784 matches
-
a părut greu. Soarele le-a zâmbit într-un dinte din zori până către seară, iar când se aflau aproape de Crâșma din drum apusul și-a luat rămas bun, înfășurat într-un văl roșu. La noapte va fi un ger strașnic - a prorocit Vasile Hliboceanu, privind purpura asfințitului... Cam ai dreptate, Hlibocene. Dacă astăzi o fost ger, apoi mâine îți îngheață și răsuflarea - l-a aprobat Pâcu. Costache crâșmarul robotea prin curte. Când a auzit zvon de glasuri cunoscute, a ridicat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce mi-ai spus mai înainte? CODÂRLIC: Apoi, Întunecimea Sa taica Săcăluș, carele este mai mare și mai tare la noi, în fundul bălții. Și el ne poruncește, ca unul care-i meșter la încurcat ițele. Și noi stăm la ascultare strașnică, altfel ne-am ras! DĂNILĂ: Foarte mă bucur! Și zici că dumbrava, și iazul, și ce mai este pe-aici sunt ale voastre... CODÂRLIC: Zic! DĂNILĂ: Poate-i zice că și rațele de pe apă sunt ale voastre, și toporul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în cartea aceea că șerpii boa își înghit dintr-odată prada, fără s-o mai mestece. Pe urmă dorm într-una șase luni, până li-i foame din nou. După ce m-am gândit îndelung, am făcut și eu un desen strașnic. El înfățișa un șarpe boa care tocmai înghițise un elefant. Am vi-l arăt. (scoate din spatele avionului Desenul 1) Așa arăta șarpele boa pe dinăuntru. Ăsta-i capul, aici este elefantul înghițit, dincoace coada. Pe urmă am colorat frumos desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
noastră. În 1811, Ioniță Bașotă, tatăl lui Anastasie, a zidit conacul și biserica, care există și astăzi. Cărămida necesară zidirilor au făcut-o acolo, pe vârful dealului. Urmele cărămidăriei se văd și astăzi. De atunci dealul se cheamă „La Cărămizi” Strașnică și frumoasă poveste. Când vom avea timp mai mult la îndemână, am să ți povestesc și altele despre acești boieri. În special despre Anastasie, cel care a întregit moșia, cumpărând și ultima bucată. Prin testament, a lăsat moștenire liceul cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mândria bărbatului biruit; vrăjmașul de astăzi vine ca prieten și nu râvnește la sângele nostru, ci caută să rupă temelia sufletului nostru , nu vrea să ne biruiască ci scoate din noi puțina mândrie, care ne dă tăria și ne încheagă.” Strașnică lecție de istorie ne dă Eminescu, deschizându-ne ochii asupra falsei prietenii și tovărășii de arme manifestată de ruși în decursul istoriei... Acum, să citesc și părerea unui străin. Ambasadorul Franței la București, Saint Aulaire, vorbind despre prezența rușilor în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
zburat către Costăchel... Era semnul că l-a recunoscut... La sfârșit - după o scurtă privire spre noi - a plecat... Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare... Pentru a marca momentul, au pus mâna pe ulcele și au băut în tăcere... Strașnică poveste și strașnic povestitor îi Petrache - a redeschis vorba inginerul Cicoare. Așa-i mutul ista de Petrache. Bun de gură, dar nu și de treabă - a glumit Costăchel. Nu-l luați în seamă, domnule inginer. Așa-i el. Rău de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu mă ghicească rușii, i-am dat ceasul și busola. Una micuță. Când a văzut asta, sergentul mi-a înapoiat busola și mi-a spus s-o ascund, că cine știe... Am ascuns o sub căptușeala vestonului, aici la umăr.” „Strașnică treabă ai făcut” - l-am lăudat eu... Într-o zi, în sfârșit am ajuns la un lagăr cu barăci. Brad s-a lipit de mine și am reușit să intrăm amândoi în aceeași baracă. Apoi, cu un pic de noroc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cote? Unii, săracii, cumpără grâu sau păpușoi, ca să nu rămână datori. I-o luat la pușcărie pe alții - a răsunat glasul tânguit al lui Petrache. Întreabă-mă, să te întreb. De unde să știu? Durează cât vor rușii - a presupus inginerul. Strașnic armistițiu am încheiat cu rușii! Tratat de robie, nu armistițiu. Asta am încheiat - a răbufnit Costăchel. Stați, că asta nu-i tot - i-a avertizat inginerul. Ce mai era de aflat, domnule inginer? - a întrebat vădit îngrijorat Costăchel. Că cei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aici nu lipsește semnul întrebării? Aaaa, da, da, cred că da, scumpo! Dar toate încercările ei de a-și trimite mesagerii unor gânduri ascunse spre cel care-i trezise în cel mai înalt grad interesul, acestea se loveau de un strașnic păzitor, un adevărat jandarm, soția doctorului, Doina, care se afla întotdeauna la post. Aceasta, ca un comandant de navă, urmărea toate mișcările, gestica și mimica profesoarei. Simona se amăgea cu gândul că Doina nu avea nici un motiv de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aceste reguli sfinte ale bunei cuviințe. * Câteva zile în șir, Costache Deleanu umblă înnegurat. Nu-și găsea locul. Tot ce făcea i se părea a fi fără nici o noimă. S-ar fi dus la restaurantul gării să tragă o beție strașnică, dar niciodată cunoscuții sau foștii lui tovarăși de muncă nu-l văzuseră întrecând măsura. Și apoi mai era ceva, dacă-l vedeau pe două cărări l-ar fi întrebat: ,,Ce-i cu dumneata, bade Costache, ce necazuri ți-au bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
