141 matches
-
într-un moment istoric semnificativ și anume acela al formării României moderne. Autorul romanului, Al. Florin Țene are prilejul fericit de a realiza în contextul general tabloul geografic și socio-cultural al ținutului natal, Drăgășanii și împrejurimile identificat în amănunțime și străluminat cu bucuria trăirii directe a fiecărei evocări. de aceea adesea paginile dau senzația suprapunerii și interferării sufletești a autorului cu destinul eroului care-i dă prilejul să proiecteze geografia reală in dimensiunea mirifică a tradiției prin istoria dramatică a timpului
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381242_a_382571]
-
2014 Toate Articolele Autorului Plutește sărbătoarea într-un sfârșit de an În visele de zei gândul ajunge-n fugă. Se zămislește iarăși de-acuma câte-un plan, La masa-mpovărată, într-un abur de rugă. Ruptă, tocmai de sus, floarea imaculată Străluminează,-n joc de artificii, un final... Gătită de bal vremea, din nou, se răsfață În ger cu ochi de-argint și blănuri de opal. Un val de amintiri trece pe cumpăna-nnoptată! Zăpada înșiră ace de gheață pe geam Și-n
AN NOU de LIA RUSE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374387_a_375716]
-
și bunicului, starea atinsă la rândul său de către autor devine un loc comun și pentru urmași: „voi călători liniștit/dincolo de ani până când/fiul meu va trece prin mine”. Firul călăuzitor al scriiturii de față este unul profund creștin, un creștinism străluminat de puterea credinței de a schimba fața / aparența lucrurilor: „Suferința atârnă în mine ca un tablou”. Moartea nu mai este un schelet hâd cu coasa în spate, ci, într-o inedită reiterare a motivului eros-thanatos, este o femeie rezemată de
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
și bunicului, starea atinsă la rândul său de către autor devine un loc comun și pentru urmași: „voi călători liniștit/dincolo de ani până când/fiul meu va trece prin mine”. Firul călăuzitor al scriiturii de față este unul profund creștin, un creștinism străluminat de puterea credinței de a schimba fața / aparența lucrurilor: „Suferința atârnă în mine ca un tablou”. Moartea nu mai este un schelet hâd cu coasa în spate, ci, într-o inedită reiterare a motivului eros-thanatos, este o femeie rezemată de
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
îndeajuns să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, nu-i este îndeajuns să aibă credință și să de-a ascultare înnoirii, ci trebuie să lucreze neobosit, să fie <>”. (Ernest Bernea, Îndemn la simplitate. Ed. Vremea, București, 2006, p. 56) Urmând Calea care strălumina Modelul omului mare, Gabriel Artur Silveștri a mers până la capăt, redându-ne și înfiindu-ne Frumuseții României creștine cunoscute și necunoscute în toată splendoarea ei: „Așadar, precum o țară are bogații naturale, spune marele Fiu creștin ortodox al României Tainice
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
alte cântece, decât la o apropiată luminozitate. Cu mândră maramă brodată, diafană, revărsată ca un voal de mireasă princiară, cu straie populare de sfântă frumusețe, arătând eroarea neiertată a timpului, de a le înfunda în cufăr și uitare, cu ochii străluminați de bucurie, bruni ca fructul bozului, Polina Manoilă e o frumoasă și înzestrată olteancă urcată pe rugul de jertfă dulce al muzicii, și hărăzită de la vetrele cântecelor Gorjului, până la scenele timpului ultratehnicizat, de acum. Frumoasă, voioasă, cuceritoare cântăreață! S-a
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
Ana, se intuiește în el mult din profilul Alteței Sale Regale Principesei Moștenitoae Margareta. Stând în admirația acestui portret se zărește pe deplin chipul de ieri al Majestății Sale în chipul de azi al Alteței Sale Regale Principesei. Sub Coroană străluminează, transparente, absorbite unele într-altele, reginele care au purtat-o: Elisabeta, Maria, Elena. Și Regina care o va purta: Margareta a României! „De ce a trebuit să ajungă la 86 de ani ca să aibă primul interviu televizat în țara ei?”, se
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
