1,031 matches
-
dragul mamei, puiul mamei, ce ți-au făcut? Vino la mama ta, nu ți-e milă de lacrimile ei? Când înțelese că băiețelul ei este mort, începu să țipe și mai tare, să se zbuciume, încercând să se elibereze din strânsorile celor care o împiedecau să ajungă lângă ceea ce mai rămăsese din copilul ei. Striga mereu, până aproape îi pieri glasul: Puiul mamei, puiul mamei, ce rău ai făcut tu pe lume de ai plătit atât de scump jocul tău nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din strânsoarea lor.și distrugerea feței cu unghiile sale mărunte și tăioase ca niște lame foarte mici de cuțit, continua. Mai observă, lângă piciorul mesei, un sac din plastic, răsturnat. Din el ieșiseră la lumină bani. Bancnote. Multe bancnote, de tot felul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de emoție și plăcere. Deodată, ea mă mușcă atât de tare, că îmi rupse buza. O făcea cu aceeași furie ca atunci când își rodea degetele? Oare înțelesese că eu nu eram bătrânul negustor de mărunțișuri? Încercam să mă eliberez din strânsoare, dar, în ciuda tuturor eforturilor, eram incapabil de cea mai mică mișcare. Trupurile noastre erau lipite unul de altul. Mi s-a părut că înnebunise. Zbătându-mă, mi-am deplasat mâna involuntar și am simțit atunci cuțitul înfigându-se în corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
viața mea. La o lună și trei săptămâni am reușit să-mi dau seama că eu eram mult mai bine și mi-am dat seama printr-o întâmplare. O să vă spun pe scurt cum am reușit să mă deblochez din strânsoarea minții mele programată pe boală. Era o zi călduroasă de vară și eu cu nașa mea de cununie ne-am decis să facem o plimbare până la căsuța ei la țară. Am luat copiii ei și am plecat în plimbare, ea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar nu simțeam nimic, nici o emoție, deși mă străduiam. Dacă aveam vreun sentiment, acela era al unei acute banalități. În afară de strînsoarea mîinii lui Pablo, un singur lucru simțeam, concret și indubitabil - dezamăgirea. După aceea, cînd mi-a dat drumul, am Început din nou să mergem, cu senzația că eram Înconjurat din toate părțile de irealitate. Ca și cum mi-ar fi ghicit gîndurile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor de ordine. Cred și eu, dom’ Petrică, izbucnește Gulie, că doar n-o să-l scotociți voi, îi face semn lui Tîrnăcop să nu-l slăbească cu nici un chip pe Timișoara din strînsoare, tot pe noi o să ne lăsați să facem munca de jos, vreau să mă fac foarte bine înțeles, se adresează curioșilor care-și părăsiseră pozițiile și se strînseseră deja în jurul lor, temîndu-se să nu se lase cu bătaie, printre noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce naiba, crezi că am să fug, sau ce? scrîșni Santinelă printre dinți. Marș înainte, nici prin gînd să nu-ți treacă să faci vreo prostie, zise Gulie. — Pot măcar să știu unde mergem? întrebă Santinelă, reușind să se slăbească puțin din strînsoare profitînd de faptul că fusese obligat să se pună în mișcare. — La Televiziune, zise Gulie. — Ai luat-o rău pe arătură, i-o întoarse scurt Santinelă, prinzînd puțin curaj. Și îți închipui c-o să-ți dea cineva voie să intri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mele, mă Împinge pe canapea și e oribil, Își Împinge pizda În ea Împotriva dorinței mele și o izbește de mine, mă doare cînd se freacă așa, iar ea mă sufocă și mai tare, nu pot respira sau vorbi și strînsoarea se contractă... — Fă-te mai tare poponar mucos și prostuț! Haide! Bagă-mi-o! Se freacă și se unduiește mai puternic, iar mie mi se Întărește și mai și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ar putea să ne simtă În vreun fel dorința. Asta și face. Își Înfige iar limba În capul nostru, dar acum ne-am ridicat brațele istovite să-l Îmbrățișăm. MÎinile noastre Înlănțuite În spatele lui sărbătorindu-ne uniunea, comuniunea, frăția. O strînsoare pe care nimic n-o poate rupe... e Carole... Of Carole o Îmbrățișăm și o mușcăm violent de limbă iar ea țipă și Încearcă să se smulgă de lîngă noi, așa cum a făcut cînd noi voiam doar s-o ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
spre lumină Stevie... Carole... departe de jeg, În lumină... Dar asta nu-i Carole. Ăsta-i un excrement. Ce face chestia asta aici, ce face aici cu noi În locul lui Carole! Trebuie să dispară. La momentu potrivit Îl eliberăm din strînsoare, Îl Împingem și-l vedem cum cade În spate, prăbușindu-se peste geamurile putrezite, Încă rezistînd, dar nefiind În stare să se redreseze și Încercînd să se țină de perdelele roase și vechi, dar materialul doar i se sfîșie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să mă întâlnesc cu soția ta acum. Nu accept să fiu expediată așa! — Fă imediat ce-ți spun! am rostit. Am apucat-o de braț și am strâns-o până s-a strâmbat de durere. Și-a smuls brațul din strânsoare și s-a întors. — N-am nici un ban. I-am dat imediat o liră din portofelul meu, i-am făcut semn cu brutalitate să dispară și m-am întors în salon. Am închis încet ușile. Nici nu m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe brațul meu. — Cum așa, Georgie, dar totul trebuie discutat! spuse Antonia. — Cred că ar fi bine să plecăm, am spus. Ați dat ochii una cu cealaltă, exact ceea ce vă doreați. Am pus paharul jos și m-am eliberat din strânsoarea blândă a Antoniei. — Vai, nu plecați! se rugă Antonia. Nici măcar n-am apucat să mă uit bine la Georgie. Te rog să mă ierți, copila mea. N-ai nici un motiv să te simți stânjenită de felul în care vorbesc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
