1,253 matches
-
în uitare, singurătate și lipsă de recunoștință, ca mulți alți monștri sacri ai istoriei inconvenabile. Rămășițele sale pământești au fost înhumate la Cimiterul Bellu din București, acolo unde se află și astăzi o plăcuță cu numele ei. În Chișinău, o străduță se numește Elena Alistar, iar în sectorul Botanica activează un liceu cu profil de arte care poartă numele acestei femei simple, cu purtări nobile, cu suflet frumos și educație aleasă. Pe locul fostei Școli Eparhiale de Fete a fost construită
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
Recomandări Ceai et caetera este locul în care vrei să ajungi dacă vrei să cunoști o latură frumoasă, dar ascunsă a Brașovului. Asta pentru că ceainăria se află într-o casă boemă, pitită printre străduțele înghesuite ale vechiului Schei. Odată ajuns la noi, descoperi un univers magic plin de jocuri, de sute de sortimente de ceaiuri, de obiecte frumoase create de mâini iscusite, de zâmbete și voie bună! La Ceai et caetera te poți răsfăța
Locuri și lucruri frumoase din Brașov [Corola-blog/BlogPost/98557_a_99849]
-
atent alese, proaspete și cu grijă pregătite îți pot transforma un drum de două sau trei ore într-o adevărat experiență culinara pe care să o adaugi în jurnalul tău de călătorie la bunătățile încercate în restaurantele minunate de pe frumoasele străduțe ale orașelor vizitate. Micul dejun Blue Air costă doar 7,5 Euro, iar prânzul sau cină doar 9,5 Euro și poate fi comandata pe site-ul www.blueairweb.com, la call Center sau în Agențiile Blue Air, încă din
Destinatii de vara asezonate cu un meniu a la carte [Corola-blog/BlogPost/98609_a_99901]
-
O vizită în Portugalia mi-a deschis o nouă fereastră spre locurile în care au trăit evrei relevate în Muzeo Judaica de Belmonte deschis în 2005. La fel și la Salonic, Toledo sau Veneția sau Germania urmele te poartă pe străduțe pietruite de pe vremuri unde descoperi inscripții care amintesc de istoria tragică a poporului nostru de-a lungul multor generații. Muzeul evreisc din Belmonte conține multe obiecte donate de jurnalistul și arheologul Jose Levy Domingos care ne-a dat multe explicații
BELMONTE de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381697_a_383026]
-
VACANȚA DE CRĂCIUN (2), de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015. BUNICA LENA Dragi copii vouă vi se adresează această poveste precum și întreaga carte pe care am scris- o cu foarte mare plăcere. Pe o străduță dintr- un oraș provincial locuia bunica Lena, o bătrânică tare simpatică, dar și foarte aspră atunci când era nevoie. Din păcate, căsuța ei nu răsuna de râsetele copiilor pentru că nepoții erau deja mari și locuiau cu părinții într- un alt oraș
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
așa năzdrăvani. Erau numai cinci, dar gălăgioși cât zece. Jocurile și râsetele lor o ... Citește mai mult BUNICA LENADragi copii vouă vi se adresează această poveste precum și întreaga carte pe care am scris- o cu foarte mare plăcere.Pe o străduță dintr- un oraș provincial locuia bunica Lena, o bătrânică tare simpatică, dar și foarte aspră atunci când era nevoie. Din păcate, căsuța ei nu răsuna de râsetele copiilor pentru că nepoții erau deja mari și locuiau cu părinții într- un alt oraș
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
O vizită în Portugalia mi-a deschis o nouă fereastră spre locurile în care au trăit evrei relevate în Muzeo Judaica de Belmonte deschis în 2005. La fel și la Salonic, Toledo sau Veneția sau Germania urmele te poartă pe străduțe pietruite de pe vremuri unde descoperi inscripții care amintesc de istoria tragică a poporului nostru de-a lungul multor generații. Muzeul evreisc din Belmonte conține multe obiecte donate de jurnalistul și arheologul Jose Levy Domingos care ne-a dat multe explicații
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
O vizită în Portugalia mi-a deschis o nouă fereastră spre locurile în care au trăit evrei relevate în Muzeo Judaica de Belmonte deschis în 2005. La fel și la Salonic, Toledo sau Veneția sau Germania urmele te poartă pe străduțe pietruite de pe vremuri unde descoperi inscripții care amintesc de istoria tragică a poporului nostru de-a lungul multor generații.Muzeul evreisc din Belmonte conține multe obiecte donate de jurnalistul și arheologul Jose Levy Domingos care ne-a dat multe explicații
