600 matches
-
supărată că a fost deranjată, zbiară din întuneric peste umărul meu. O extraordinară inversare a afecțiunii. Fiindcă eu însumi nu mă simt mai bine, apare un soi de masochism compensatoriu, nu atît un smiorcăit psihologic de autocompasiune, cît o auto-dramatizare stoică, mută. Tragedia bolii neclare și efectele ei neclare asupra vieții devin reale, iar simțul diferenței, îndepărtarea treptată de lumea normală, e universal. Marea majoritate a viselor mele cu ochii deschiși o reprezintă plonjoanele violente într-o viață dură, activă, romantică
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
înțelege: de cîteva ori la rînd același lucru! - aventurile mirobolante ale mătușii? Cine i-ar fi descurcat mai bine ițele acestora? Cine-ar mai fi ascultat-o cu aceeași nesfîrșită răbdare? Unde ar mai fi găsit, la un loc, atîta stoică resemnare și stenic talent de a ascunde o inenarabilă plictiseală? Pentru că, dacă ea bătea cîmpii povestindu-i, el, tăcînd, nu făcea altceva: căpătase un veritabil tic încuviințînd tot ce i-ar fi demonstrat această neobosită doamnă - orice accelerare de ritm
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
ofered their own valuable insights and critics to the problem of modern freedom. Keywords: freedom, necessity, phenomenon, noumenon, recognition, politics Libertate și necesitate: o scurtă introducere Distincția pe care o abordez în cadrul acestui eseu nu este una nouă. Pentru filozofii stoici, de exemplu, conștientizarea lanțului de necesități permanente la care oamenii sunt supuși, de cele mai multe ori împotriva voinței lor, echivala cu ridicarea deasupra acestora: trebuie să mă preocup doar de lucrurile asupra cărora am un control direct - toate celelalte, nefiind capabil
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de cald la iarnă. Cu tot bronzul ei natural, care-i da ascendentă asupra celorlalte de pe plajă, țiganca rămâne uimită SÂrmane leu! de adâncimea raționamentului. Dom’ Mitică, esti mare! Știu... Dar ce folos?!... devine Mitică, în goliciunea să, un monument stoic: Sunt și eu la fel de mare cât e de puternic leul nostru național. Și îi explică: Sârmanul leu, bănuțul nostru, cum a ajuns el să-mpuște frâncu! Dar bancherii, dom’le!... De ce avem atunci bancheri? întreabă ea versata în afacerile cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
falsuri mimetice, livrești, păgâne prin amoralitate și găunoșenie, ridicați însă în slăvi de felurite jurii și grupuri de comando prin reviste, târguri (chiar și internaționale) sau studiouri tv. Ca un Spinoza retras să-și poliseze lentilele, sau ca un Horațiu stoic și chiar crepuscular, Ion Horea ne avertizează prin "Balada celora ce nu mai sunt" să stăm o leacă și să cugetăm înainte de a ne decreta nemuritori încă din timpul vieții: "Dar unde-s Radu Stanca,/ Enescu, Eta, Nego/ și Dominic
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
cât mai departe de casă. Multă vreme taică-meu și-a legat nădragii cu sfoară, iar mama nu a mai avut cu ce învârti aluatul. Tot din acea perioadă datează și recunoștința mea față de teatru. Fratele meu își încasa bătaia stoic, dar eu m-am opus. Am făcut o mică regie și i-am spus: „Când tata zice „ochelarii jos!” știm bine ce urmează. După ce îți dă o palmă (tata ne caftea mereu, ritualic, în ordinea nașterii, frate-meu era bulit
Moștenire de la tata. Ne alinia şi la semnalul „Jos ochelarii!” se dezlănţuia infernul () [Corola-blog/BlogPost/338226_a_339555]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > SECRETUL LUI SENECA Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului -Nimic nu ne aparține, doar timpul este-al nostru! Mi-a fost preceptul stoic de când sunt. Deci reține! Fiecare iși are timpul său! În fine, de când te-aștept, de când te vânez să fii despovărat de... rosti precipitat Juniorul, ridicându-se zvâcnit, gata-gata să iasă din oglindă, uitând că reflecția este unica materializare la care
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
foarte slab valorificat prin oferirea de informații, activități, cursuri, oferte de turism, etc., din partea părții române. Pesoanele interesate să colaboreze și să susțină aceste proiecte mă pot contacta personal pe adresa de e-mail: adriana.e.stoica@gmail.com Prof. ADRIANA STOICA
SCRISOARE DIN ŢARA SOARELUI-RĂSARE [Corola-blog/BlogPost/92421_a_93713]
-
extraordinară - peste hotare - Claudia MOTEA Premiu special - activitate profesională extraordinară - ascensiune în muzică - Diana BISINICU Stela POPESCU - ACTRIȚA ANULUI 2015 Premiu de excelență - activitate profesională extraordinară - Ana BRAD Premiu special - activitate profesională extraordinară - CEL MAI BUN DESIGNER ÎN ASCENSIUNE - Norina STOICA Premiu de excelență - activitate profesională extraordinară - se acordă uneia dintre cele mai bune balerine ale Teatrului Constantin Tanase - Claudia STAICU PREMIU SPECIAL - activitate socială și culturală - Ionela BALAȘ PREMIU DE EXCELENȚĂ - cea mai bună jurnalistă din diaspora - IONELA van REES-ZOTA
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92506_a_93798]
-
tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într‑un scenariu de groază: - Cu‑cu‑veau, cu‑cu‑veau, cu‑cu‑veau! VA URMA... de Dorina Stoica Referință Bibliografică: Bietul om sub vremi cap III Primarita- o altfel de carte despre caderea comunismului / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1086, Anul III, 21 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
