374 matches
-
-a vieții iarnă. Parcă mai ieri frumos înmuguream Și înfloream în primăvara vieții, Ca într-un joc,zglobii noi alergăm Nerăbdători spre anii tinereții. În vara dintr-odată am poposit, Visând frumos, comori imaginare Și-n mrejele iubirii am călătorit, Străfulgerați de clipe trecătoare. Cand pașii-n toamnă vieții ne-au purtat Și am sorbit adânc din cupă fericirii, Noi roade am cules precum am semănat Și-am căutat, nostalgici, tărâmul nemuririi. Iarnă, la gură sobei, intrăm în reverie Visând la
ANOTIMPURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383976_a_385305]
-
căpeteniile sunt cei care s-au cutremurat! Iar nu din cauza pildelor, vindecărilor sau tămăduirilor lui Iisus Hristos, ci din aceea a entuziasmului popular cu care a fost întâmpinat. Sufragiul mulțimii, al necăjiților, oropsiților, leproșilor, ologilor, săracilor, dezmoșteniților sorții, al celor străfulgerați de adevărul credinței - asta a cutremurat Ierusalimul în după-amiaza acelui neuitat aprilie!... De reținut și remarcat faptul că au priceput bine fariseii: istoria chiar este pe cale de a-și schimba cursul! Măsura omului tinde să se (im)plinească, ca și
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
peste hau Cum gândurile mele te alină, În noaptea asta dormi în visul meu Precum fecioara pe altare sfinte, Acum când te-ai întors din drumul greu Încerc să te descopăr în cuvinte, În noaptea asta vom dormi în vise Străfulgerați de amintiri trupești, Vom evadă prin porțile deschise Tu mântuirea sufletului ești, În noaptea asta dorm în visul tău Pătruns de-o sfântă binecuvântare, Eu vreau să lepăd tot trecutul rău Să te urmez în drumul către mare Acoperit cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
sfat?... Evită teatralul/ În ritmul său; să nu pui rime slabe -/ Cizelator, alege-le nababe,/ Catrenelor să le-ntărești finalul.’’ -, Theodor Răpan se încumetă a-i răspunde astfel: ,,Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.’’. În cele două terține din finalul artei sale poetice, Victor Eftimiu devine cvasi-sentențios: Să fie cald sonetul - dar veșmântu-i/ Să-l făurești din cea mai rece formă:/ Să-l reîncepi - de câte ori îl
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
nr. 101/noiembrie 2015 al revistei ,,Lumea Monahilor”, supratitrată ,,De la literă la Duh”, m-a frapat prin fotografia - în linii severe, dar având o tainică vibrație și un ritm interior (nu cromatic) de icoană bizantină - de pe al cărei ,,soclu” mă străfulgera, sec, o știre șocantă: ,,In memoriam Vasile Prescure. Un munte de moralitate”. Îl cunoscusem în primăvara anului 2001, pe când Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Dolj își conjuga eforturile cu acelea ale Mitropoliei Oltenia, pentru a urni din
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GENIUL VIEȚII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tăcut mister într-un adânc vârtej, noian de clipe, Un zbor stelar, eternizând, culoare ce erupe, Fiorii dragi străfulgerând privirile ce-s arzătoare Ale nebunilor, zbenguitori în grai, hoinari prin Ursa mare. Cu El, se îmbrăcau copacii în liturghia vieții Și prin pustiul tern iveau lumini, cum luna nopții, Cu fața-i arzărtoare, din neguri, El înviind destine Ca
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
un sfert de secol primul cotidian privat, independent din România post-comunistă, Curierul de Vâlcea, animator cultural de anvergură europeană, fondator al Festivalului Internațional de Literatură și Artă Rotonda Plopilor Aprinși” (Eliza Roha); „El, scriitorul, nu cunoaște moartea/ Și din adânc, străfulgerat de dor,/ Desface aripile visului spre poarta/ Din el - Neordinar Cuvântător.” (Lidia Grosu). „Râmnic, orașul domniei mele...” este o carte care ne apropie de trecut și prezent, dar care înseamnă și proiectarea gândurilor noastre în viitor. Pentru că orice rând din
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
