2,056 matches
-
martie l999) aflu că am 100 de chintale și că storc vreo 30 de milioane de lei pe lună de la tot felul de ugere. În realitate cântăresc doar un chintal (și ceva), iar 30 de milioane de lei reușesc să storc (muncind din greu, adeseori și noaptea) pe an. Cât privește ugerele, ele sunt instituții de cultură serioase (reviste și ziare, posturi de radio și televiziune), cu care colaborez la cererea lor. Noroc că soția mea este o femeie cu umor
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
astfel de comori spirituale nu sunt prețuite"(din stenograma unei vizite a dr. Petru Groza la Prezidiul Academiei R.P.R., apud Petre Popescu Gogan, Demolarea"Academiei Române. Memento!, în "Memoria - Revista gândirii arestate" nr.28). Reproduc citatul de mai sus nu pentru a stoarce câteva lacrimi de compasiune, ci dimpotrivă, ca expresie a admirației pentru statura omului de știință Emil Racoviță - și nu mai puțin, și nici despărțit de aceasta, pentru stoicismul cu care el și-a asumat destinul nu întotdeauna îngăduitor. Un stoicism
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
idei, de o grație a inteligenței, convertită în valoare estetică. Iată, ca exemplu, poemul La infinit, remarcabil prin clara și eleganta tăietură de daltă cu care a fost scoasă din materia lingvistică ideea: " Am tot încercat să perfecționez frunze/ să storc marea din bobul de nisip/ să fac din ființa mea o zburătoare/ cu alt chip// am încercat să fac altceva/ dintr-o pasăre Phoenix uitată/ ce mi-a căzut într-o noapte pe ochi/ dintr-o dată// degeaba vrei să perfecționezi
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
după ce a ăncercat să fie măcar luciferic, adică angelic cu semn schimbat, l-a produs, prin reacție, pe abjectul, pe amaratul, pe an starele de orice om modern". Nici macar cinismul nu i se recunoaște cinicului prin definitie Cioran. Acesta e stors că o lămâie pentru a i se colecta, până la ultima picătură, sevele contradictorii: "E un foarte bun analist al stării de cădere și al premiselor ei ontologice, dar un mai puțin creditabil exponent al ei, ăn jurnal. Are dreptate să
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
lipsesc, trebuind să ne mulțumim cu acel curs numit „la voia întâmplării“. Suntem un popor liber, dar în totală derivă. În scaunele confortabile din forurile puterii s-au instalat afaceriști crapuloși, care după ce au supt economia de stat, continuă să stoarcă bugetul statului, adunând averi colosale. Un viciu dezagreabil al comunismului (pe toate meridianele) a fost și refuzul de a-și recunoaște erorile. Ideologia nu pornise așa din start, fondatorii nu au avut absurda vanitate de a pretinde că nu pot
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
ideile să devină suprainteligibile, dacă se poate spune așa, dar mutilate, reduse la elementar. Schematismul în funcționarea societății, dar și în comunicarea civică, simplifica relațiile, dar le sărăcea disperant, răcindu-le totodată până la îngheț. Se intronase clișeul, stereotipia, viața se storcea de suculență, culoare, savori. Imobilismul paraliza energia socială, forța creatoare, și anula splendoarea misterioasă a omului. Toate aceste măsuri de „precauție“ ni le-a transmis mentorul sovietic din prima clipă. Unii încercau să-și explice uscata, astringenta mentalitate monahală prin
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
la politici, fie la nebuni. Și vor alege ei unde îl vor închide, nu îi vor da posibilitatea lui să o facă. Clar? Nimic nu mai era clar pentru Fotache, nici chiar atunci cînd nevasta îi pansa rănile și îi storcea surtucul îmbibat de sînge. - Catinca, - îi spunea el nevestii -, eu nu cred că doamna Ana știe ce au făcut ăștia, eu nu cred că doamna Ana ar consimți așa ceva. Nu cred, nu cred. Că ăștia ai lui Cozorici, după ce au
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
desigur ruginise și al treilea cîntat al/ cocoșilor și ce era de făcut altceva - după alte și alte/ trei nopți de alfabet prăbușit/ ce ar fi fost de făcut/ decît să îți iei rămas bun de la iolanda decît să/ îți storci (puțin) de alcool prietenii înghesuindu-i în/ micuțul automobil cu tabla cabrată/ decît să strivești/ acceleratorul în căutarea unei zile încă neexplodată" (lică, pictatorul, subsemnatul). Unele jocuri (de cuvinte, de versuri, de poeme) sînt însă excesive, ieșind din decorul poetic
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Cei care au cerut sancționarea realizatorului Sfertul Academic dau o incredibilă dovadă de lașitate, războindu-se cu cine nu trebuie. Cu ce e de vină Paul Grigoriu că CVTudor e CVTudor? Grigoriu e ziarist și în această calitate l-a stors pe invitatul său de tot ceea ce putea spune acesta, făcînd un serviciu neprețuit celor care sînt plătiți, tot din bani publici, să-și facă datoria. Presedinției de pildă sau Parchetului General. Acest ziarist poate fi în cel mai rău caz
