1,312 matches
-
devine pe dată melancolică, ba chiar isterică și agresivă, împroșcînd în stînga și-n dreapta critici furibunde la adresa celor ce nu-i împărtășesc distincția, nu în ultimul rînd a lingușitorilor care încearcă să se pună bine cu mărimile. Există în străfundurile tale un glas înăbușit care se luptă să urce la suprafață și, rupînd toate zăgazurile, învingînd rezistența mușchilor faciali încleștați, să-i strige în față: nu ești decît o semidoctă pretențioasă care nu se sfiește să emită păreri și sentințe
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
hulesc cu o neascunsă rea bucurie, asemeni junei din poezia coșbuciană cu rușinea zugrăvită pe obraz. Ei nu consemnează, nu analizează, ei cobesc. Furia lor vine din altă parte, odată ce nu de soarta P.N.Ț.C.D.-ului le pasă: din străfundurile unei spaime, poate lor înșile secretă. A le recomanda un bun psihiatru ar fi, din păcate, prea târziu: aparțin largii seminții de inși pentru care sanatoriile de maladii mentale n-au paturi. Cât despre mania de a lua asupră-și
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
căutătură neprietenoasă, după care se întoarse la revistă, spunînd: - Ce-ar fi să te calmezi? Pîn' la urmă-ți fac ditamai hatîrul. Terry era conștient de acest lucru, însă nu avea de gînd să-și exteriorizeze recunoștința. Se revolta din străfunduri la gîndul că-i era îndatorat lui Kingsley, care jucase pentru el rolul de bête noire încă de cînd intrase la secția film, la începutul semestrului de primăvară. Tînăr, neras, plin de coșuri și capabil să scoată un nechezat vocalic
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
el însuși al unui roman cu legionari, dar de o factură net satirică, nici profesorului Vianu, care va fi fost cunoscut, în timpul guvernării legionare, deși păstrat la catedră, ceasuri de cea mai mare spaimă, încât o tentativă de sondare a străfundurilor psihice ale unor legionari, de orice soi ar fi fost ei, nu-i putea spune mare lucru. După cum este posibil ca obiecțiile aduse de Tudor Vianu, privind deficiențe ale tehnicii narative a cărții să fi fost justificate. Dacă romanul va
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
aurii, steaua ce țîșnește din gîtul drept în loc de cravată, mica claviatură a decorațiilor pe uniforma de pînză, uniforma de vară. Prima impresie e ca o străfulgerare. Un tînăr înalt, alb de sus și pînă jos. Iar eu îmi repet în străfundurile memoriei: Măcelarul de la Verdun, spaima lumii, asta a fost bărbatul ăsta în alb, tînărul ăsta, vechiul meu prieten, făgăduială de veșnică amiciție, în ciuda tuturor, făgăduiala de a rămîne puri, de neatins. O planetă de care se va aminti". În casă
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
în vechime. Iminența morții este o constantă. Cvasicertitudinea (fiindcă oricînd rămîne o speranță) că ai cancer și/sau tentația de sinucidere (din dezgust față de viață) sînt factori care te fac să-ți revezi întreaga existență și să explorezi, pînă în străfunduri, relațiile cu ceilalți, în general, și cu familia, în special. Și totuși, urcușul muntelui este, evident, o luptă pentru viață. "Nu eram pregătită să urc muntele", spune o voce feminină (folosind ca pretext pantofii cu tocuri înalte). "Dar, de vreme ce ești
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
în Naufragia, scrisă în descendența tematică a lui Wallace Stevens, cu a sa Anecdote of the Jar. Kosmos-ul imaginat de poet e o structură instabilă, construit fiind pe baze nesigure: focul - care se autoincendiază, pământul - care se absoarbe în propriile străfunduri, apa - sub formă de mlaștini și aerul - insuficient, sufocant. "Un univers pe cât de viguros, pe atât de măcinat lăuntric, consistent și fragil, inform - auroral și crepuscular, fastuos și declinant." (Nicolae Manolescu). Liviu Georgescu - Călăuza, Ed. Axa, Botoșani, 2000
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
strigă "Ura!", ieșind la încăierare exclusiv cu gînduri strașnice, dar - adeseori - nevictorioasă în cele din urmă. Efectul e dezarmant! Parcă fiecare dintre noi s-ar cuveni să repete odată cu ceilalți: "Iată-mă în oglindă". Fiind paralele, oglinzile văd departe, pînă-n străfundurile ființei, pînă acolo unde se alăptează pruncul, însușindu-și - simultan cu laptele matern - și limba maternă, instrument sacru, unic, de neuitat. Bătrînii, de cele mai multe ori, își aduc aminte de vorbele copilăriei de demult. Copilăria, țara din care te tragi, sălașul
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
