această tensiune este menținută până la final. Cele două poeme au fost publicate inițial în volumul lui Codrin O sărbătoare a felinarelor stinse (Ed. Midas & Ed. A, 1996), Turnul astrologilor purtând titlul Bufnita din turn, alături de O petala pe coardă Sol, scris de Codrin, Valentin Busuioc, Constantin Severin și Manuela Miga. Celelalte șapte poeme ale lui Constantin Severin sunt lipsite tocmai de intensitatea
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
unsprezece franci în buzunar, drept resursă pe viață, într-un fel uitase cu timpul de mizeriile copilăriei și ale familiei sale, în mijlocul nevoilor ce nu-i ocolesc pe artiștii începători, a căror avere nu este altceva decît o vocație niciodată stinsa. Apoi grijile gloriei, precum și cele ale succesului, se dovediră alte căi prielnice uitării...". Imediat apare un verișor de-al său, foarte pitoresc, Sylvestre-Palafox-Castel-Gazonal, zis, pe scurt, Gazonal, prin ai cărui ochi lăcomi de provincial-meridional, fastul și strălucirea vieții Parisului sporesc
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
se prăbuși în imagini, se convertește, uneori, într-o oboseală cumplită, "de sfîrșit de secol". Poet de sfîrșit de secol, bolnav că orice secol privit retrospectiv, aristocrat prin indiferență cu care își supra-expune textele, Sergiu Filip anunță cu privirea lui stinsa o boală adîncă (ce poate fi viața) și cu histrionismul lui exacerbat o oboseală violență (ce poate fi textul). Fără să provoace, deoarece este, pînă la urmă, indiferent, S.F. te "tine" lîngă poemele lui, fără efort. Efortul îi este străin
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
cuprinși de gânduri.// S-a întâmplat într-o zi/ Să rasară/ Grâul din lumina,/ Florile din zâmbet;/ Să ne lăsăm cuprinși de somn,/ De frică,/ De paginile codrului,/ De visul cerului,/ De norii de pe clapele curate ale apei,/ De lumină stinsa/ Că speranța." an afară de sintagmele "paginile codrului" și "norii de pe clapele curate ale apei", nu găsim nimic care să demonstreze că poemul aparține Adinei Huiban. an personalitatea poetei persistă încă ceva copilăresc. Pentru ea poezia este și o jucărie, o
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
și ruga inimei fierbinte” etc. (Mărturisire). Cu toate astea, o tentație de păcat fugar tot există și la Lucica, măcar ca răsplată pentru retorica de dulcețuri: „Ce-aș face dacă mi-ai vorbi în șoapte:/ Cuvintele de-or-și-cine prostituate,/ Cu glasul stins, făgăduindumi ... toate!/ Te-aș nimici, dar aș dormi o noapte” (O noapte). Merită, deși cele cu Lucica sunt, după cum se vede, nopți scumpe, letale, petrecute cu o mantis religiosa. Altminteri, nu-i de mirare că Lucica ar mai trage, oricît
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
un grilaj scund și a închis ochii. Apoi, când i-a deschis, a plecat din cimitir cu un sentiment care n-avea nimic tragic: chiparoșii funebri, liniștea nopții care se apropia, văzduhul cu ușoare miresme din pampas, acele gingașe gesturi stinse ale copilăriei ( ca ale unui călător care pleacă pentru totdeauna și care, de la fereastra trenului, face semne sfioase de rămas bun), îi dădeau mai curând senzația de melancolică odihnă pe care o simte copilul când își pune capul în poala
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
în orice meserie, doar că era vorba de meseria supraviețuirii înainte de alte rosturi și era prima LEGE. Fructele albe nu aveau nici un gust, doar o părere de dulceață și aflam la urmă pe dinăuntru, un soi de potolire; de sete stinsă la timp potrivit. De ce erau albe nu știu, după cum nu știu cine le-a alcătuit culoarea și rostul. Poate tatăl meu știa dar el nu era să-l ??, plecase lăsându-mi doar o durere fierbinte gâlgâind în urna trupului. Fructele negre, mai
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