treapta cea mai de jos și i-am prins brațul cu brutalitate. Apoi am tras-o spre mine. A coborât împleticindu-se și timp de câteva clipe am stat amândoi la baza scărilor - eu, gâfâind și strivindu-i brațul în strânsoarea mâinii, ea, încordată și privindu-mă cu furie. Amintindu-mi scena, am avut impresia că în clipa aceea și în cele care au urmat fața i se făcuse neagră. Încercând să-și elibereze brațul se smulse cu putere din strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
strânsoarea mâinii, ea, încordată și privindu-mă cu furie. Amintindu-mi scena, am avut impresia că în clipa aceea și în cele care au urmat fața i se făcuse neagră. Încercând să-și elibereze brațul se smulse cu putere din strânsoarea mea. Ciudat e că nu părea prea surprinsă de ceea ce se întâmplă. Când a încercat să-și tragă mâna, eu am prins-o în altă poziție și i-am răsucit brațul la spate. Atunci m-a lovit cu toată forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
i-am prins și cealaltă mână. Îi auzeam respirația întretăiată de durere. Acum mă aflam în spatele ei și, cum continuam să sporesc presiunea, toată greutatea corpului ei să lăsa spre mine. Mă lovi din nou cu picioarele. Am slăbit puțin strânsoarea și mi-am încolăcit un picior în jurul picioarelor ei, împingând-o în același timp cu putere înainte. Căzu în genunchi, iar eu aproape că am căzut cu totul peste ea și i-am scăpat brațul imobilizat. Ne-am rostogolit unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atunci când s-a anunțat la radio explozia primei bombe atomice, a zis cu glas tare: „Poate că asta ar avea efect“. Dar la omul ăsta nu-și făcea efectul nici un purgativ: frustrarea și furia îi ținea kișkes încleștate într-o strânsoare de fier. O altă năpastă pe capul lui era faptul că eram favoritul nevesti-sii. Ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, mă iubea și el. Și el vedea în mine șansa noastră de a fi „la fel de buni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre ea În tăcere. La foarte mare depărtare, o voce spuse „Inima ți-e grav afectată“ și ea deschise iarăși ochii, așteptându-se să vadă sub ea fața aceea bătrână. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi, scăpată din strânsoarea lui; țipă scurt în clipa în care genunchii ei se lovesc de cimentul trotuarului și se rostogolește în rigolă. Încă mai ține cheile strâns în mână. Stridie lovește de coapsă poemul cuprins de flăcări. Îl ține cu ambele mâini; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe care nu le-ar fi putut bănui de o asemenea forță... Zgomotul cu care ușa mare, încărcată de fier forjat, a căzut în urma sa... Fuga spre tramvaiul hodorogit, amestecul printre oameni, gîndul că e urmărit, că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aplecîndu-se puțin, cît să ia sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil. Nu-nu, te rog! rîde Maria spontan, reținîndu-i mîna. Simțindu-și degetele strînse cu putere, Mihai insistă: Totuși... Nu. Nu acum. Poate mai tîrziu... Strînsoarea se slăbește, apoi, toată palma femeii lunecă pe brațul lui Mihai, oprindu-și degetele lungi, desfăcute puțin, mai sus de cot, cuprinzîndu-l. Cu mîna liberă, Mihai atinge obrazul femeii, apoi, de pe obraz, vîrful degetelor lunecă pe gît, oprindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în care băcanul îngenunchease pentru a pune etichetele cu prețul pe niște conserve cu pastă de tomate, grăunciorul îi revenise subit în minte, astfel că înțepeni de groază la gândul că prelungirea aceea înfiorătoare ar putea ieși dintr-odată din strânsoarea blugilor și a lenjeriei elastice. Ajunsă pe un culoar pe care nu se mai afla nimeni, Carol își desfăcu șlițul pentru ca mâna să i se strecoare înăuntru și să poată pipăi interiorul umed. Dumnezeule! Era acolo, mai mare ca oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai multe straturi sufocante din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din față, am reușit să-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce trăgeam cu nesaț aerul În piept, am văzut un cer traversat de cabluri electrice, abia ițindu-se deasupra clădirilor. Am mai tras de un alt pliu, l-am strîns bine cu lăbuța și am văzut mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spate, pe pat. RÎdea, Încă ținîndu-mă strîns. Îi simțeam pieptul ridicîndu-i-se și coborînd. Și i-am simțit degetele cu care mă strîngea de spate relaxîndu-i-se și, cînd am ridicat privirea, am văzut că avea ochii Închiși. M-am extras din strînsoarea ei și m-am furișat spre chipul ei, mirosindu-i gîtul și apoi respirația caldă. Pe buza superioară Îi luceau mici diamante de sudoare, pe care le-am băut, una cîte una. Erau sărate. Știam din cărți că ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul? Își spunea că nici o licitație nu fusese privită vreodată cu atîta seriozitate. Celălalt se uita la el, posomorît. Rowe Încercă să risipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care nu era al doamnei Bellairs, și dădu să-și elibereze mîinile. — Arthur! repetă glasul - un glas scăzut și plîngăreț, venind parcă de dincolo de mormînt. — Arthur, de ce ai ucis? Glasul se stinse, În vreme ce Rowe se zbătea Încercînd să scape din strînsoarea mîinilor. Nu era tulburat pentru că recunoscuse glasul: care putea fi la fel de bine al soției sale sau al oricărei femei muribunde, a cărei suferință deznădăjduită acuză, ci pentru că glasul Îl recunoscuse pe el. Un punct luminos se mișcă pe tavan, lunecînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]