38,669 matches
-
bărbat "emancipat": trăiește din salariul de economistă al nevestei, cu care întreține raporturi sexuale cel mult o dată pe săptămînă și nici nu comunică prea mult, pe care o suspectează că-l înșală și se gîndește cum ar fi să o strîngă de gît. Ne putem întreba care este motivul obscur pentru care aceasta, totuși, rămîne lîngă el - dar e drept că și Ghe se întreabă. Dar să trecem la povestea de dragoste "centrală" a romanului, aceea dintre Ghe și tînăra studentă
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
lipsește în Franța? - Prietenii. Un soi de comunicare și libertatea ei. - Sînt mulți ani de la spectacolul Piațeta făcut de Silviu Purcărete la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț. Un spectacol formidabil, special, cu un spirit anume, care, într-un anumit mod, a strîns toată distribuția din care făceai și tu parte, Maia Morgenstern, Oana Pellea, Coca Bloos, Simona Măicănescu, Marica Teslaru (Filimon), Traian Pîrlog, Oana Albu, Claudiu Istodor, Liviu Timiș. Scenografia îi aparținea Ninei Brumușilă, muzica originală, lui Vasile Șirli. Tu ai făcut
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
ceva ani din 1986. Îți mai amintești o zi de repetiții? - Una precisă nu. Am să încerc să combin mai multe momente. A fost o nebunie... Ce se repeta cu obstinație, după opt-nouă ore de muncă? Făcutul cartofilor prăjiți! Ne strîngeam toți și despicam firul în paisprezece. Țin minte naveta lui Silviu la București, venirile și plecările lui, atmosfera care se încingea din ce în ce mai tare, disputele fetelor. A fost un spectacol care s-a construit fără să ne dăm seama, fără să
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
Slujnica stă de pază. În fața fiicei unice a judecătorului electiv, ucenicul gravor nu-și găsește cuvintele. Atunci, cu degetele, îi atinge timid brațul. Ea își strecoară mîna între mîinile lui. Își lasă mîna rece în mîinile lui. Atît. El îi strînge mîna. Mîinile lor devin calde, apoi fierbinți. Nu vorbesc. Ea își ține capul plecat. Pe urmă îl privește drept în ochi. Își deschide ochii mari și îl privește țintă. Se ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
să plec chiar acum? întreabă Meaume trăgîndu-șui capul din mîinile ei cu un gest violent. Nanni Veet Jakobsz tace. Își apropie încet mîinile de cămașa pusă pe pîntecul pictorului ca să-i acopere goliciunea. Prin pînză, îi apucă sexul apoi îl strînge ușor pînă se întărește sub cămașă. Lasă brusc sexul pe care l-a întărit. Îl privește. Îi surîde. Apoi, încetînd să surîdă, îi spune: - Pentru că i-am spus că te iubesc. Brusc, o podidesc lacrimile. Își șterge nasul. -Ai devenit
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
automat și cei care preferă ca, dimpotrivă, să se închidă automat. Nu cunosc nici o umbrelă care să se deschidă și să se închidă automat, pentru a satiface cerințele ambelor grupuri. După cum spuneam, aveam la mare prețuire umbrela aceasta, încît o strîngeam cu mare grijă și, la întoarcerea acasă, după ce se-ntîmpla să o ud într-o zi ploioasă - lucru inevitabil, de altminteri - obișnuiam să o las deschisă, pe hol, ca să se usuce. S-a-ntîmplat ca mai mulți prieteni să ne dăm întîlnire într-
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
cap, fardată, pantofi de șevro, răspunde la numele de Maria de Mangop. Telefonați la 14120, sau comunicați în strada Remus 16." Tovarășul de la ghișeu, după lectură, se ridică de pe scaun, ieși din cămăruța sa, mă luă aspru de braț, mă strînse tare și-mi șopti, tăios, printre dinți: Ieși afară că te dau pe mîna poliției! Provocatorule!" L-am înteles." Radu Cosașu, Supraviețuirile, vol. 1, Rămășițele mic-burgheze, Editura Fundației PRO, 2002, 232 pag.
