288 matches
-
dezvoltat și doi obraji palizi, absolut complet bărbieriți... Figura semăna vag cu o fotografie a lui din adolescență, făcută probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multă siguranță, reb Fisel făcu câteva grimase: era neîndoielnic, cel din oglindă reproducea concomitent strâmbăturile, deci era el... Era el! Și barba? Unde și în ce fel dispăruse barbă? Se gândi speriat ce ar putea să-i spună nevestei sale la micul dejun. Dar nici cuvioasa Sara Leia și nici cei șase copii nu exprimară
SCHIŢE UMORISTICE (19) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372836_a_374165]
-
decât ruptura existenței, iar simțurile nu mai vibrează decât la pânda răului. Iată de ce, majoritatea suntem nefericiți!... Pentru că suntem prea raționali... În afara câtorva exemple de melancolie copleșitoare , oamenii nu sunt decât paiațe umplute cu globule roșii ce zămislesc istoria și strâmbăturile ei. Când apologeți ai nefericirii, facem din ea agentul și substanța devenirii, ne scăldăm în limpezimea destinului hărăzit, într-o auroră de dezastre. Dar, când crezând că am trecut dincolo, ne este frică să-i supraviețuim, existența se întunecă și
CE ESTE FERICIREA ¬… UN PASIONAT NEGATIV, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371110_a_372439]
-
și la UNESCO (Paris)... ai permis să fie marginalizat poetul Renata Verejanu?... Și să nu-și ocupe la timp, în ierarhia scriitoricească, locul pe care-l merită? Și ce să însemne cuvintele acad.Mihai Cimpoi, că “au fost și unele strâmbături de nas”? (poate deschizi parantezele)... R.V. Aparențele înșeală. Poetul Renata Verejanu nu s-a lăsat intimidată de invidia cuiva, nici vorbă, de sistem - nici atâta. Dovadă e că poetul a creat toți acești ani și că are de unde să editeze
UN MARE POET ŞI ATÂT DE CUMINTE... de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347380_a_348709]
-
doi tineri care se iubesc cu viteza aparatului de fotografiat, cu zâmbetul despre care n-ar fi zis nimeni că ar putea muri vreodată, dar eu știam: niciun zâmbet nu trebuie să trăiască peste timp, riscă să se transforme în strâmbătură. Aveam o deschidere largă spre lume, atâtea aveam de dat că flenduram hainele, gesturile în fața lumii, tot ce aveam era de prisos, clipe care purtau semnificații de ani, mă ridicai în brațe și râdeai cu amândoi ochii, cu brațul, cu
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
-mi-au și o cărțulie mică, în limba noastră rumînească tipărit... caria o am aflat plină de otravă de moarte sufletească... pentru care lucru îndată... am strîns sobor dintr-amîndouă părțile, și din Țara Rumînească și din Țara Moldovei... să arăt strîmbătura și tîlcul cel rău... întunericul și neînțeleageria lor..., ci rămînerea în credința cia pravoslavnică a moșilor și a strămoșilor noștri.” (Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II. Ed I.B. M. al B.O.R., București, 1992) Chiar despărțite fiind Principatele
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
te numești! Iată un fapt ce se impunea determinat, dar a fost o eroare: stabilirea numelui tău! râse Patriarhul. Miramoț închise cu tact episodul: -Papa, prietenii noștri l-au citat pe Aristotel: Omul este zeu sau fiară... Rumoarea stârnită de strâmbăturile lui Papa și de polemica deschisă de celebra zicere îl izolă pe Diplomat. În timp ce toți erau preocupați să alimenteze cu exemple una sau alta din ipostazele de zeu ori fiară, ca prin farmec acesta își lăsă corpul suspendat în încăperea
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
mici, dar cu pretenții mari, caracterizează nuanțat personaje de efect, amuză și înduioșează, găsește poezia sau ridicolul cotidianului și plasează totul într-o atmosferă de împăcare sufletească”. Iată un rol cum nu se poate de nimerit, pentru Vasile Muraru. Toate strâmbăturile, nedreptățile, urâțeniile vieții demonstrate în teatru conduc pe spectator la reflecții prin care își salvează piciorul de la poticnirea în astfel de moravuri. Vasile Muraru joacă atât de neîngrădit, de nepietrificat în rol, încât acțiunile sale par întâmplări în act. Dar
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
blocaje ale comunicării, alături de elemente precum: diferențe de ,,percepție", stereotipii, grad excesiv al emotivității manifeste, experiența negativă în comunicare, factori perturbatori existenți în mediu/context etc. Pâslaru 2003: 79-81. 278 Sugestii pentru gimnastica aparatului fono-articulator (jocul În oglindă, concursurile de strâmbături) în Dumitrana 1999: 67-58. 279 Vezi și principiile studierii (predării-învățării) limbajului ca perspectivă asupra elementelor care facilitează comunicarea, constituindu-se în același timp în condiții ale realizării acesteia Palmer 1965. 280 Pentru valorificarea teatrului de păpuși în descrierea personajelor, vezi
