148 matches
-
evidențiat-o narativ și Blaga în Luntrea lui Charon, dar nuanțând mai exact sugestiile și aluziile simbolice din cunoscuta poveste cu iz didactic a lui Creangă. Tot un substrat parabolic și un recurs poematic la semnificațiile satului arhaic românesc se străvăd în „povestea cu inorog” Cercul de lumină, singura scrisă și publicată până acum în limba română, ca și în suita de poeme, tipărite la mari intervale în revistele românești din exil, unde discursul liric remodelează cunoscute metafore și teme folclorice
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
cu mine, vântule?, reluată într-o formă mai cuprinzătoare în 1964, sub titlul Pe o palmă de țărână) construiesc un vis al armoniei. Între ierburi, vietăți, păsări, sufletul copilărit, fermecat, cuprinde pământul într-o plasă de reverie, în care se străvăd raporturi secrete, dimensiunea cosmică a făpturilor mici. Înțelesurile apar în lumină, se manifestă prin viață, „sfânta sfintelor”. Petecul de grădină e cuib cald, răni vechi se închid și, prinsă în legănarea generală, trecerea va fi lină, fără durere. Aceleiași perspective
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
aștepte. Tu n-ai deprins-o încă. Dar iată-mă-n sfârșit... PRINȚ[UL] Eu văd cifrele toate din lecția-mi de azi, Deși a le pricepe nu pot. Te rog dă-mi cheia La cele ce privesc eu, ca să străvăd ideea. M[AGUL] Știu! Vrei să afli cine-i acel sărman călugăr Ce scări acum clădește din pietre și din bulgări, Din stînce năruite, la acel templu? [PRINȚUL] Da. [MAGUL] E un om neferice... C-o vorbă, soarta sa: Avu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
finală. Acuma însă putem caracteriza inteligența ca o facultate a regulelor. Acest semn caracteristic e mai fertil și s-apropie de ființa esențială a ei. Sensibilitatea ne dă forme (ale intuițiunei), inteligența ne dă reguli. Ea e-ntotdeuna ocupată de-a străvedea fenomenele, în intenția de-a afla 133 v în ele vreo regulă. Regulele, întru cât sânt obiective (adică aderă cu necesitate cunoștinței obiectului), se numesc legi. Deși prin experiență învățăm multe legi, acestea totuși sânt determinări speciale ale unor legi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
erotică. De o sensibilitate autentică, ascuțită de boală și de o puternică decepție sentimentală, autoarea este înrâurită de Mihai Eminescu, de la care preia motive, imagini și ritmuri. Versurile se detașează totuși de simpla imitație prin încărcătura de sinceritate care se străvede printre rânduri, prin spontaneitate, delicatețe și grație. Poeta a fost influențată și de romanticii germani (Lenau, Heine), pe care îi cunoștea foarte bine, încât melancolia, regretul dureros în fața neînțelegerii, umbrele iubirii trecute, resemnarea sunt învăluite uneori în muzica lor. Versul
SUCIU-RUDOW. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
mai rar în creația feminină, colorează plăcut prozele scrise de P., ca în Conu Gheorghieș și conu Alecuță. Îi reușesc și poveștile în canonul basmului (Fetele craiului Ger), răscroind chisnovat miturile (Danaidele) sau cultivând un aer oriental prin care se străvede o morală spre luare-aminte (Feciorul, Răsplata). Însă ceea ce atrage în scrisul bârlădencei - ca, de altfel, și în teatrul ei - este șartul rostirii. Romanul Mărăcini (1937), în care investise oarecari nădejdi, a fost tratat cu severitate de comentatori. Într-adevăr, narațiunea
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
în noianul acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-a pururi în cuvinte” - Rugăciune către luceafăr). Din pudoare, trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului (1971; cu o versiune franceză mult amplificată în
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ni le prilejuiește. De cele mai multe ori, ea este brăzdată cruciș și curmeziș de nenumărate linii, asemănătoare acelora ce se întretaie în frumoasele gravuri italiene. Dar aceste semne nu par imprimate în substanța cleioasă pomenită mai înainte. ci par să se străvadă prin ea, ca și cum ar fi gravate în trupul însuși. Mai mult încă: în unele cazuri, aceste linii constituie, pentru un ochi avizat și atent, un simplu fundal pentru numeroase alte desene, așa cum se întîmplă și în gravurile veritabile; e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Asemeni mie/ Ți-a spus-o viața, zi de zi/ Cu trăinicie:/ Cum să se stingă al nostru dor/ O clipă, una.../ Când steagul roșu-i arzător/ Întotdeauna! Și în cea de-a doua poezie De fericit ce sunt, se străvede o anumită tendință de simplificare a complexității vieții sufletești a oamenilor, pentru a nu lăsa impresia că dragostea este privită doar ca un simțământ intim «prea personal». Mult mai reușit este cel de-al treilea cântec de iubire al poetului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