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
pentru tineret sînt rămășițele fostului UTC, pe care nu-l interesează tinerii, ci propria sa supraviețuire. Conduse de foști tineri, aceste fundații trăiesc din discoteci sau din cîrciumi cu acces fără restricții de vîrstă în care tinerii de azi sînt storși de banii de buzunar. Excepțiile, cîte or fi, întăresc regula. Din nefericire nici măcar părinții acestor tineri nu sînt dornici să le încurajeze un real spirit de independență, chiar și în familiile bogate. Acestea produc copii de bani gata pe bandă
Ce vrea tineretul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15958_a_17283]
-
preliminară drept cunoscut cu acuzatul principal și alți cîțiva din anturajul său și arestat nu ca acuzat, ci numai ca martor. Cum anchetatorii tot bîjbîiau în căutarea unor acuzații, Golopenția a fost considerat un martor de la care s-ar putea stoarce ceva util. Dar Golopenția era total nevinovat. Îl ajutase, încă în 1943, pe Pătrășcanu pentru a-i asista material și moral pe deținuții comuniști din lagărul de la Caransebeș, dăduse o mînă de ajutor pentru anunțarea la radio a actului de la
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
să nu se mai întoarcă în țară. Golopenția, încolțit de anchetatori, recunoștea numai prima parte a culpei, dar afirma, răspicat, că n-a apucat să-i transmită lui Pătrășcanu mesajul. Inutil. Anchetatorii reveneau, stăruitori, asupra acestui moment dificil, căutînd să stoarcă informații utile. Golopenția, neînfricat, continua să-și mențină opinia în numeroasele lui declarații. Și, deodată, în martie 1950 (el fusese arestat, cum am precizat, în ianuarie 1950), brusc, sufocat de atîtea întrebări dacă a declarat tot ceea ce știa, face o
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
Tot timpul pare a reproduce ceea ce scriau simboliștii, a fotografia decorul tîrgului, al mahalalei în care a trăit, a repeta plînsul și rîsul său "în hâ, în ha"". Aparent, doar aparent nu are "forță, abilitate, capacitate de invenție". De fapt, stoarce din această imagistică iluzoriu împrumutată seve imprevizibile, adînc tulburătoare, de factură mai curînd expresionistă (haosul, coșmarul, stihiile răzvrătite, discordanțele), purtînd marca de fabricație proprie. La fel interesantă ni se pare insistența criticului ieșean asupra reificării în cadrul poeziei bacoviene, proces tutelar
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
de la fostul său patron din Geneva, unde a lucrat în urmă cu 30 de ani. O călătorie în trecut - pentru Giuseppe -, o verificare a propriilor sentimente și decizii. O descoperire a lumii - pentru Carla. Un cuplu care funcționează perfect și stoarce lacrimi: cunoscutul și apreciatul actor italian Paolo Villaggio (nominalizat, de altfel, la categoria "Cel mai bun actor") și micuța Francesca Pipoli, un adevărat copil minune. Realizatorul - Denis Rabaglia, 35 de ani, născut la Martigny, cu dublă naționalitate elvețian și italian
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
își fac pe rând o detaliată descriere bărbatul de vârstă medie, șomer cu intermitențe, în cartea de muncă, un intelectual "de mucava"; cu înțelepciunea de țărancă transplantată la oraș, apare în prim plan nevasta cu "ritualuri" și vocație de mamă, stoarsă de orice mândrie proprie, care e prinsă în același cerc vicios și obsesiv: își așteaptă mereu soțul, proprietate cu act și parafă de la primărie, îl ingrijește, îi iartă "preumblările" erotice cu alte femei, iar de dragul sfintei taine a căsătoriei, îi
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
plictisesc pentru că, puse unul lîngă altul, descopăr că intervievatorul are cam aceleași întrebări, chiar dacă altfel formulate. Numai că ceea ce sună interesant în ziar sau într-un periodic, se banalizează în carte, prin repetare. Strînși unii lîngă alții, bieții intervievați își storc degeaba mintea pentru a fi ei însiși. Succesiunea întrebărilor îi obligă să fie ca alții. Ceea ce pare spontan la bucată, devine un soi de ticăială bolnavă de umor involuntar prin înseriere. Am citit la vremea lor, în Apostrof, interviurile pe
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
tragă de șireturi cu cei cu care discută. Marta Petreu știe că întrebarea își conține răspunsul. Așa că înainte de a intervieva pe cineva, ea își cunoaște interlocutorul. Nici una dintre întrebările ei nu e pusă la întîmplare. Ea știe ce vrea să stoarcă de la interlocutorii ei. Dar face asta cu o grație care n-o transformă nici în pisăloagă și nici în proprietară a unui pat al lui Procust ca intervievatoare. Unul dintre cele mai interesante interviuri din cartea ei de Conversații cu