preferința lui pentru gnomismele Anei. „Propriul” ei mi se pare, din contră, tocmai lamentația absolută, plînsoarea trasă-n versuri radicale, grele de durere, din cele ce nu mai exceptează nimic din toate trăitele. „În mine plînge chinul vieții/ Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Crudu, alteori doar falsul Dimitrie. Poezia sa transmite o stare de încordare ambiguu, general umană. Citindui versurile, ne identificăm până la râs și lacrimi cu trăirile sale abracadabrante. Dimitrie sau Falsul Dimitrie e un Charles Chaplin postmodern, fragmentar, interpretând, la luminile stinse ale rampei aria sublimă a vagabondului idealist,într- un decor alcătuit din sticle, vase, farfurii murdare, furculițe , cuțite și linguri prăfuite ce joacă pe masă, lângă adidașii găuriți și coatele goale, care stând într-o poziție meditativă, în așteptarea unei
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
spus, peste cei mai Inima-mi spre tine-ntorn? Tot astfel când al noastru dor / buni dintre cei buni. El nu este atât Mai suna-vei dulce corn Pieri în noapte-adâncă, / Lumina singur, cât este singular. Versurile sale Pentru mine vreodată? stinsului amor / Ne urmărește încă.” retorice au putut încuraja revoluții, Ultima strofă din poezia “La steaua” stigmatizând răul social, “orânduirea rezonează același sentiment unic, ușor cea crudă și nedreaptă”, retorica traductibil, din ultima strofă a poeziei “Scrisorilor” s-a manifestat ca
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
Pe robii mei de pe pământ; Al libertății împărat Și-al conștiinței ; nempăcat Dușman al cerului cel sfint Al firii rău fără cruțare Și, iată ,-acum ți-s la picioare ! A mea iubire fără nume, Umil, eu ți-am adus ,si stins, Întîiu-mi chin, de-aici ,din lume, Și-ntîia lacrima ce-am plâns, Ascultă-mă, măcar din mila ! Doar un cuvânt, atâta-ți cer ! Cu el poți să mă-ntorni , copila, Din nou la bine și la cer. Cu vălu-i sfânt, a ta
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
geamul fetei s-a oprit Cu pieptul năpădit de teamă , Iar mină cu ciocan de -arama Bătaia-n țuci și-a contenit , Si in tăcerea uriașă , Auzul lui parc-a surprins O sărutare pătimașa , Un strigăt slab și-un geamăt stins . O presimțire necurata Batrinul piept i-a străbătut... Dar înc-o clipă-a mai trecut Și iar nimic ; din zarea toată Doar vântul freamăt aducea De printre crestele cărunte , Și-n pacea nopții s-auzea Șoptitul unui râu de munte. Canonul
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
bătrîne ale tinereții mele după un sărut casa/ de paiantă își domolește surparea somnul sub lumina/ maternă și fără întrebări cînd revii în oraș lumea/ s-a reașezat o manualele de sticlă apoi ninge și în Teatru/ singur printre catifele stinse primind prin fereastră/ toată viața ta greșită și timidă și foarte tîrziu de plîns" (Locuitor). Delăsarea se scutură ca o mîță, un monument dezafectat e puțin isteric, bătrîna bicicletă produce invidii, arătîndu-se dispusă la bîrfă, viața înconjurată de aparate este
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
peste alta, editorialiștii s-au întrecut în a scrie discursuri la înmormântarea Convenției. În ADEVĂRUL, Adrian Ursu se grăbește să descrie agonia PNȚCD, într-un stil amintind de cel al lui Cristian Tudor Popescu în zilele sale proaste: În ochiul stins al PNȚCD, cu geana mucegăită, de-abia se mai citește un licăr de viață" și alte asemenea fraze de roman foileton de secol XIX, sub titlul PNȚCD nu vrea nici măcar să piară pe limba lui. Editorialul dlui Ursu conține mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
1), cu bucle blonde și mutriță tristă de copil fără mamă, joacă tric-trac cu preceptorul lui, un refugiat șters, îmbrăcat ca un personaj din Dickens, unic tovarăș al lui Matei. Ochelarii negri ai stăpânului, mereu țintiți asupra elevului explică ochii stinși ai băiatului și lungile lui discuții cu copacii și păsările care le îngrijorează atâta pe mamele lui adoptive. La câțiva pași de prea cumintele Matei, Alice, cumințită și ea de situație, se joacă pașnic cu Baby și cu câinele Spițui
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]