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
a plecat de la șes, a fost cît se poate de plată preț de 200 de kilometri, dînd ocazie să se afirme sprinterilor, pentru ca brusc, cînd nu mai erau decît 21 de kilometri, să înceapă serpentinele, fără cea mai scurtă "pauză", strînse în ac de păr, cu pantă medie de 9%. Și-au intrat în rol cățărătorii. Plutonul, relativ compact pînă atunci, s-a risipit ca bătut de vînt. Cîțiva fugari, care rulaseră laolaltă, s-au risipit și ei. Între primii și
Muntele pleșuv by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14961_a_16286]
-
de târziu din peșteră? " (Odiseea, Cântul IX, pag. 150, ed. rom.). Nu știu ce se petrecuse în ziua aceea notată, . Care să fi fost evenimentul? Precis că stratagema lui Ulisse invocată bătea undeva. Dar, unde? Ulisse, agățat de burta berbecului, ținându-se strâns pe dedesubt cu mâinile de lâna lui bogată, să scape din peștera în care îl închisese Polifem, după ce îi luase vederea, orbindu-l pe ciclop cu un par aprins răsucit în singurul său ochi monstruos... Ceva ce mi s-o
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
de urmele acestor falsuri. Argumentele invocate sînt penibile. Unul dintre ele este "prestigiul României". Or tocmai de dragul prestigiului, România nu poate fi indiferentă cum se cîștigă medalii în numele ei. Nu mi se pare normal să ținem pumnii de două ori strînși pentru sportivii noștri - o dată, ca să cîștige, iar a doua oară, ca să nu fie prinși dacă au cîștigat cu mijloace incorecte. Fiindcă la asta ar duce mușamalizarea unui asemenea scandal. Îmi pare rău pentru cele două gimnaste, Gina Gogean și Alexandra
Scandalul din gimnastică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15283_a_16608]
-
se desfășoare liber, subliniind însă secvențele disparate și reconstruind astfel, ca într-un joc, un posibil enunț inițial: "Semănăm leit [...] Om fi frați doamne ferește cine știe// Să-ți spună [...] da sigur că semănăm fir-ar să fie că ne strângem unul în altul și ne amenințăm pentru o certitudine olfactivă măcar dacă nu mai putem să ne schimbăm între noi șepcile [...] cine să te creadă// chiar dacă asta-i singura limbă pe care o știi cât de cât și pronunți clar
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
Marina Constantinescu Reușita absolută a Galei Uniter de anul acesta a demonstrat că nu ne sîntem indiferenți unii altora, că simțim dorința de a fi împreună, de a rîde homeric, de a ne strînge mîinile (măcar) cordial, de a fi eleganți - la propriu și la figurat - așa cum se cuvine la o sărbătoare. Am înțeles, deci, că seara Galei este o sărbătoare a breslei pe care, la urma urmelor, ne-o dăruim. Cu alte cuvinte
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
aer testamentar din poemul Daruri, fragment ce poate fi citit în cheie simbolică cu referire la locul pe care acest poet îl are între poeții vechi și cei noi: Ah, sărac sunt, puțină mi-a fost partea,/ averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere -/ n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,/ neștiute miresme amare/ ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
poate fi citit în cheie simbolică cu referire la locul pe care acest poet îl are între poeții vechi și cei noi: Ah, sărac sunt, puțină mi-a fost partea,/ averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere -/ n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,/ neștiute miresme amare/ ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
președintelui Consiliului Național al Audiovizualului, Șerban Madgearu, recunoscînd că respingerea raportului alcătuit de C.N.A. a fost hei-rupistă. Să ne scuze colegii de la Adevărul neîncrederea, dar o asemea știre e tot mai greu de întîlnit și de crezut în România. * Cum strîng parlamentarii români relațiile cu omologii lor din Turcia? Simplu: încing un meci de fotbal, la Antalya. Pentru a fi și mai convingător, căpitanul echipei, deputatul Sorin Lepșa s-a lăsat pozat travestit în pașă într-un grup de cadîne. Poza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
Marius Chivu În alte literaturi jurnalistica e strâns legată de fenomenul literar, iar exemplele sunt nenumărate; dacă ne gândim la spațiul american avem chiar un curent literar specific: "noul jurnalism" cu reprezentanți notorii: Tom Wolf, Norman Mailer, Truman Capote etc. La noi, deși s-a încercat ceva prin
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
în țara tatălui, merge în continuarea cercetărilor în filosofia, literatura și atitudinea politică a intelectualilor din perioada interbelică, a numelor sonore care au devenit apoi celebrități mondiale. A doua, Falanga, e o retrospectivă a volumelor ei de poezie, o selecție strînsă din cărțile apărute între 1981 și 1997, plus un grupaj nedatat, probabil inedit. Un profil deci, care, ținînd cont și de lipsa de pudibonderie care se întrevede în poeme, aduce bine, mutatis mutandis, cu profilul unei celebre scriitoare-profesoare de filosofie