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
infinit de niște cafele cu nechezol, habar n-am ce se mai lua...În fine, una din mizele esențiale ale performanței era chiar informația, procurarea, cu alte cuvinte, a cărților, care să fie puse sub lupă, întoarse pe toate fețele, stoarse de vlagă și sensuri. Faptul că nu pusesem mîna pe Drumul cenușii îmi provoca insomnii, mă scotea, într-un fel, din perspectiva exhaustivă a operei autorului la care aspiram frenetic. Am plecat hotărîtă spre subsolurile Editurii Cartea Românească, unde se
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
se obișnuiseră să-l considere un apropiat al familiei. Mache îi privea cu sfială și respect și nu intra în discuții decât dacă era întrebat. Scurta cât mai mult vizita, pentru a un părea că depășește limita bunului simț. Își storcea mintea ca să găsească motive cât mai plauzibile care să-i permită să se retragă, chiar dacă Maria, care la petreceri avea chef să danseze după noile cântece de pe plăcile de gramofon, aduse de surorile ei din București, insista cu tărie și
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
făcut, să înjure și să-și care pumni în cap, implorându-l pe Dumnezeu să le dea mintea românului de pe urmă. Occidentalii nu sunt naționaliști, ci ultranaționaliști - abili, civilizați și necruțători în relațiile cu străinii de la care n-au ce stoarce. La noi este deosebit de activ principiul care pe care. Iar acest principiu este transpus în practică printr-un ansamblu de mijloace politice și/sau economico-financiare, funcție de poziția celui în cauză și de polițele pe care le are de plătit. Prin
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
mult;// mîngîie-mi celulele îndurate/ cu ce a mai rămas din iubirea ta,/ dăruită cîndva pe de-a-ntregul,/ retrasă apoi puțin cîte puțin/ în fiecare zi,/ încetul cu încetul;// atinge-mă și mîngîie-mă și frînge/ săgeata acestui vector de tristețe/ ce stoarce lacrima neplînsă a bărbatului matur,/ dar de care nu mă mai rușinez/ acum, la bătrînețe” (Șoaptă în formă de poem). Această luciditate reprezintă modul autorecuperării poetului. O justificare a trăirii prin practica rostirii metafizice care e o imprudență în principiu
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
Uroi-Simeria. Sau, SOFIANIC-ESENȚIAL (“Sophia androginul din moarte înviind” - cf. Oarba empatie), taumaturgic („DIN MIEZ SPRE MARGINI VINE VINDECAREA” - cf. Baladă de septembrie): “În timpul cel mic, al duratei, COCOR,/din smulgere spre starea de zbor/Al inimii psalm niciodată nu piere.../ Stoarce SOPHIA din fagure miere/ Esența de leacuri,himere” - cf. Aumbre (amintind, firește, de Omul Divin/Cosmic al invocației buddhiste: AUM!). ...Poetul năzuiește, precum Blaga, printr-o anamneză implicită Logos-ului descătușat, spre ORIGINA RITATEA MISTERIOS/MISTIC-SALVATOARE, funcționând ciclic (“Roiri stelare
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
care orice novice se poate acomoda ușor și pe care orice comentator experimentat le poate manipula în fel și chip) și prea puțin imaginativă. E motivul pentru care, în urmă cu doi ani, scriind despre Motanul aceluiași, am preferat să storc (din piatra seacă a unei cărți care conținea un singur poem) toate posibilele seve livrești. Era vorba, arătam acolo, despre un livresc foarte neobișnuit, foarte puțin altruist (în măsura în care înțelegem această calitate și ca act de generozitate al textului pentru un
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
și „stâlpul de familie bau-bau“ domestic, între „eul meu mistic“ și „batracianul ateu“). Deși își clameză neputința („n-am scris la ghidul supraviețuirii poetului/ deși m-am născut anume să scriu/ ghidul supraviețuirii poetului./ neputința de-a scrie m-a stors ca pe o rufă murdară/ gândul neputinței de-a scrie/ m-a epuizat înainte de-a începe să scriu“), poetul continuă să scrie, făcând poezie din transcrierea neputinței, ba chiar resemnându-se cu „decăderea“ poeziei prin scris. Câtă resemnare, atâta
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
urma să ajungeți la ultima filă, aceea care încheie șirul întâmplărilor... Însă felul cum reacționează bătrânul îmi taie speranța: pare să nu audă ce-i spun, pare incapabil să-și formuleze gândurile în propoziții coerente. Bate câmpii, probabil e istovit, stors de vlagă, oricum, nu mai e în stare să poarte un dialog. Bâiguie câte un cuvânt - două fără sens, apoi tace și închide ochii. La un moment dat, observ că, subit, a adormit, respiră sacadat, ca și motanul său negru
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]