polemici, având o ideologie și o estetică a sa. Țelul declarat al revistei bucureștene este în primul rând unul informativ și formativ, aproape în felul „magazinelor” din secolul XIX: „răspândirea gustului pentru literatură”, deșteptarea „dragostei pentru cultură”. Și faptul se străvede chiar din sumarul foarte eteroclit, care se adresa în primul rând unui cititor mediu, chiar puțin cultivat. Pentru el se fac destul de mari concesii, în scopul de a-i câștiga abonamentul. De aici paginile de vulgarizare (mai ales despre Freud
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
creșterea și devenirea lui Avram Procator, dar acesta este doar un pretext de rapel la tradițiile orale ale satului. Aceste tradiții, personajul le leagă și le unifică într-un mod subtil de narațiuni captivante. Formația de etnolog a autorului se străvede astfel în subtextul romanului. Câteva motive ale mentalității rural-folclorice organizează epica: frații învrăjbiți - Giorgioni și Costa-Iulian, Florian și Dorian, casa care cere un suflet zidit la temelia ei, puterile supranaturale ale unor animale din preajma omului. Problemele sociale ale satului bănățean
BOLDUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285806_a_287135]
-
curând ne-am trezit din nou pe pietrele caldarâmului, înconjurate de casele verzui și roze și turtite, de stâlpii de telegraf înnegriți de catran. Soarele era la scăpătat, cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina apropiatului crepuscul, cărămizile casei noastre sclipeau ca rubinele. Casa părea că suge toată lumina din jur, lăsând aerul serii veșted
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Iudeea, uciși în timp ce părinții săi îl duceau la adăpost. Nu voise asta, bineînțeles. Soldații sângeroși, pruncii sfârtecați îl umpleau de groază și de silă. Dar, așa cum era, sunt sigur că nu putea să-i uite. Și acea tristețe ce se străvede în toate faptele Sale nu-i oare melancolia fără leac a celui care auzea în ceasurile nopții vocea Rașelei plângându-și pruncii și nevrând a primi mângâiere? Gemetele ei se înălțau în noapte. Rașela își chema pruncii uciși din pricina Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
alt-ce-va?" Își șterse lacrimile cu o batistă mică, evitând privirea maiorului. Cristescu se simți brusc obosit. Dintr-o dată jocul nu-i mai făcea plăcere, se simțea iritat, iritat împotriva lui însuși. Știa cine-i Melania, avea impresia că poate să străvadă până în cele mai ascunse pliuri ale sufletului ei și totuși încerca o ciudată părere de rău. Parcă ar fi sfâșiat cu degete grosolane o țesătură scumpă, diafană, ar fi smuls brutal filele unei cărți de povești. Căci ce era tot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de peste noapte... Dacă aseară luna adăuga un anumit farmec frumosului alb, pe care l-am admirat în condițiile de seninătate, acum același tablou se prezintă în toată măreția și splendoarea lui sub lumina unui soare timid ce încearcă să se străvadă printre spărturile norilor dând impresia că pe cer s-ar afla mai mulți sori... Privesc fascinat broderia măiestrit așezată pe absolut tot ce mă înconjoară. Franjurii broderiei de pe vița de vie, a pomilor și a acareturilor din jur dau impresia
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
