1,751 matches
-
treziți „mama” cu „zâna” în strofa a patra. La răcoarea din pădure, De-ți vei aminti de mine Imnul poate fi folosit integral Eu voi fi mereu cu tine. cu o melodie specifică, sau strofe Invocație la botezul Dragostea tu străjuiește din el pot fi părți în cântece cu Sunt zâna ce te iubește.sacru dacic al unui aceeași temă. Mereu să ai fraga gurii, De la Zâna Lunii, primesc un băiețel Ți-o dau eu, Zâna Pădurii. mesaj către toți oamenii
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
după ultima modă, cu nelipsitele căști din urechi dar și cu fumul ce iese din zecile de țigări aprinse. Dintr-un Passat coboară 5 băieți cu ochelarii de soare deja pregătiți să înfrunte umbra pe care o lasă castanii ce străjuiesc vechiul liceu, construit încă de pe vremea lui Cuza. Singurele care mai vin cu flori în mână sunt fetele. În rest, nicio emoție. Cu toții parcă se știu de o viață. Nici măcar "bobocii" nu mai par la fel de dezorientați. În curtea liceului îi
Generaţia Facebook: Bobocii din ziua de azi se cunosc cu mult timp înainte de prima zi de şcoală () [Corola-journal/Journalistic/25237_a_26562]
-
poate numai despre timp și despre ireparabil se poate da mărturie. Și s-a mai spus odată (dar cine?, când?) că într-o zi totul va fi trecut și uitat și șters: până și mândrele ziduri și șanțul adânc ce străjuia fortăreața de neînvins.
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
și reședința sa auctorială, dar și prin Ciocana, prin Hrușca, Huțuleanca, pe bulevardul Stefan cel Mare și Sfânt, trecând meditativ, cu capul în piept pe sub arcul de triumf, pentru a face un ocol în jurul catedralei metropolitane; navigând pe strada Albioara străjuită de Hotelul Cosmos, pe str. Ciuflea; cotind apoi înspre partea de sud a orașului, spre Muncești, apoi spre nord-vest, ajungând pe str. Grenoble, după care, rotindu-se perpendicular pe axă, face cale întoarsă spre oraș, trecând pe lângă zidurile căzute în
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
de sud al orașului, era Închisoarea celor Șapte Turnuri sau Temnița Yedicule. Construcția fortăreței Yedikule a fost începută de împărații creștini Teodosie I (379-395) și Teodosie al II-lea (408-450). Zidul dinspre mare cu cele două turnuri mari pătrate ce străjuiesc „Poarta de Aur" și altele două situate tot pe linia zidului sunt construcții romane de la începutul sec. al V-lea. „Poarta de Aur" a fost folosită pentru intrările triumfale ale împăraților bizantini. În anul 1453, după cucerirea Constantinopolului, sultanul Fatih
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
o vedeam la fel de bine și într-un lungmetraj: cea a unui bărbat ciudat - văzută cu ochii nepotului său de 11 ani - care niciodată nu iese din casă, umblă doar în pijamale, scrie vedetelor de la Hollywood, ale căror portrete înrămate îi străjuiesc biroul, rămîne indiferent la strădania surorii sale de a-i aduce pe tavă femei și, mai presus de toate, visează că într-o zi, își va lua zborul într-un jilț "înaripat" pentru ca, patruzeci de ani mai tîrziu, "aparatul" zdrobit
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
singur loc. Acum sînt goale, cu geamurile sparte, cu totul prăduit înăuntru, cu bucăți din ele care stau să cadă. Ca de pe trupul unui lepros. Aici, cîndva, și domnul Dimisianu depune mărturie, se făcea promenadă, îmbătată de mirosul salcîmilor ce străjuiau strada. La liceul Bălcescu au învățat Nae Ionescu, Bazil Munteanu, Vasile Băncilă, Mihail Sebastian, Nicu Carandino, Perpessicius și lați mari oameni. Și urmele lor au fost înghițite de timp, de istorie. În realitatea Brăilei le cauți în zadar. În drum
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
apărarea și definirea Ortodoxiei față de toate ereziile vremii, așa că pe drept cuvânt se poate spune că epoca patristică se încheie tocmai prin biruința Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, exprimate prin Duminica Ortodoxiei (prima duminică a Postului Mare al Sfintelor Paști), care străjuiește dreapta credință și-i 20 Pr. Prof. M. Șesan, Despre încheierea epocii patristice, în rev. Mitropolia Moldovei și Sucevei, XLIII (1967), nr. 5-6, pp. 361-362. 21 Pr. Cicerone Iordăchescu, op. cit., vol. III, Iași, 1940, pp. 3-4. 22 Preot Prof. Dr.