diletant este înainte de toate cineva care, ținîndu-se de o treabă, se delectează în loc să trudească cu sudoarea frunții", p. 36). Dar "dragostea de toate și de totul, atît de nestatornică în aparență, este o căutare, atît la suprafață cît și în străfunduri, a ceea ce fiecare lucru tăinuie și destăinuie". Cu alte cuvinte, ceea ce atrage cel mai mult la aceste reflecții este felul nepretențios în care o temă "serioasă" devine pretext pentru o "bucurie măruntă". Discuția are dimensiuni umane: ce reacție are un
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
să pătrunzi într-o altă experiență, să te identifici cu ea - să încerci să afli cum e în pielea altcuiva. Romanul trebuie să creeze și să descopere. Aceasta nu e posibil dacă unica lui sursă e viața autorului. Evident, în străfunduri, opera tuturor e despre sine - doar de acolo izvorăște - dar nu e neapărat necesar ca propria experiență de viață să intereseze pe cineva și, oricum, ea e doar o sursă limitată. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să imaginezi. Sunt
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
lucrurilor modeste, a existențelor neluate în seamă, a "bagatelelor" ne orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la Francis Ponge ori la Jean Pollain), o scrutare mai susținută descoperă abisuri ce dau amețeală, în străfundul cărora licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului CREZI CĂ VIAȚA? - Filosofule care gândești profund, Crezi că viața este complicată? Consideri că nu se mai ascund Enigme nedezlegate vreodată? - Dragul meu, pe Pământ truditor, Îmi port gândul în adâncul străfund, Voi rămâne un filosof gânditor, Dar sincer, nu pot să-ți răspund! - Viața existentă e foarte complicată, Cunoști tu asta, desigur foarte bine, Problema va rămâne nerezolvată, Nu aștepta răspunsul de la mine! Referință Bibliografică: CREZI CĂ VIAȚA? / Mihai Leonte : Confluențe
CREZI CĂ VIAŢA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382658_a_383987]
-
ca adverb), pasionat, este Creația sa, și, desigur, călăuză pe calea noastră, a tuturor, spre mântuire. Cuvântul său, rostit ca preot, ca duhovnic, ca tată (fiii săi duhovnicești sunt cu miile, părintele Botiș reușind cu mare ușurință să acceadă în străfundurile inimilor credincioșilor de toate vârstele, tineri, adulți, bătrâni, chiar și copii), ca scriitor, ca poet, mai cu seamă, este extrem de grăitor. Deși simplu, a la o privire superficială, cuvântul devine depozitar al multiplelor și complexelor semnificații. Pentru cine intuiește profunzimi
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
TINZÂND CĂTRE CER Din hruba adâncă, săpată-n granit Un drum se năștea, tinzând către cer, E drumul ce-l urcă un suflet rănit Cercând să ajungă pe-un vârf efemer. Un drum se năștea, tinzând către cer, Pornit din străfunduri, din gerul din cord, Cercând să ajungă pe-un vârf efemer Cu pașii de gheață și suflet-fiord. Pornit din străfunduri, din gerul din cord, Se zbate zadarnic să vadă lumină, Cu pașii de gheață și suflet fiord, O rază de
PANTUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381660_a_382989]
-
urcă un suflet rănit Cercând să ajungă pe-un vârf efemer. Un drum se năștea, tinzând către cer, Pornit din străfunduri, din gerul din cord, Cercând să ajungă pe-un vârf efemer Cu pașii de gheață și suflet-fiord. Pornit din străfunduri, din gerul din cord, Se zbate zadarnic să vadă lumină, Cu pașii de gheață și suflet fiord, O rază de soare-nglodată în tină. Se zbate zadarnic să vadă lumină Iubirea de oameni și dragul și dorul, O rază de soare-nglodată
PANTUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381660_a_382989]
-
-n sclipirea-i opalină, Chipul tău e, pot să jur! Inima-mi tresaltă-n ceruri La așa o arătare, Printre nori, himere, râuri, Mă cuprind-'n-alor strânsoare. Nu-ndrăznesc să mă desprind Din fiorul ce m-a prins, În străfunduri toate-mi tind, Să se lase-n necuprins. Printre pleoape-ntrezăresc Fără urmă de tăgadă, Al tău chip nepământesc, Bucuros să mă revadă. Pe obraz îți simt adierea Nici nu pot să o cuprind, Să aline-n trup durerea, Rănilor
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
curgătoare În ape ți se joacă - mici și mari-pești argintii Pe margini - minunate șiraguri, vesele izvoare Prin clipocit răspunzi tu râzând, cetelor hazlii. Uneori, afluenți năzuroși cu preaplinul pasager Te obligă vremelnic să-ți ieși tulburat din vad Clocotește atunci străfundul nămolos, stingher Până-ți aduni apele din nou, trecute ca prin iad. După zile-ntunecate ajungi la liniștea supremă Când îndrăgostiții visători plutesc deasupra ta Știu o noapte ireală, când împodobită cu diademă Luna cobora în ape limpezi, fără pudoare