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
este liberă. În aceeași zi, de la ora 21.30, la Casa TIFF va fi proiectat un documentar produs de Digi World, despre Calusării din Bârla. Înainte de proiecție, de la ora 19:30, calusării vor fi în Piață Unirii și apoi pe străduțele din centru, în formație completă. De ce eu?, lungmetrajul lui Tudor Giurgiu, va fi proiectat în Piația Unirii tot miercuri, dar de la 21.45. CONCERTE ȘI EXPOZIȚII. Seară de joi va fi animată de două concerte speciale. Danezul Kim Larsen - unul
Încep Zilele Filmului Românesc la TIFF! [Corola-blog/BlogPost/99000_a_100292]
-
dispoziție și spiritul vesel atât de caracteristic irlandezilor și românilor deopotrivă. Începând cu orele 16.00, în deschiderea propriu-zisă a spectacolului, artiștii vă invită să vă alăturați într-o ținută cât mai „verde” unei mici parade inedite ce vă cutreiera străduțele principale ale Centrului Istoric în ritmuri inconfundabile de cimpoaie și tobe. Parada va avea ca punct de plecare piațeta din spatele BNR și urmând traseul Smardan-Selari-Covaci-Lipscani se va întoarce la scenă, ca un preambul al începerii spectacolului propriu-zis. Pe tot parcursul
St.Patrick’s Day [Corola-blog/BlogPost/99053_a_100345]
-
o carte în fotoliu, flutură steaguri la kilometrul zero. Săptămâna asta nu te invit la Teatrul Național, că aud că se aruncă vehement cu pietre. Nici în Centrul Vechi la karaoke nu-mi vine să te poftesc, că cică pe străduțele renovate se mai aruncă ocazional sticle incendiare. Nu știu cum o să arate orașul în ziua în care tu vei lua revista în mână. Noi ne-am făcut treaba ca de obicei, am pus la un loc mai tot ce merită atenția, timpul
Întâi revoluţia, apoi teatrul [Corola-blog/BlogPost/99725_a_101017]
-
Gastro și restaurante Întotdeauna mi-au plăcut străduțele înguste care ascund cafenele și restaurante diferite de cele pe care le vezi pe bulevard. Zona Casei Matei este cu siguranță una dintre cele mai frumoase din Cluj, astfel încât orice bar, cafenea sau restaurant s-ar deschide aici, câștigă un
Veldensteiner Stammtisch [Corola-blog/BlogPost/99745_a_101037]
-
poți să vezi trecătorii în timp ce savurezi un pahar de vin roșu și ceva de mâncare, nu poate să fie decât un cadou binemeritat după o săptămână de muncă. La “Bistro Ateneu” e un loc numai bun să faci asta: pe străduțele centrului bucureștean, vizavi de Ateneu, stă acest locșor cochet, cu mese din lemn, perdele cadrilate la geam, interior decorat retro cu picturi a la Parisul anilor ’50, gramofoane, opaițuri și separeuri romantice. Muzica te duce din nou în timp: noi
La Bistro Ateneu, cu un vin roşu şi o muzică bună [Corola-blog/BlogPost/99730_a_101022]
-
a firmei Smart Land, cu numărul B 55 AJA și cu un șofer care ar avea oricând șanse să câștige titlul de “cel mai nesimțit om din lume”. De ce? Pentru că n-a avut absolut nici o problemă să blocheze total o străduță de pe lângă blocul meu, în ciuda faptului că bănuiesc că nu i-a lăsat-o moștenire mă-sa. A avut omul o treabă în zonă, probabil, și nu s-a mai deranjat să-și caute loc de parcare. A oprit măgăoaia în mijlocul
Cel mai nesimţit om din lume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20130_a_21455]
-
Un taximetrist mi-a pus din greu răbdarea și nervii la încercare, aseară. L-am luat de la Piața Sudului, cu destinația undeva în zona Banul Manta. Pe la jumătatea drumului, am aflat că nu știa nici măcar unde-i Banul Manta, darămite străduța pe care aveam eu nevoie să ajung: “Lucrez doar de trei săptămâni și nu prea știu Bucureștiul”. “Păi, și nu aveți o hartă?”. “Nu am”. Nu “scuze”, nu nimic. A urmat o bâlbâială lungă și stupidă pe străzile din zona
Am nevoie urgentă de tratament la cap? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20145_a_21470]
-
pe bune că trăiți) și postați-l pe YouTube, aici. Pentru încurajare, iată un splendid minut din viața mea, trăit vara trecută într-un sătuc din Provence și filmat de soț. A lui e vocea care voia să prindă “și străduța aia mică”:
Simte că trăieşti, se dau şi premii! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20938_a_22263]
-
devreme că să facem asta înainte de a ne continuă călătoria. Ne trezim devreme, luăm micul dejun, facem check-out-ul și la ora 9 pornim spre muzeu. Băgăm adresa pe GPS și după vreo 5 km și 10 minute de mers pe străduțe întortocheate reușim să găsim muzeul. Ghiciți ce? Era închis și se deschidea abia la ora 10. Ghici ce din nou! Când ne uităm în stânga muzeului vedem hotelul unde am fost cazați. Fizic, cele două clădiri erau despărțite de un pod