Lor Regelui și Reginei, pentru o Românie restaurată spre binele și fericirea regăsită a națiunii!... Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare și Principele Radu ai României sunt calea ce neîntârziat și neocolit se va deschide prin perdeaua de umbre după care străluminează sfântă Coroana României. Principesa Moștenitoare va retrezi și reîndrepta cândva țara aceasta, legată și aruncată în întuneric, azi. Majestății Sale, Reginei Ana, căreia îi dăruim dragostea, Majestății Sale Regelui, căruia-i închinăm recunoștința, le împărtășim speranța noastră că mâine istoria
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
toți pomii - combinații de galben, roșu, portocaliu, ruginiu, bordo, sau argintiu, multe din ele tivite cu nuanțe mai deschise (ori mai închise). Acum frunzele conferă spațialitate coroanei, evadând din monotonia de verde prăfuit al sezonului cald. Pomii par în flăcări, străluminați din interiorul coroanei. Cu greu îți iei ochii de la ei. Păcat că spectacolul nu ține mai multă vreme!... Soarele, la rândul lui, ne oferă cu tot mai multă zgârcenie căldura cu care ne-a răsfățat în vară. Obosit parcă, el
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
gând, creștinul sonet TĂCÂND: Tăcând, te cuibăreai printre cuvinte!/ Lângă fereastara neagră, ploaia-n spume/ Ne aducea o lume -n altă lume.../ Păsări albastre își aduc aminte.// Mi-ești tristă, azi, Lumină în amurg!/ Doar Tu-mi poți împlini neîmplinirea,/ Străluminând în ceas târziu lumirea.../ Cine mai bine îmi știe-al vieții crâng? // Eu Te-am cules petală cu petală,/ Zidindu-Te în zarea triumfală/ Un biet Icar cu aripile-n nouri.// Ce-a mai rămas din noi, doar vântul știe
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
lumii și spre răsărirea dragostei uitate, intru fericirea veșnică a Luminii Crucificat-Mântuitorului, cu lacrima de mărgăritar închină Preasmeritul Părinte RADU BOTIȘ: “Doamne în a dragostei rânduiala / Sub pavăza crucii agale suind, /Lacrimii noastre caută vremi de beteala / Prin asta lume, străluminând. // Doamne, chipul din sfântă icoana / Iradiază, caută vremi de-mpăcare,/Preacum chemarea cea mai de seamă/Inimii noastre dragi, fiecare. / Doamne, la umbră plăcută a liniștii Tale/ Că o închinare căutând împlinirea,/Iartă-ne încă nefirească umblare,/Pacea din Tine
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
de izbânzi și neizbânzi artistice rămâne a fi cel mai adesea anonimă! O personalitate, cunoscută de această dată, de la care se știe cu amănunt de unde vin păsările cântecului, încotro zboară, ce aripi le urcă melodiile, ce fâșii de soare le străluminează pasul pe calea undelor, e Titus Andrei. Ca să judecăm cine este Titus Andrei, începem prin a judeca ce e radioul: radioul nu e instituție, e univers. Prin radio pleacă în eter unde de viață. Acestea, ca produs ultim al trudei
TITUS ANDREI. A SLUJIT MUZICII UŞOARE, LA RADIO, O VIAŢĂ DE OM de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377909_a_379238]
-
părintească din Slatina. Hăituit de șacalii roșii care s-au năpustit feroce asupra Națiunii creștine, Poetul a peregrinat un an de zile cu frică, adăpostit cu teamă de cunoscuți, cu cutremur pe ici, pe colo până când Fecioara Maria l-a străluminat să meargă acasă. Acolo l-a ocrotit, la privegheat și la luminat Maica Domnului timp de 22 de ani. Drept recunoștință Poetul i-a închinat din prinosul sufletului 15 poeme, între care și acesta: BUCURĂ-TE Vino la noi cu
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
și bunicului, starea atinsă la rândul său de către autor devine un loc comun și pentru urmași: „voi călători liniștit/dincolo de ani până când/fiul meu va trece prin mine”. Firul călăuzitor al scriiturii de față este unul profund creștin, un creștinism străluminat de puterea credinței de a schimba fața / aparența lucrurilor: „Suferința atârnă în mine ca un tablou”. Moartea nu mai este un schelet hâd cu coasa în spate, ci, într-o inedită reiterare a motivului eros-thanatos, este o femeie rezemată de
CĂLIN SĂMĂRGHITAN DESPRE CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372200_a_373529]
-
îndreptase ca să mai arunce în vatră ceva lemnișoare, când zări apropiindu-se de casă făptura salvată în pădure. Venea îndemnând, parcă zorit de-o chemare. Aducea pe după grumaz o cunună de cetină. Niște lumini jucăușe aidoma unor licurici-stele împodobeau coronița, străluminând preajma mai abitir ca niște făclii. Un fior o străfulgeră pe față. Ieși pe prispă, bucuroasă și de lumini, și de oaspete. Nici nu prinse podoaba, că pe dată întunecatul Silvan se lumină și el, de sub blana ce-i stase