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
mai lung, ce roluri și ce succesiune de personaje îi vor pune în lumină valoarea. Se îngrijeau și construiau aproape fiecare destin. Un regizor mare, pe lîngă har, vocație, inteligență, cultură, carismă trebuie să fie un magnet formidabil care să strîngă nu doar o distribuție, ci un spirit, o echipă. Și prin asta a fost extraordinară trupa de la Bulandra. Fenomenul de a avea aproape numai forțe pe scenă nu se găsea prea des nici la Paris, după mărturiile unor cunoscători. După
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
pagini și camuflînd, de multe ori, duritatea poveștilor în sine. Efectul este extraordinar: o viață tumultuoasă relatată lin, echilibrată perfect, transformată în destin. Autoarea nu are îndoieli asupra sa, ci dorește ca multele povești adunate într-o viață să fie strînse sub umbrela unui set de carcteristici prestabilit, cel al sîngelui. Căsătoria cu Mihai Cantacuzino, deci cu reprezentantul unei familii mai bogate și mai puternice decît Tescanii, înseamnă vreo cîteva luni iubire, în rest un lung șir de război între "genele
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
notabilităților unei îndepărta-te gubernii rusești se adună și se desface, pare solidar și totuși este format atît de clar din caraghioși trădători și delatori, inspirația cu care Claudiu Goga a construit o armonică a lașităților este o izbîndă. Se strîng toți unul într-altul, își anulează fețele, corpurile, semnele ce-i individualizează pentru ca apoi, cînd situația pare sub control, să-și lăbărțeze caracterele mizere, urîțenia fiecăruia în parte. Mi se pare remarcabilă minuția cu care este pregătită apariția fiecărui actor
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
explorat: relația dintre "Marcel Proust și românii", sintagmă încăpătoare prin care Cornelia Ștefănescu desemnează atât o seamă de circumstanțe biografice - urmărite în textura lor cea mai fină - care îl pun pe Proust într-o legătură mai mult sau mai puțin strânsă cu românii, cât și modificările, "evenimentele" semnificative care au loc în critica și literatura română în urma contactului cu opera proustiană. Ambiguitatea - fără îndoială voită, cu trimitere poate și la destinul personal al autoarei - din titlu și subtitlu se dovedește, la
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
în subterane. Fără ca vina sa, ce pare gravă, să fie definită, el e dator, ca să se poată apăra, să-și bată capul singur pentru a stabili ce i se impută. Evenimentele se precipită, tonul narațiunii reflectă accentuarea dramatismului, cercul se strînge implacabil. În derularea epică frontiera nu e voit tranșantă, descripția diurnă, extrem de palpabilă și captivantă implică mereu și o dîră de fantastic, insinuat firesc. Ridicarea spre fabulația alegorică a fost tratată în roman cu precizia detaliului concret, ca și cum ar fi
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
pulsul vieții literare a orașului. Un model îl constituie însă Televiziunea municipală din Salonic TV 100, care prezintă o excelentă emisiune (intitulată " O carte, o călătorie") dedicată problemelor literare și realizată de un tânăr poet, Stelios Loukas. A reușit să strângă o impresionantă arhivă literară, unică în felul ei, prețioasă nu numai pentru Salonic, dar și pentru întreaga Grecie. Astfel de eforturi merită într-adevăr toate laudele noastre. Știm că în anul 2000 a apărut în Germania, prin grija unui excelent
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
ce-o umple,-n extaz să se piardă! I, 17 Jos, încîlcitul, Străbunul, izvor-rădăcină tuturor, însă nici unul să-l știe-n lumină. Coif, corn de vînătoare, bărbi pricepute, frați în mînia lor mare, femei ca lăute... Crengi între ele se strîng, libere nu-s nicăieri... Una! ah, urcă nespus... Însă mereu se mai frîng. Ea se-arcuiește-n tăceri ca liră-abia sus. I, 20 Dar, Doamne, ah, ce să-ți închin eu fierbinte, cînd tu auz nou creaturii i-ai dat? Zi de
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
domeniului clasic: "Bine, să se țină Dl. Nietzsche de cuvânt, să-și ia thyrsul și să umble din India în Grecia; dar el trebuie să coboare de pe podiumul de unde se presupune că ar trebui să predea învățătura clasică; să-și strângă în jur tigrii și panterele, dar nu tânara generație de filologi germani." (p. 83) Într-o scrisoare către medicul său Otto Eiser, scrisă pe la începutul lui ianuarie 1880, Nietzsche face această mărturisire teribilă: "Propria mea existență îmi e o povară
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]