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
n-am mai fi putut ateriza niciunde. Cel mult, trenul de aterizare ar fi pipăit crestele Himalaiei sau pustiul încins al deșertului Gobi. Atunci îmi dădusem seama că pătrundeam în altfel de civilizație, în cu totul alta decît cea europeană. Străjuită de lanțul Himalaiei, de imensitatea deșertului celui mai întins din lume plus Zidul gigantic pe care aveam să mă cațăr gîfîind de emoție dar și de grandoarea neomenească. Abea atunci îmi adusesem aminte de Condiția umană: La Chine est la
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
pe Valea Prahovei. Mai cădea și ploaia asta nesuferită, suprapunându-se peste întunericul și aglomerația de pe șosea. Ștefan deschise fereastra și inspira aerul umed, cu miros proaspăt de cetină și rășină, adus de ploaia rece căzută molcom peste brazii ce străjuiau partea muntoasă a șoselei. Privirea i-a fost atrasă în oglinda retrovizoare de luminile jucăușe ale unei mașini sport care nu respecta nici cele mai elementare reguli de circulație. Se strecura printre autoturismele din spatele lui prin depășiri riscante în mare
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc la casa părintească... Nu mă așteaptă " nime "-n prag, Ai mei sunt " detașați " departe... Cu Dumnezeu...Pe alt meleag. Îl simt pe tata prin grădină, Împovărat de griji și rând, Pe mama străjuind lumină, Culcându-se cu mine-n gând. Ciotârna, parcă, e căzută Și locu-mi pare-așa pustiu... Mă duc să reclădesc trecutul Acum, cât nu e prea târziu. Adie iz de vară veche, De mere dulci și nepătruns, Stau lucrurile vechi
ACASĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382703_a_384032]
-
-i ceda? Oare această dorință de a face dragoste împreună, să fie numai a lui, sau și ea și-o dorea la fel de mult? Nu reușea să găsească răspunsuri la aceste întrebări, așa că mergea tăcută mai departe când după o alee străjuită de un gard vegetal de-o parte și de alta, alee ce ducea precis în fața hotelului, apăru direct în fața sa Giacomo, roșu la față și transpirat de efortul făcut de a-i ieși în cale înainte ca ea să depășească
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
Să mai renaștem; în decădere Nu mai există nobil simbol; Ca pentru viață-întru Înviere Umple din El ce-n tine ai gol. (Glasul Bisericii) A ști să înalți cântecul precum o troiță a răbdării, din fărâme de cuvinte, o troiță străjuind semeț înălțimile și atingând cu creștetul cerul înalt, cu brațele cuprinzând munții bătrâni, săpând cu unghiile la rădăcină, în catedrala plină de foșnitoare vitralii, a pădurii... Cuvinte precum bănuții de rouă în iarbă. Monade?... Steluțe de apă tremurătoare? Dar unde
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
la vânătoare, petrecută cu ani în urma acestei întâmplări. O primăvară timpurie, în care soarele l-a scos mai devreme din bârlog pe ,,Moș Martin”, acesta însoțit de întreaga familie purcede în căutarea hranei prin zăpada încă netopită din munții ce străjuiesc mirifica Vale a Cernei, vecină cu partea nord-estică a comunei Cornereva. Nimic nu le tulbură căutarea, însă ieșirea dintr-o vale adâncă pe o pantă de 30 de grade e anevoioasă și pentru un patruped, greoi, pe o zăpadă apăcioasa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
De la steaguri, al Uniunii Europene, al României și al Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, steagurile care străjuiesc intrarea centrală a cunoscutei instituții academice din sudul Bucovinei, am plecat două zile la rând spre istoria de două decenii a două reviste științifice emblematice pentru septentrionul nostru românesc. O istorie rememorată întâi la Rădăuți și apoi la Cernăuți, fiind
„Analele Bucovinei” şi ,,Glasul Bucovinei” la o importantă aniversare [Corola-blog/BlogPost/92727_a_94019]
-
Sucevei și Rădăuților, acest număr eroic, dedicat în principal colocviului „Personalități bucovinene. Eudoxiu Hurmuzaki și epoca sa - bicentenar Eudoxiu Hurmuzaki”, chiar a și apărut, însorind cu galbenul său Casa Germană din Rădăuți și accentuând cu luminozitatea sa soarele care a străjuit amiaza manifestării la Consulatul General al României din Cernăuți. Desigur, nu vom încheia paragraful cu o umbră asupra ICR, atâta vreme cât actualul președinte a promis totuși că Institutul va asigura apariția în continuare a „Glasului Bucovinei”, dar nici nu vom trece
„Analele Bucovinei” şi ,,Glasul Bucovinei” la o importantă aniversare [Corola-blog/BlogPost/92727_a_94019]
-