fremătânde de nedorința de a ne întâlni cu noi înșine, având a ne teme de pericol, invizibili regizori ai unei bine orchestrate cabale, menite a ne învolbura și ucide creierele ahtiate după înțelesuri obscure, fante deprimat al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a nu-mi dau seama încă ce, emanând în același timp miasmele începutului lumii! Precum dracii cei mai crunți se învârt ca dementele, lăsând expresii cu mult mai scârbavnice decât cele din visul meu să strălucească din timp în timp, străfulgerate de ceea ce par a fi razele celui mai orbitor diamant, lăsând vederii dinți uriași, ca de elefant, schimonosiți în rânjete răscolitor de urâte, ochi însângerați, mimici spre groaza mea mult prea umane pentru a fi ale unor animale, vestind chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
revelațiile sale mistice. Părintele Serghei -, căci așa i se spunea -, va găsi În Conspirație consfințirea propriilor sale nedumeriri În privința decăderii credinței și a Îndatoririlor, de aceea va include prețiosul document În Antichristul său, ca parte organică a iluminării sale, care străfulgerase două suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe malul rîului, aproape de Podul regal, cugetu-mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi putut Întruchipa concepția pe care doream să-o expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gînd: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III-lea, i-ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dante Își apropie capul de punctul pe care celălalt i-l arăta. - Caractere maurești, zise după o scurtă examinare. Celălalt Încuviință din cap. - Mașinăria asta a fost construită de necredincioși. Unde ai găsit-o? Priorul nu răspunse. Imaginea galerei Îi străfulgerase o clipă prin minte, cu Încărcătura ei de moarte. Făcu un gest vag, slobozind câteva cuvinte, În legătură cu unele chestiuni economice, confidențiale. Dar celălalt nu părea să Îi acorde atenție, captivat cum era de ceea ce avea În fața ochilor. - De altminteri, dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l imaginezi? - Aceasta e poarta Încă Închisă, Cecco. În mintea mea, Împărăția Binelui nu a căpătat Încă o formă definită. Nimic din ceea ce m-am gândit până acum nu este pe măsura puterii tronului lui Dumnezeu. Uneori, prin cap Îmi străfulgeră imaginea nelămurită a unui lac luminos, În jurul căruia se Încălzesc sufletele drepților... - Un cerc de prostovani În jurul unui foc de tabără, ca niște drumeți cu cămilele, care și-au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acoperișul turnului În flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am fost un copil precoce, citeam cărți erotice Încă de când eram mică. Cărți erotice! Până atunci cuvântul mi se păruse la fel de banal ca oricare altul, Însă, venind de pe buzele lui Keiko Kataoka, dobândea o rezonanță aparte, ceva care mi-a străfulgerat mușchii făcându-i să se Încordeze. Am mormăit fără ca vreun cuvânt să-mi poată ieși pe gură: Iată-l pe Miyashita din nou Înghițit de picioarele fotoliului. Aveam impresia că Înțeleg ce simte un dependent de droguri, așa că mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu-l ducea mintea mai mult. — Vorbește! Spune ceva! La auzul ordinului ei, am simțit cum cocaina pe care o inhalasem Înainte de a da telefon se răspândea În Întreg corpul și am fost cuprins de fantezii masochiste. Mintea mi-era străfulgerată neîncetat de imagini fragmentare: picioarele suple și puternice ale unei femei, care nu știam dacă era Keiko Kataoka sau altcineva, tocuri Înalte, părți ale unui trup feminin, lenjerie intimă, articole de machiaj. Nu conștientizam ambiguitatea În care pluteam. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
misterul unei „domnii” - întretăiere a unui vis celest, „zbor al nopții” - mantie cu străfulgerări ontologice - ; sau metafore revelatorii: „M-aș coborî, Doamne / să mă culc / în fântâna candelei... ”(Umbrele gândurilor) - prin dorința ce se cere relevată. O tristețe princiară învăluie străfulgerând paginile acestui volum elegant, în ediție trilingvă, cu versiuni în engleză și franceză, dăltuite în aură poetică, valsează „prin flacăra/ fulgului de lumină...” / „... par la flamme /du flocom de lumière...” În adevăr:„The soul cannot age / it flies through the
