1,772 matches
-
deltei. Unul din noi păzea bagajele, pe teugă la adăpostul unui umbrar acoperit cu pânză de velă vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444627371.html [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
cu barca. După traversarea brațului și depășirea motelului Lebăda, mergând în amonte pe Dunărea Veche, am făcut la dreapta pe un canal. Era navigabil, deoarece circulau pe el șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ, gata să primească ceaunul pentru ciorba de pește sau mămăliguță
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444627371.html [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
ÎN VIENA LUI JOHANN STRAUSS, de Viorel Baetu, publicat în Ediția nr. 497 din 11 mai 2012. O splendida poartă din lemn sculptata măiestru „Poartă Maramureșană” amintește de ziua în care Maramureșul și Viena s-au unit în suflet. Ea străjuiește acum aleile parcului Böhmischer Prater din Viena, simbol al sufletului vienez, unde pe ălei plutesc și astăzi acordurile neuitatelor valsuri, compuse de Johann Strauss. La a 6-a ediție a festivalului „Ziua Europei” la Viena, au participat și în acest
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/viorel_baetu/canal [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
10 al Vienei, Dna Silvia Davidoiu - Ambasadoarea României la Viena, Ioan Godja, președintele asociației ... Citește mai mult O splendida poartă din lemn sculptata măiestru „Poartă Maramureșană” amintește de ziua în care Maramureșul și Viena s-au unit în suflet. Ea străjuiește acum aleile parcului Böhmischer Prater din Viena, simbol al sufletului vienez, unde pe ălei plutesc și astăzi acordurile neuitatelor valsuri, compuse de Johann Strauss.La a 6-a ediție a festivalului „Ziua Europei” la Viena, au participat și în acest
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/viorel_baetu/canal [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
pe care „Crainicul Cetății” (revista locală care a apărut între anii 1927-1935 sub coordonarea profesorului Gheorghe Maxim) o prezenta în paginile sale: ”De la intrare, venind din oricare parte te întâmpină aceleași maghernițe leproase, pășești pe aceleași drumuri desfundate și murdare, străjuite de garduri sparte”. Scriitorul Mircea Radu Iacoban „developează” în textele sale cu amintiri imaginea cenușie a Sucevei, cu „zecile de căsuțe prea puțin arătoase” care înconjurau centrul orașului, cu grupuri de „case coșcovite” și gropi de canalizare care se căscau
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prin_mahalalele_sucevei_de_altadata.html [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
construite din lemn sau chirpici, erau acoperite cu șindrilă sau cu carton gudronat. Erau scunde, înghesuite unele în altele sau cu mici intervale prin care te puteai strecura, pe porți scârțâitoare de lemn înnegrit, în curți cu cărărui pietruite, spații străjuite de rânduri de stânjenei, de tufe de dalii și crizanteme colorate, curți mărginite de diverse anexe gospodărești (bucătării de vară, șoproane, adăposturi pentru animale și păsări), îndărătul cărora se întindeau grădini cu legume și pomi fructiferi. De-o parte și
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prin_mahalalele_sucevei_de_altadata.html [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472813038.html [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
ca el, asemenea ... MAGNOLIA Gingașii muguri ies la soare, Vestind vieții un dar nou, Din boabe de mărgăritare Țâșnește-al florilor ecou. Regina cupelor din pom, Izvorul vorbei și tăcerii, Trudește basme pentru om Cu degetele primăverii! În parcuri luna străjuiește Clipind spre noile iubiri, Magnolia, împărătește Nuntește soarta altor miri. FLORI DE VIS ! Flori de măr visez mereu, Cu mireasma lor mă-mbăt, Și mă tot visez cum eu În mare de flori înot. Tot visez cireș amar Cu petalele
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1408105677.html [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
acele perioade, să-mi construiesc un templu în răcoarea plenară a dezmembrării fără reper, fără prag limită al începutului și sfîrșitului, ce putea aduce lesne a indiferență, dar zornăiau tot timpul în mine niște chei mari, pierdute, și o poartă străjuită de doi vulturi uriași, cu labe de lup, mă aștepta, mă aștepta mereu s-o deschid, întrezăream, așa, ca în somn, cum eram, ciorchini de struguri prinși în ornamentele metalice grele, apoi, deodată, brusc, un nechezat în care gîlgîia setea
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1496507618.html [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
O lumină puternică, înmănuncheată în steluțe cu petale albe și roz ce acopereau pământul. Cireși și nuferi, caiși și magnolii, se culcau pe țărâna de sub picioare învăluind-o cu Lumină. Drumul de țară se destrăma îndemnându-mă să urc serpentine străjuite de verdele crud izvorât din coroane înalte, părând să coboare din albastrul senin al înălțimilor... Iar eu am alergat desculț să-mbrățișez izvorul ce mă-ntâmpina cu mirosul pur al florii de colț. Referință Bibliografică: Floare de colț / Marian Malciu