absentă la autorul Mențiunilor... Pe aceeași linie, evidențierea liniei moderniste a criticii lui Perpessicius („activitatea sa critică (...) îmbrățișează aproape în întregime literatura contemporană pînă în producțiile sale minore. Deși comprehensivă și primitoare, uneori (...) pînă la abdicare, linia ei modernistă se străvede”) este însoțită de cîteva delimitări semnificative. Este reproșat, între altele, cultul arghezian „excesiv” și „global” (după cum se știe, Lovinescu nu s-a numărat de la început printre admiratorii necondiționați ai lui Arghezi, adeptul romanului „obiectiv” rămînînd rezervat față de formula prozei „lirice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pompiliu Constantinescu — precursoratul, spiritul antiburghez și anticonvențional, ingeniozitatea și conștiința artistică („Titlul de precursor îi aparține ca o meritată medalie, fiindcă Urmuz a încercat o evadare din platitudinea burgheză, prin grotesc și ilogic, susținut de o ingeniozitate în care se străvede și intenția de artă”). Urmuz — adaugă criticul — „a avut simțul unui pitoresc placat pe absurd și uneori umorul stilistic al asociațiilor disparate”, adăugînd că expresii absurde ale lui Urmuz au fost adoptate de unii scriitori moderniști (ex.: „fanteziștii umoriști” T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
departe, și ea lăsată pradă mărei nemărginite. Un fulger cumplit încruși noaptea -ntreagă - atunci ea zări ca zece pași departe o luntre neagră [și-n] ea *, stând drept în picioare, cu fața adâncă, aspră, neîmpăcată - Castelmare. Atunci înțelese totul. Ea străvăzu într-un moment toată starea ei cumplită și leșină - pentru a nu se mai trezi niciodată. În vremea aceea Ieronim zărise numai din întîmplare focul plutitor și ca un fulger îi trecu prin minte ce-ar putea să se întîmple
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei de ramuri încîlcite de-a lungul gardului... în mijlocul gardului era o casă cu două caturi, a cărei var era negrit de ploaie și vânturi, peste a cărei ferestre erau închise obloanele și nici pin una din ele mi se străvedea o rază de lumină... Coborâră la scara intrărei... nimeni nu le ieși înainte... Doctorul îl luă pe Angelo de mână, deschise ușa principală, o-nchise după el cu cheia, apoi coborî pe-o scară-n jos tot în jos, până ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case, se străvede stiletul ascuțit al oceanului de la marginea orașului. Din cînd În cînd sirenele fug pe țărmuri și vin pînă pe străzile principale, aducînd În solzii lor o frăgezime salină. În partea de la nord fumegă potolit vulcanii seculari. Și În subsoluri, prin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Vlad caracterul profund subversiv al articolului meu. M-a uimit în mod deosebit încheierea delațiunii care, pe neașteptate, pierdea "tonul principial" și cădea într-un amestec de mahala cu ură. Izbucnirea avea în ea ceva oarecum uman, lăsând să se străvadă un năduf, o furie care nu mai putuse fi reținută și care, totodată, schimba registrul stilistic al paginii, adăugîndu-i o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie. Propoziția neașteptată suna cam așa: Și și-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
publicat în Dilema („dilematori/demolatori”), între care Nicolae Manolescu și Alexandru Paleologu. Slujindu-se de niște citate din cartea lui Theodor Codreanu, „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Mihai Cimpoi scrie (fragmentul e lung dar merită reprodus): „În contestările dilematorilor se străvede grija de sorginte gramiană de a stăvili primejdia națională pe care o prezintă opera și personalitatea lui Eminescu. E vizibilă, după cum observa și Theodor Codreanu, «o catastrofală cădere în partizanat politic și culturală, «o degringoladă spirituală de contestare a modelului
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Moise și Ilie sunt totuși vii pentru că sunt lângă Dumnezeu. Morți sunt cei ce s-au despărțit de Dumnezeu prin aplecarea spre patimi. Patimile reprezintă uitarea de Dumnezeu, uitarea teoretică și practică a țesăturii raționale a lumii, prin care se străvede Dumnezeu, Rațiunea Supremă. (n. s. 202, p. 160) 119 „... Amin”. „Amin. Cuvântul Amin este un cuvânt ebraic, care înseamnă așa să fie”. (Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, LXV, în PSB, vol. 2, p. 93-94) Bibliografie ● La
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cuvine-se scăldat în bucurie" (Octogon). Trandafirul, garoafa, laleaua, violetele, anemonele, narcisele, crinii, crizantemele și celelalte luminează fețele copiilor abătând atenția de la efemer și perisabil. Eul dintr-un Autoportret respiră beatitudine: "Toate ce sânt se-mpacă între ele / Și se străvăd și ocrotesc mereu / Și este loc în iarbă printre stele / Și pentru tine suflete al meu". Ideea Imnelor Putnei (1985) se ivise cu două decenii înainte, când pelerinul-student veghease acolo "pe fânul clopotniței în care a dormit tânărul Eminescu". Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]