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
risipit încă. amintirea pe care nu ți-ai amintit-o , Durerea pe care n-ai simțit-o încă... Sunt răspunsul pe care l-ai primit la întrebarea pe care nu ți-ai pus-o niciodată Sunt gândul care ți-a străfulgerat prin minte și te-a lăsat trist și confuz. Sunt arsura dulce a biciului iubirii pe care tu nu l-ai simțit niciodataă...încă, roșul aprins și năvalnic din sângele tău Sunt eu....toate acestea îți sunt....doar eu... Cine
NICIODATA...INCA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361464_a_362793]
-
de stăpânirea de sine. M-a rugat să facem niște poze împreună după ce mentorul ei editorul și scriitorul Petre Rău, mi-a înmânat revista literară Boema. Așa începe prietenia mea cu Denișa ! O priveam cu admirație iarăși în gând îmi străfulgera aminitirile copilăriei mele. O admirăm cu bucurie cum ținea la pieptul sau gingaș un teanc de cărți primite în dar la premiul obținut la acest Festival Național Creangă, însă și alte cărți. Era foarte atentă la discuția dintre mine și
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
care nu a contribuit cu nimic la mijirea, apoi la consolidarea iubirii, ci a apărut instantaneu în viața sa până atunci liniștită, poate prea lineară, ca un meteorit, ca o stea căzătoare. A apărut pe cerul ei sufletesc și a străfulgerat-o. Ar fi fost firesc să dispară după aceea, așa cum a și apărut. Dar nu. A devenit ca un satelit ce se învârte continuu în jurul planetei sale sentimentale, atrasă de forța magnetică a acesteia, tulburându-i existența fără de griji de
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > COMOARA BLESTEMATĂ - III. PRINCIPELE MOȘTENITOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1376 din 07 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului A doua zi dimineața, căpitanul Preda observă lipsa principelui și un gând straniu îi străfulgeră prin minte. Pe dată adună câțiva oșteni și alergă în grabă pe calea cea mai scurtă la grota vrăjitoarei. Mai spera, ca în nebunia sa, Radu Valdescu să nu fi încălcat teritoriul zgripțuroaicei și acum să rătăcească prin munți. Când
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
milă de mine! Fii bun și dă-mi o coajă de pâine! Cucoane, îți voi povesti, în schimb, tot ce se întâmplă dincolo de zidurile împresurate ale cetăți! Ultimele cuvinte ale lui Tragodas erau rodul unei idei care atunci l-a străfulgerat. Efectul a fost nemaipomenit. Negustorul se opri brusc întorcând capul în urmă și strigându-i ritos: - Tu, nemernicule? Vrei să zici că vii din afara zidurilor? Ha, ha, ha! Îmi spui și cum ai intrat?... Tragodas se pregătea să se ferească
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
atipică, ce surprinde prin reprezentarea metonimică a simțurilor:„Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
ce-ți picură în suflet emoție, bucurie, dar și gândul că viața omului este efemeră, precum fragila floare de cireș. Mă izolez sub corola înmiresmată a unui cireș și preț de câteva clipe, aflându-mă într-o meditație binefăcătoare, mă străfulgeră crâmpeie de viață trăite până acum, cu bucuriile și cu tristețile ei, cu oameni mult dragi mie. Îmi revin, îi mulțumesc lui Dumnezeu că exist și că trăiesc clipa prezentă de o frumusețe copleșitoare. Îi mulțumesc Cristinei care, prin bagheta
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
femeie,/ Femeie, tu ești doar un om,/ Iubire, tu ești doar scânteie,/ În ochii Creatorului - atom.” Jocul asemănărilor în sonoritatea cuvintelor duce uneori la o muzicalitate de flașnetă argheziană sau poate de ermetism barbian: „Precum e bradul e și bardul,/ străfulgeră precum smaraldul,/ sublimă, încă genuină,/ Din curcubeu ne dă lumină,/ Din versuri împletind coroană.” Simpla joacă a cuvintelor apropiate ca sonoritate, chiar și acolo unde nu comunică nimic, are darul de a crea o atmosferă ludică de tip “ala bala
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]