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Floare_de_colt_marian_malciu_1334273225.html [Corola-blog/BlogPost/358469_a_359798]
-
utilizate în trecutul istoric al orașului, pe teritoriul Gent-ului. După vizitarea exterioară a castelului, am ajuns în centrul orașului încărcat de istorie, de catedrale și cetăți antice, palate și clădiri pe umerii cărora apasă greutatea a sutelor de ani, de când străjuiau malurile canalelor sau centrul orașului. Cert este că Gent este genul de oraș în care te aștepți să iasă cavalerii medievali de dupa colț, cu armuri și săbiile ascuțite și bine lustruite și să-i vezi cum se plimbă prin fața magazinelor
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1491543414.html [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
arhitectură. Cele mai vechi și mai frumoase clădiri din oraș le veți găsi în port, pe malurile Graslei pe de o parte, Korenlei pe cealaltă, cum sunt denumite cele două maluri ale râului Leie. Portul este plin cu bărci și străjuit pe un mal și pe celălalt de clădiri vechi, încărcate de istorie. Cele mai multe monumente istorice din Gent sunt situate pe o axă care trece de la vest la est, prin centrul orașului. Catedrala Sfântul Bavo este o clădire impunătoare, medievală, ridicată
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1491543414.html [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
într-o familie de ardeleni originari din zona Huedinului. Primii ani din viață și-i petrece în localitatea Călățele, acolo unde Apusenii își pleacă frunțile spre Depresiunea Huedinului, într-o dulce îmbrățișare cu dealurile ce mărginesc poalele Vlădesei, masivul care străjuiește cu Pietrele lui Albe și Cetățile Ponorului poarta de intrare spre inegalabila Țară a Moților. Este crescută de bunicii din partea mamei, “măicuța” și “tătuțu”, pentru care cei doi nepoței, frații Diana și Paul (mai mare cu patru ani decât surioara
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Paula_diana_handra_magia_craciunului_paula_diana_handra_1355731601.html [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
pe drumeagul din pădure către munți, urmează poteca ce șerpuiește printre stânci și ajung pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălește furioasă la vale. O traversează când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul e străjuit de pereții abrupți, înaintează prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise calea, iar acum încearcă să-și repare greșeala. Locuri sălbatice, dar în același timp încântătoare, se desfășoară în fața ochilor. Nimeriră între niște cheiuri înguste prin care se zărește doar un petic
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Sub_semnul_blestemului_ion_nalbitoru_1366552764.html [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
fructiferi se contura o casă destul de bine construită, cu o terasă tip cerdac în față, la care se ajungea pe niște trepte din piatră masivă, destul de largi. Intrarea în grădină se făcea pe o poartă din lemn masiv, puternică, ce străjuia impunător o curte largă. De la poartă până la casă era o distanță de circa 50m. cu o alee pardosită cu pietricele albe și negre, amestecate curios parcă în carouri, ca o tablă de șah. Mesele erau plasate și în curte dar
BIOGRAFIA TUCHILATEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Biografia_tuchilatei_mihai_leonte_1346403968.html [Corola-blog/BlogPost/359074_a_360403]
-
cu piciorul satul pe lângă firișorul de apă care curgea paralel cu o străduță îngustă până aproape de Ulița Popilor. Am urcat dealul încet până la casa cu numărul 778, am intrat în curte și am descoperit o lume apusă, o curte mare străjuită de arbori seculari și o casă veche, păstrată ca muzeu de pe timpul lui Popa Bratu. Am avut norocul să întâlnesc aici o rudă de-a poetului, venită proaspăt de la București, care ne-a purtat prin toate încăperile, povestindu-ne din
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-din-iubirile-lui-octavian-goga/ [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
umbră) Sau: „în turnul meu, fildeșul s-a scumpit enorm,/ cimitirul elefanților e deja îngrădit/ mi-e frică de hoți,/ sunt mulți, Doamne!/ care vor să smulgă fildeșul pe viu,” (Turnul de fildeș) Și pentru că tot vorbeam de frumusețea orașului străjuit de muntele Carmel, să vedem cum este el acum, în inima unui contemporan lucid cel care știe să privească partea nevăzută a lucrurilor și care are și curajul de a ne spune cu sinceritate dar și multă tristețe ce vede
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1493778509.html [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