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
Casă Tulceană pe cinci bloguri, că ce pește bun, ce una alta nemaipomenite, am zis gata, hai, că și așa nu prea mai știu pe unde să mai poposesc către descoperiri gastronomice. Iar un pește bun merită o învârteală pe străduțe cu sens unic. Numai că n-a fost tocmai bine. Întâi pentru că eu mi-s mare devoratoare de pește, așa că am standarde ridicate. Iar crapul prăjit de la Casa Tulceană n-a fost deloc bun, că știi cum e, peștele congelat
O nouă casă cu peşte [Corola-blog/BlogPost/99851_a_101143]
-
veghează tăcută statuita. Rece și neclintită. La doi pași de ea e cald, cafeaua e de poveste și ștrudelul cu mere îmi aduce aminte de glasul blajin al bunicii. Mai am timp, gala de arii din opere abia a început. Străduță timidă și pietruită la față, pași, pod peste lumea adevărului și a neadevărului, lume discretă sau nu, piața mică luminată de jazz. “Salut! Ce faci, ai ajuns demult?”, se aude din spate. “Nu, de câteva minute. Hai la un ceai
Vineri după-amiaza [Corola-blog/BlogPost/99867_a_101159]
-
trăită ieri. Eram la intrarea în Orășelul Copiilor, pe strada aia de lângă Mc Donald’s, pe care se calcă în picioare oameni cu mașini, trotuarele fiind ocupate de automobile parcate și de maidanezi agresivi. Ei, și treceam prin dreptul unei străduțe mici laterale, de pe care venea o mașinuță (B 574 LUM) cu o doamnă blondă la volan. În mod normal, doamna ar fi trebuit să oprească, ca să se asigure că nu-i vin mașini de pe strada principală. Ce credeți c-a
Alo, 112, era să mă calce o tanti cu mașina! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18249_a_19574]
-
permis. Singura chestie de care s-ar fi putut prevala “ridicătorii”, forțând grosier nota, ar fi putut fi apropierea relativă a mașinii de ceea ce s-ar fi putut numi o intersecție în T, linia verticală a T-ului fiind o străduță mică. Aceste concluzii fiind trase, am purces la căutarea cu telefonul a vehiculului. Cu greu, după 7-8 telefoane și după ce, de la Poliția Capitalei am fost trimisă la parcul de mașini ridicate din sectorul 4 (unde nu răspundea nimeni la telefon
Mi-au ridicat mașina. Cât de legal e și cum pot să contest? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18274_a_19599]
-
Gastro și restaurante Vivid Bistraw: Credem într-o lume mai sănătoasă. Te invităm să o savurezi! Acum câțiva ani, petrecându-mi concediul în Praga, am ajuns din întâmplare pe o străduță mică, ferită de forfota orașului, și am dat peste un bistro care m-a uns la suflet. Cochet, plin de plăntuțe, frumos amenajat și cu mâncăruri delicioase. De atunci, mi-a rămas în memorie și am tot sperat să găsesc
cum să trăiești în armonie cu mediul [Corola-blog/BlogPost/96807_a_98099]
-
Gastro și restaurante Leș Burgeois: Știu deja că în Centrul Vechi nu se mănâncă grozav, pentru că bucătăriile-s mici și aglomerația e mare. Așa că de fiecare dată când mă prinde foamea pe Lipscani sau pe străduțele adiacente, intru în vreun local cu aspect de restaurant, frunzăresc meniul, comand și-mi spun o rugăciune-n gând, să scap fără enterocolita și de data asta. La Leș Burgeois mai sorbisem niște beri pe terasa vară, dar de mâncat
Burghez... da’ nu prea [Corola-blog/BlogPost/96839_a_98131]
-
Gastro și restaurante Vivid Bistraw: Acum câțiva ani, petrecându-mi concediul în Praga, am ajuns din întâmplare pe o străduță mică, ferită de forfota orașului, și am dat peste un bistro care m-a uns la suflet. Cochet, plin de plăntuțe, frumos amenajat și cu mâncăruri delicioase. De atunci, mi-a rămas în memorie și am tot sperat să găsesc
cum să trăiești în armonie cu mediul [Corola-blog/BlogPost/96811_a_98103]
-
era închis pentru renovare. În majoritatea parcurilor nu aveam încă voie să călcăm pe iarbă. Mare parte dintre restaurantele care ne plac acum cel mai mult nu existau nici în plan de proiect. Centrul Vechi era încă o sumă de străduțe cu piatră cubică. Șaorma de la Dristor se găsea numai în Dristor. Nicio cafenea nu avea rastel pentru biciclete. A crescut mult orașul în ultimii doi ani. Văd asta uitându-mă pe pozele din arhivă. Nu știu în ce fel am
Doi ani cât o eră [Corola-blog/BlogPost/97000_a_98292]