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
om și Dumnezeu se realizează suprema și sacra psihosinergie: comunicarea și conlucrarea lor „deodată și unul prin altul“. Omul îl iubește pe Dumnezeu pentru că are divinul lăuntric în Sinele său iar Dumnezeu îl iubește pe om pentru că are omenescul în străfundul Său. Ilustrarea psihosinergiei perfecte dintre Dumnezeu și Om se află în personalitatea lui Iisus Hristos. Nu ne văzusem de multă vreme pentru că a el a fost plecat din nou din țară, dar este singura persoană cu care mă simt în
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
într-o formă sintetică, sui generis câteva din trăsăturile de bază ale creativității sale genială. Este forma în principal de o înțelegere a discursului literar drept logos esențial, situație în raport cu care ideea de pretext se atomizează, deoarece poezia emană din străfundurile conștiinței. Numai într-o astfel de perspectivă devine limpede cum „Oda”, în comparație cu „Elegia” lui Goethe, trăiește în alt spațiu ideatic și oferă alte soluții pentru aceeași temă, a „dorului și renunțării”. Foame de real și dorință de eternizare a efemerului
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
Credinta > ÎNȚELEPTUL Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNȚELEPTUL Prin glezne-obosite curg ore spre-amiază, Mai am de-nfruntat un perete de stâncă Și-o mare-albăstrie de liniște-adâncă Ce-n ochi și-n străfunduri de cer priveghează. Potecile parcă-s mai lungi și răbdarea Mă pune-ndelung și cu sârg la-ncercare, Căci vreau să n-ajung prea târziu la ponoare, Pe crestele-albite să prind înserarea. Să fiu pregătită, de-o fi să se-
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]
-
evadări spre tărâmuri necunoscute, mult mai palpitante decât micul meuo raș prăfuit. Fie că era vorba de Vestul Sălbatic sau Hogwarts, după-amiezile mele erau încărcate de aventură. Pe atunci îmi părăseam camera, apartamentul, orașul cu o siguranță de neclintit în străfundurile sufletului ... promisiunea reîntoarcerii. Dar timpul nu stă în loc pentru nimeni, fie un vrăjitor puternic sau o simplă ”piele-roșie” ( referirile pot părea nepotrivite, dar luați-o ca pe un omagiu adus cărților mele favorite de pe vremea când încă mă trezeam în
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
poet în Occident”. Dintr-o asemenea perspectivă, ni se atrage atenția, discursul exegetic plasează un accent depreciativ, prin greșită orientare, mizând nu pe „originalitatea românească a poeziei”, cât pe împrumuturile dintr-o gândire străină, ceea desrădăcinează „inspirația venită dintr-un străfund ce ne este propriu.” Reinventariind influențe arhi-cunoscute și prea ades comentate, adică pesimismul schopenhauerian, iradiațiile perspectivei hegeliene ( Spiritul absolut invocat drept Veșnicul Demiurg), resemnarea stoică (Nu spera și nu ai teamă), nirvana budistă (Eu nu cred nici în Iehova, nici
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
va fi domnit pe aici acum două-trei mii de ani! - ne-ar putea vorbi pe dată, dacă, purtători ai baghetei magice fiind, i-am putea dezlega limba, graiul din piatra nemuritoare. Și prea frumoasă, ca basmul basmelor (mereu purtat în străfunduri de memoria ancestrală), ar fi POVESTEA pe care, abia acum, Carpatul, Piatra Craiului s-ar îndura a ne-o murmura. Ne-ar ruga, cu voce șoptită, abia perceptibilă, să nu o mai comparăm pe Leni Pințea-Homeag, nici cu Sarah Bernhardt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
și privirea ridicate spre cer, din fizonomia lui și gesturi reieșea că el scosese același strigat că și Ilie spunând destul, e prea greu nu mai pot înainta mai departe pe drumul vieții. Cine poate cântări durerile tainice ascunse din străfundurile ființelor ce trec prin diferite crize în viață, crize ce îmbracă diferite forme precum violență în familie, boli, greutăți financiare sau poate că partenerul (partenera) de viață pe care ani de zile te-ai bazat, ai trăit și bune și
SUSURUL IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377147_a_378476]
-
Pentru-abanosu-ți păr, fără de știre, un caier au furat din miez de noapte, fir lung au tors și împletind în șoapte din stele-au strâns puțină strălucire. În iris ți-au pus verde-n tonuri blânde, dar și mister dintr-un străfund de lac, drept gene sunt doi fluturi ce-și desfac aripile cu gesturi tremurânde. În suflet ți-au sădit piersici în floare și-au cuibărit în ei un pitpalac ce cântă ne-ncetat, privind buimac cum din nimic știi să zidești
FEMEIA MUZĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377257_a_378586]