ale poliției, inclusiv mașini blindate și tancuri cu apă, ar fi fost disprețuite de inamic și acum nu aveau pe cine să combată. Încă un pic năucit de lovitură, dar deja cu plasturele lipit pe bărbie și după ce refuzase cu stoică nerăbdare injecția antitetanică, prim-ministrul își aminti brusc că prima sa obligație era să telefoneze șefului statului, să-l întrebe în ce stare era, să se intereseze de sănătatea persoanei prezidențiale și că trebuia s-o facă chiar acum, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Coutras se opri o clipă și apoi mi se adresă: — Nu mi-a plăcut, ți-am spus că nu-mi era simpatic, dar în timp ce mă întorceam încet spre Taravao nu mi-am putut stăpâni o admirație fără voie pentru curajul stoic care-i dădea putința să suporte poate cea mai îngrozitoare dintre toate afecțiunile umane. Când m-am despărțit de Tané i-am spus că am să-i trimit niște doctorii care i-ar putea fi de folos. Dar aveam prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de exemplu; era, de asemenea, neîndurător, se zice, cu membrii corporației filosofice, însă aici este vorba de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi călugărilor din ordinele cele mai austere... Crima e folositoare pentru adepții idealului ascetic, platonicieni și stoici, nu peste multă vreme asociați în construirea creștinismului: ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi ai lui Epicur și ai școlilor sale, unde oamenii se îmbulzesc pentru a se angaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
epicurieni, Cicero, de exemplu, a contribuit la salvarea multor texte, idei sau fragmente din corpusul incriminat... Aceste polemici se desfășurau foarte posibil și pe alte terenuri, în special pe acela al societăților filosofice inspirate de modelele princeps: Academia platoniciană, Porticul stoic sau Grădina epicuriană... Arhitectura filosofică, sau războiul continuat cu alte mijloace! Epicurismul se răspândește foarte de timpuriu. încă din timpul vieții lui Epicur, comunitățile înfloresc mai peste tot: la Lampsakos, Mitilene, Apameea și Antiohia în Asia Mică, sau în Egipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur/Zenon formulează, în spațiul filosofic chiar, alegerea între bucuria de a trăi epicuriană și austeritatea stoică, ataraxia individuală și sensul statului, gândirea greacă și rațiunea latină. Aceeași remarcă și în ceea ce privește cuplul Hermarh/Demostene, care permite punerea în scenă, față în față, a vieții private a înțeleptului și a vieții publice a oratorului implicat în viața cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
particulare ale unui cler secular epicurian și gândește politica nu atât în termeni de refuz, cât de infiltrare: un om politic epicurian, iată o idee nouă, atât par de oximoronice politica și epicurismul încă de la început. Tradiția îi opune pe stoicii angajați în cetate epicurienilor aflați în total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe care o duc cele două școli pentru a-și asigura dominația în câmpul filosofic. Adepții Porticului și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
terapie a sufletului și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
consulta scrisorile pseudoepigrafe târzii, Les Cyniques grecs. Lettres de Diogène et Cratès, traduse din greaca veche de către Georges Rombi la editura Babel, 1998. Ele datează din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. și trădează o netă înclinație stoică, vizibilă prin critica radicală a plăcerii aproape la fiecare pagină. A se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du Philosophe en chien, Grasset, 1990, Livre de Poche. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nuvelei eminesciene și ideea arheului diferența e, doar, de nuanță și interpretare. Este adevărat că întâlnirea cu etica lui Schopenhauer, Eminescu o dezvoltă în câteva teme literare, cu deschidere către spațiul indic al Vedelor, dar și către ataraxia și fizica stoică. O fizică transcendentă ca și "Fizica" lui Aristotel. Astfel, "voința de a trăi" devine la Eminescu "dorul nemărginit" din Scrisoarea I, iar în atingere și cu "dorul" poeziei populare produce "farmecul dureros" al liricii exotice. La Macedonski, "voința de a
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
nu are sens ... Să scriu despre sensul nonsensului?”, Din acest skepticism al incurabilului solitary se naște meditația în care abundă neliniștea și eșecul. Singulară în felul ei Opera sa stârnește controvers și dispute. Exprimând o mare admirație față de doi filozofi stoici ai antichității, un sclav și un împărat (Epictet și Marc Aureliu) Cioran despre al treilea mare stoic afirmă: “Seneca, un palavragiu”. Iată o nouă deziluzie a mea fiindcă pentrz Seneca (cca 4 î.Hr. - 65 d.Hr.) am o mareadmirație. Se
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
pe vatra caldă, ne aștepta ceva de mâncare. Înfulecam în grabă, apoi singure și fără griji începeam o zi minunată în care făceam tot ce ne trecea prin minte, știind că până seara nimeni nu ne va deranja joacă. Dorina Stoica imagine este preluată de pe web Referință Bibliografica: Acolo unde începe Raiul - din cartea Raiul în care am fost / Dorina Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dorina Stoica : Toate
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
buze, toate... Poate, doar, fiindcă, mama, Nici în vis nu mi-a permis Iconiței să-i văd rama Din frânturi de paradis Și nu am știut că-i vis... Poate, doar, fiindcă, totuși, A deschis geana pe geană Însușindu-și stoic reproșu-și De femeie și vădană Fără leac pe vechea-i rană. Poate, doar, fiindcă, seara Când exultă relele Și își pun pe pieptu-mi gheara Demonii și ielele, Nu-mi ajută stelele Cum nici magii din Scriptură, Și nici turme de
CÂND ERAM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364220_a_365549]