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
dedicat comparației dintre stadiul de dezvoltare al limbii române la 1870 și cel de la 1830, se analizează cu minuțiozitate poezia și mai ales lexicul poetic al lui Ioan Prale. Curiozitățile lexicale care împovărau traducerea în versuri a Psaltirii sunt numite „strâmbăturile poeticești ale lui I. Pralea”. Confruntarea cu traducerile mai vechi ale lui Dosoftei și Teodor Corbea nu este favorabilă pentru versiunea lui Prale. Dicționarul grotesc al lui V. Alecsandri, care ironiza și exagerările lingvistice ale lui Timotei Cipariu, este, de
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
de istorioare despre căsătorii dintre fete fără zestre și bătrâni bogați, zgârciți, jinduind la tinerețe. Așa încât un alt fel de alianță conjugală, în societatea burgheză, ne părea imposibil. Ne străduiam să descoperim în trăsăturile lui Norbert o răutate vicioasă, o strâmbătură de satisfacție prost ascunsă. Dar expresia lui rămânea simplă și loială, ca a îndrăzneților exploratori din ilustrațiile cărților noastre de Jules Verne. În plus, bătrânul acela cu barbă lungă și albă nu avea pe atunci decât patruzei și opt de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
podoaba aceea în mijloc. Conștiincios, Charlotte sublinia toate greșelile de accent sau de gramatică. Din adâncurile aurii ale chihlimbarului se ivea pe neașteptate un oraș cu frunzișuri frumoase de toamnă. Știa că va trebui să îndure o oră întreagă micile strâmbături ale acelei copile mari și grăsuțe, îmbrăcată superb, apoi, într-un colț al bucătăriei, avea să primească, înmânat de o cameristă, un pachet, resturile de la prânz, iar pe stradă va aștepta o ocazie potrivită ca să fie singură cu farmacista și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
liniștea albă a maidanelor pe care le străbătuse de atâtea ori în copilărie... Cu cele două ferestre înguste ale sale, izba părea să o zărească de departe. Da, casa o privea apropiindu-se, fațada ei ridată era însuflețită de o strâmbătură imperceptibilă, de bucuria amară a revederii. Charlotte nu spera mare lucru de la vizita aceea. Se pregătise de mult să afle vești care nu aveau să lase nici o speranță: moartea, nebunia, dispariția. Sau pur și simplu o absență, inexplicabilă, firească, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scurtă de lână. Clapele șepcii lui unduiau ușor în adierea rece. Picioarele lui goale înfipte în zăpadă mă fascinau. Nemaiânțelegând nimic, am sărit din barcă și m-am dus la el. Auzind scârțâitul pașilor mei, s-a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta!”, a mormăit el clipind din ochi și, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o zumzăială compactă. Se auzea sfârâitul mânios al uleiului într-o tigaie, duetul feminin și masculin dintr-o ceartă, amestecul de voci și de muzică de la mai multe radiouri... I-am aruncat o privire Charlottei, ridicând din sprâncene cu o strâmbătură batjocoritoare. Ea a ghicit fără efort ce voia să spună zâmbetul meu. Dar marele furnicar trezit nu a părut să o intereseze. A vorbit numai când am ajuns în stepă: - Iarna trecută, mi-a spus ea în franceză, i-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că da, domnule căpitan. Ă Presupun că ești în stare să netezești orice bucată de metal strîmbă și crăpată, fie ea din fierul cel mai tare, nu-i așa, fierarule? Ă Așa e, domnule căpitan, cred că pot netezi toate strîmbăturile și crăpăturile, afară de una singură. Ă Atunci, uite ce e, exclamă Ahab ațîțat, înaintînd spre fierar și sprijinindu-se cu amîndouă mîinile de umerii lui. Privește, uită-te aici... aici... ești în stare să ștergi o cută ca asta, fierarule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu poate fi îndoielnică. El creează pentru critică o atmosferă prielnică; Deși muncește - n-are spirit de comandă, Iată că-l voi critica aspru aci - ca dovadă. Și măgarul cercetează pe leu la figură. Acesta face o amară și rea strâmbătură. Măgarul e lac de sudoare, iar glasu-i devine atât de amical Că nu-l întrece nici un instrument muzical! - Îl voi critica fără remușcare, Căci cine din noi, s-o recunoaștem, lipsuri nu are Aci leul binevoi să zâmbească Gândind în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cunoaște un adevăr dur și urât, privirea care înțelege că celălalt e pe cale să camufleze acest adevăr sub inocenta rutină a unei ocupații obișnuite. Ochii i se opresc pe degetele femeii care dă pagina și nu-și poate reține o strâmbătură rapidă de