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
mai izbutită poezie a primului volum, emblematică și pentru următoarele, este însă Drumul miriapodului, care, în prozodie similibaladescă, vorbește despre aceeași dramă a dez-identificării: „Pluteam în vis, pluteam în nori / Din carnea mea plecau popoare / Și un sânge negru sclipitor / Strălumina adânca mare...”. E o ambiguitate aici, deliberat creată și tot astfel întreținută. Drumul miriapodului - și al viziunii poetului - este fie al pieirii definitive, fie al dispersării modern-mioritice și al realcătuirii ființei în jurul osaturii universale. O întrebare și răspunsuri opționale implicite
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
o geografie universală, în care se înalță Muntele (unul dintre puținele cuvinte scrise cu majusculă), axis mundi, simbol al divinului, loc în care transcendentul coboară. P. nu apelează niciodată direct la retorica religioasă, dar spațiul cântat este sacralizat, totul pare străluminat de semnele grației, așa cum simțea Sfântul Augustin. Nu e vorba de o lirică mistică în înțelesul comun, ci de o poetică mistică. Cealaltă carte, Aurea saecula, conține în titlu o superbă ironie cu țintă politică, dar are, ca miză de
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
afectivă cu domnițele și voievozii „din legendă și cronici”, alcătuind „țara” lui de vis, întotdeauna protectoare. Printr-o severă transformare estetică, elementele ei generice devin entități și simboluri prin care se face, în fapt, simțită „nostalgia cântecului pur”, apt a strălumina o „poveste”. Poetul iese curând din cadrele acesteia pentru a se adânci într-o alta, tragică, pe care i-o dă iminența propriului sfârșit. Cântecul se lasă atins acum de o răscolitoare tristețe, poemele vorbind tot mai insistent de o
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
însă eseistica: Știința morții (I-II, 1995-2001), Limba, stăpâna noastră. Încercare asupra feminității limbii române (1999) și Feminitatea limbii române. Genosanalize (2002). Primul eseu, rezultat al unei maturități asumate energic, se derulează când cu detașare, când cu accente mai personale, străluminând prin teorie umbrele lumii de dincolo și exemplificând totul prin literatura care a abordat acest subiect. Celelalte lucrări sunt în primul rând expresia unui feminism ostentativ, aproape disprețuitor, descoperind limbii române calitățile femeii puternice, opusă bărbatului oscilant. În al doilea
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
referitor la Aragon care figurează poemul strângând «Într-o scoică murmurul milioanelor». Am menționat aceasta tocmai pentru că socotim stilul criticii literare folosit de dl. Ion Vitner, remarcabil, prin fuga de convențional, prin expresia elegantă și prin căutarea imaginilor limpezi, care străluminează cu atenție contururile mergând la amănuntul caracteristic și nu la rețeta searbădă. Înainte de a conchide am voi să mai formulăm câteva rezerve privitoare la unele preferințe cu care nu ne Împăcăm. Noi nu credem că Henri Miller e măcar un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cuprinde de mijloc, Tandru am să te ridic, Va fi ardere și foc Și tu n-o să spui nimic... Doar mic tremur dureros Chipul îți va lumina Vei simți cât de frumos, Dulce-i când te-oi săruta... Chipul tău străluminează Și cuprins de vraja lunii Te va ține mereu trează Nu-ți pese ce-or zice unii! VRAJA CODRULUI Vântul prin codru mă poartă, Urc poteci și serpentine, Vraja codrului mă-mbată, Clocotesc, mi- e cald, mi-e bine! Când
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
periculoasă... Odată declanșat delirul verbal, nu putea fi oprit cu una, cu două. În jurul dinților fosforescenți apăru un șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului Ursachi, pe care Noimann Îl cunoscuse Îndeaproape, bând de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf, dar deasupra creștetului său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se uite dacă piciorul se termină cu un toc gros sau unul subțire. Nătărăul e fericit, pur si simplu fericit că cineva Îl calcă În picioare și mătură cu el podeaua, da, e fericit, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]