idealurile patriotice pentru care militaseră revoluționarii pașoptiști. Însetat de fericire, puritate, frumusețe și omenesc, Eminescu a realizat o adevarată monografie lirica a dragostei și a peisajului românesc. Poetul simte o permanentă și irezistibila chemare a codrului, a apelor, a decorului străjuit de lumină amețitoare a lunii și de blândă adiere a vântului, stabilind între om și natura o comuniune tainica și inalterabila, similară aceleia existente în folclor. Poezia este o ipostază a muzicii. Au spus-o în felul lor, printre alții
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 by http://confluente.ro/Luceafarul_poeziei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
inima îmi bate mai tare. Deschid poarta și mă întâmpină o cățelușă drăgălașă care dă din coadă de bucurie că mă vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag în seama, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă de flori de piatră, încă înflorite. și admir grădina de flori: cârciumărese în toate culorile și dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafirii încă înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_fila_de_jurnal.html [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
pe cealaltă de flori de piatră, încă înflorite. și admir grădina de flori: cârciumărese în toate culorile și dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafirii încă înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă. Când locuia mama aici, aleea era străjuită în ambele părți de călțunași mirositori. Casa este îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă întâmpină amandoi în curte, la masa asezată sub un nuc (doar unul
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_fila_de_jurnal.html [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
arcuite, până-n depărtare, Pește dunga, norii, ca o mângâiere, Unduiesc sub ceruri, blândă adiere. Foșnetul de frunze murmura un cântec, Se pornește vântul, iar, ca un descântec, Sub aripa serii, liniștea se lasă Dealurile mele n-au plecat de-acasă. Străjuiesc, tăcute, cerul și pământul, De o veșnicie tac și-și țin cuvântul, Mereu neclintite, sub sub aceeași lună, Dealurile mele, toate, împreuna. Pe cărări umbrițe, se aud sătenii, Măi străbat prin vreme, încă, idicenii, Turmele lor urca până-n coama rară
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1472586349.html [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
în satul Geomal, așezare pitorească, cu o frumoasă biserică de lemn și unde s-a descoperit un important tezaur de denari imperiali romani. Atestată documentar la 1263, te așteaptă comuna Geoagiu de Sus, unde pe una din culmile dealului ce străjuiește malul stâng al văii, într-o poiană cu pomi fructiferi, se zărește turla bisericii, care amintește de fosta mănăstire a Geoagiului, care a împilnit, o vreme, și rolul de reședință a episcopilor și care au avut aceeași soartă cacele 150
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Credinta_si_spiritualitate_romaneasca.html [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
în veci vreun Parc Național în toată America sau în lume. Inima Parcului Național Yosemite e formată de căldarea unei văi imense, modelate în urmă cu 30 de milioane de ani de ghețari monumentali: zece kilometri de pajiști și lunci, străjuiți de monoliți impozanți, din granit șlefuit parcă de un meșter gigantic. Peste tot se ridică spre cer domuri de stâncă, sau se cască prăpăstii abrupte. Toată valea se asemuie cu o singură alee, pregătită parcă să-și întâmpine un prezumptiv
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1496291635.html [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
verdeață. Doar foșnetul roților tulbura acea liniște monumentală și torsul liniștit al motorului, lăsat să urce agale. Zidurile groase ale cetății ne însoțeau în tot timpul, întreaga cetate fiind înprejmuită cu acestea, foarte înalte și groase, construite din piatră și străjuite din loc în loc cu turnuri de observație. Pe platoul de sus, exista o parcare largă iar deasupra, în capătul ei dinspre intrare, o clădire ca un anfiteatru, pe toată lungimea parcării, în fața căruia se găseau bănci din beton în trepte
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1481972622.html [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
al prăpăstiei în speranța de a mai găsi ceva... uitând să mai privească spre „lumină” - spre zările albastre, spre un cer “mult prea mare și mult prea înalt”... pentru o existență atât de umilă și atât de ... efemeră... Lumină care străjuiește liberă, regală, nestingherită - această sumbră priveliște... așteaptă parcă - căutători însetați de adevăr pentru care - toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă! ...... Din când în când „ni se pare” că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină... Agățându-ne de liane
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“... (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI” ... ) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/In_cursa_pentru_varful_lantului_tr_valentina_becart_1338463003.html [Corola-blog/BlogPost/358723_a_360052]