de dincolo de oceanul înghețat dintre noi, de dincolo de silabisirea stâncilor te rog să mă iei în seamă acum.. și nu mai tarziu! tu nu știi încă nimic din răstălmăcirile Doamnei: pietrele mă conduc spre cearceaful amintirilor Columnele lui Solomon îmi străjuiesc baldachinul fostei feciorii, îmbrăcată ca o zeița autentică, am fost (umblam atunci pe malul Jijiei, pe linia de cale ferată sărind din piatră în piatră, iubind și fiind iubita cumsecade, în zorii zilei,) așa cum poză mă arată atunci, la 18
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]
-
vreme când trenul era știut de mașină mică: roțile înaripate ale vagoanelor te duceau "în zbor" către orice destinație. De obicei, călătoria începea și se sfârșea în Gara de Nord, cea mai mare și mai importantă gară a țării și a capitalei. Străjuită de două rânduri de șase coloane masive, principala intrare în Gara de Nord reprezenta atât primul pas în drumul pe care îl aveai de făcut, cât și ultima bornă a voiajului din care te întorceai. Pe aici pătrundeai și ieșeai din povestea
ANONIMI ÎN GARA DE NORD de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381732_a_383061]
-
Opinii Când vorbim de Maramureș o întreagă civilizație a lemnului ni se dezvăluie. Aici, ziua parcă începe cu vestitele porți maramureșene și se termină cu vechile biserici de lemn care străjuiesc acest ținut de sute de ani. Maramureșenii păstrează și astăzi cu sfințenie virtuți și obiceiuri de o rară frumusețe. Deși satul tradițional a suferit transformări înnoitoare, pe dealurile Lăpușului și prin munții Maramureșului mai răsuna și astăzi fluierul păstoresc și
Tradiții Maramureșene [Corola-blog/BlogPost/99431_a_100723]
-
Christie sau de atmosfera stilată a elegantului tren ce obișnuia să transporte doar pasageri de viță aleasă. Localul e amenajat ca la carte: “vagonul” are ferestre sub forma unor fotografii mari - înfățișând locurile prin care Orient Express avea traseu - și străjuite de perdele de catifea roșie, legate cu șnur, candelabre impresionante, fotografii vechi, dar și pereți din sticlă prin care poți vedea forfota pasagerilor de pe Smârdan. Până ajungem la destinație, n-ar strica ceva de mâncare: supa zilei, fripturi, pește, salate
Toată lumea se îmbarcă în Orient Express [Corola-blog/BlogPost/99739_a_101031]
-
umbră). Sau: „în turnul meu, fildeșul s-a scumpit enorm,/cimitirul elefanților e deja îngrădit/mi-e frică de hoți,/sunt mulți, Doamne!/care vor să smulgă fildeșul pe viu,” (Turnul de fildeș) Și pentru că tot vorbeam de frumusețea orașului străjuit de muntele Carmel, să vedem cum este el acum, în inima unui contemporan lucid cel care știe să privească partea nevăzută a lucrurilor și care are și curajul de a ne spune cu sinceritate dar și multă tristețe ce vede
PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/384193_a_385522]
-
Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului VIS DE TOAMNĂ Suflă vântul de trei zile Măturând praful pe drum, Frunzele ca niște file Dansează-n vârtej duim. Stau privind stupii-n grădină Străjuiți de-un bătrân nuc. Nu mai zboară o albină; Nici nu vin, nici nu se duc. S-a-ntețit parcă și gerul - Luna tremură pe lac; Cât senin e-n noapte cerul, Toate-n zori de brumă zac! Soarele-și pierde puterea
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]
-
îți cresc eu copiii! Nu a răspuns, a intrat în dormitor, poate și ea își dorea un bărbat... Sâmbătă mașinile i-au dus pe toți, în poiana aleasă de Georgică. Era un loc mirific sub forma unui arc de cerc, străjuit de stejari bătrâni cu riduri adânc săpate în haina lor groasă, mușchiul verde crescut ca barba unui călugăr tânăr, arăta nordul și vârsta înaintată a vajnicilor copaci. Umbra lor deasă răcorea și mai mult pârâul cu apă limpede, ce se
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in satul Boboiești, trecând prin Popeni, Pîțîligeni, Stânca
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
lui Mihail Sadoveanu, ale lui Paul Goma, ale lui Mihai Eminescu (așa am simțit când am pătruns pe tărâmul Nistrului). Am sorbit picătura atât de apreciată în lume a vinului de Cricova, am mers agale în contemplarea marilor oameni ce străjuiesc Aleea Clasicilor din centrul Capitalei. Să nu uit și... străzile, atât de românești. Și, bineînțeles, oamenii! De fapt, când vorbesc despre oameni îmi vin în minte cu toții: din toate timpurile și din orice spațiu, pentru că pur și simplu cred că
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]