respingere. Adolescentul știe că înduioșătorul confort al acelei încăperi s-a refugiat în izba cea mare care mișună de viață, de strigăte, de certuri, de beții. Se aud suspinele răbdătoare ale unei vecine de dincolo de perete, loviturile ciocănelului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deget. Nikolai părăsi casa sovietului. Era fosta locuință a contelui Dolșanski. Uneori, în toiul încetelor și greoaielor hurducături ale aratului, Nikolai își spunea că toată ordinea asta nouă a lucrurilor nu era altceva decât o întunecare vremelnică a minților, asemenea strâmbăturilor unui bețiv, da, un soi de mahmureală care, într-o bună zi, avea să ia sfârșit de la sine. Ce puteau ei schimba în esență, toți flecarii ăia în haine de piele? De pildă Krasnâi, a cărui principală ispravă era să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fără război. La o răspântie, cât opriră la un semafor, zări fereastra unui restaurant deschisă, spre bucătărie. Seara de iulie era apăsătoare. Un bucătar mișca din loc, cu infinite precauții, o oală voluminoasă, cu trupul îndoit spre spate, cu o strâmbătură de efort pe buze. Era ciudat lucru să te gândești la o viață în care oala aia mare și conținutul ei aveau importanță. În capătul bucătăriei se deschise o ușă și, deși purtat mai departe de camion, Pavel avu totuși
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ani, asta înseamnă ceva lume! (fostul ministru). — Masacrele de la Katyn... (funcționara de la Cultură). — Datoria memoriei... (intelectualul). — Căința... (bărbatul care, cu câteva minute în urmă, se ciocnise ușor de o femeie în fața mesei pe care erau așezate salatele și făcuse o strâmbătură mâhnită: la fel ca acum, când vorbea despre căință). Ascultați, e foarte simplu. În arhivele pe care le-am cercetat la Moscova, se vede negru pe alb: dacă rușii nu s-ar fi târât atât de încet prin Polonia și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și lumină de pe fața netedă. Ochii Îi luceau. Maigret se simțea iar În vacanță. — Nu le-ai observat atitudinea, aerul important, expresia de satisfacție intensă cînd reușesc o lovitură? Noi, cînd punem punct unei anchete... Nu-și sfîrși fraza, dar strîmbătura lui era elocventă. Ei trimiteau un om să dea explicații justiției. Urma Închisoarea și uneori moartea. Apoi Își reveni, curăță pipa și Întrebă: — Ne plimbăm? Nu de asta erau acolo? Colaboratorii lui Lecoeur interogaseră toți vecinii. Nimeni nu văzuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu răceală: — Mai sunt și alte nevoi financiare... — Care? se interesează furios împăratul. Ianuarius consultă tăblițele. — Sume incredibil de mari se duc pe aprovizionarea cu grâu și apă a Cetății, pentru menținerea ordinii publice, ridicarea și repararea construcțiilor... Cu o strâmbătură, Augustus îi retează vorba: Banii alocați acestor măsuri publice îmi aparțin și fac ce vreau cu ei! Secretarul mârâie nemulțumit. — ...Așa că nu le mai socoti la buget. — Ce fac cu celelalte...? oftează secretarul imperial. Împăratul face ochii mari: — Alte cheltuieli
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împiedică ei de mine, și nici eu de ei... Augustus încuviințează mulțumit. — ...dar cavalerii știu că sectorul financiar le este rezervat, șoptește secretarul. În momentul următor, vocea îi clocotește de indignare: — Și se împăunează cu asta, stăpâne! Augustus face o strâmbătură mirată. — Vin și-mi dau peste nas cu salariul care-l primesc de la Măria Ta, se vaită șeful cancelariei. Aproape îi dau lacrimile. — Cum să mă iau în piept cu ei? — Salariul acesta, replică iute Augustus, am hotărât să li
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pollio nu va muri de moarte bună... Inexplicabil, mâna cezarului se contractă incontrolabil. Îl cuprinde brusc frica. Îngaimă temător: — ...ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din aia... cum îi zice... de slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile au nebunia asta în cap. Copleșit, Trio mai face o încercare. — Scribonius Libo a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în spatele Tem plului lui Castor, pe strada Tusculi, chiar la intrarea în for, lângă statuia zeului Vertumnus. — Nobilă Vipsania, îi șușotește librarul, voi cu cât mai vindeți un exemplar? Întrebarea o lasă fără cuvinte. Bădăranul! Își ascunde cu greu o strâmbătură de dezgust. Ce afacerist veros! Numai la bani îi stă gândul. S-au îmbogățit, și el, și frate-său, pe spinarea scriitorilor. Nu promovarea literelor îi interesează, ci profitul. Nici măcar nu cumpără manuscrisele de la autori, consimt doar să le reproducă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]