supravegheau gardieni cu pistoalele automate în bandulieră, care își fumau liniștiți obișnuitele țigări. La trecerea ei, cei mai mulți deținuți lăsară uneltele în pământ, privind-o cu interes masculin. Curând însă au fost readuși la lucrul lor de aspre porunci rostite de strașnicii oameni ai legii. Simona își văzu de drum, tratând ca pe un fapt divers această neașteptată întâlnire. Dacă se gândea bine, și ea era o condamnată, chiar dacă hainele ei vărgate erau invizibile pentru că îi acopereau doar sufletul. Ridică dealul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
drumul fără întoarcere. Nu îndrăzni să intre în curte, de frică să nu fie supusă umilinței de către tatăl său, care era sigură că n-o iertase de vreme ce nu dăduse nici un semn de viață atâta timp. Își amintea și acum de strașnica lui poruncă: ,, Nici la moartea mea sau a mamei tale să nu îndrăznești să ne calci pragul!" Cum era să nu vină? Era mama ei. O vecină o văzu cu Răducu în brațe, o recunoscu și o îndemnă să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
eu... - Dar ce-ai făcut? Spune, odată, dacă ai început vorba. Cred că pentru aceasta ai și venit, ca să ne spui, nu? Poate te putem ajuta cu ceva? - Nu pot să-ți spun... Nu pot să-ți spun... E ceva strașnic, tot repeta ea, e ceva strașnic... Nu spuse nimic, cum venise, așa și plecase, dar le lăsă destul de neliniștite pe vecine. - Cine știe ce prostie o mai fi făcut? zise mătușa Olga. Era într-o zi de vineri. A doua zi, sâmbătă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a ieșit la lumină mult înainte de împlinirea sorocului. Bulibașa își continuă drumul, trecând cu ochii peste cele câteva căruțe întocmite și pregătite de drum. Când se întoarse, Halânga era în căruță cu toți ai lui gata de drum. Ce oameni strașnici sunt în șatra mea!, gândi el. Trecuse lesne peste incident. Alte noianuri de gânduri îl împresurau acum. Luna se ascunsese de câtăva vreme după un nor fumuriu, încât nu se vedea nici un colț din talerul ei de aramă. Împrejurimile deveniră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi mers; ai fi stat și n-ai fi stat; ai fi scos o vorbă și n-ai fi scos-o. Cei doi mergeau, pe cale, ca doi muți. Mai precis, fiecare cu gândurile sale. Căci, ambii aveau niște gânduri, de strașnici gospodari. Irimie - să ajungă cât mai curând acasă și să-și pună arpagica din sacoșă, în pământul micii sale grădini; Plasture - să poată da, mai curând, peste un loc, în care să soarbă, cu mare plăcere, o bere. De aceea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
numai cărăușii - a răspuns Hliboceanu cu nostalgie... Eu zic că ei au să mai treacă pe aici mâine-poimâine. Dar... cu căruța cu doi cai - a răspuns Costache. Ce bine ar fi să ne nimerim și noi atunci! - a apreciat Mitruță. Strașnică treabă ar fi, băiete - s-a entuziasmat Hliboceanu. Unde nu dă Domnul să se întâmple? Atunci să-l vezi pe Pâcu câtă fumăraie ar face și câte polojănii ar spune! - și-a arătat dorința crâșmarul. Hliboceanu l-a tras pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
până aduc eu ce îmi trebuie”. Îndată s-a întors din casă cu niște bucăți de pânză albă, cu un coltuc, cu un brâu și...cu un ac mare cu ață lungă pusă în el...În acea clipă, atâtea gânduri strașnice îmi treceau prin cap încât la un moment dat vedeam armăsarul sărind în două picioare peste noi, făcându-ne una cu pământul!...Mama însă și-a așezat la îndemână cele aduse din casă, în timp ce vorbea singură: „Costică, băiatule! Să fii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să înceteze vorba... Uite că o venit vremea să bem și un aldămaș... Cine mai știe de când moș Dumitru și Pâcu l-au făgăduit? Eram noi tineri... Astă seară însă, îl bem de-adevăratelea, pentru că ei au cumpărat doi cai strașnici! De acum înainte ne-om întâlni mai des pe drumurile noastre. Noi cu carele cu boi... ei cu șarabanele cu cai ... Atunci să vedem cine se mai ține de noi! - și-a scos Pâcu pieptul înainte, ca la paradă, descriind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a animalelor, nici pe cele de făcut respirație artificială peștilor. Ca un amănunt bizar, poveștile din armată - gara prin care se târâia trenul personal al oricărei discuții dintre bărbați - dispăruseră din program: fără ascultătoare care să aprecieze eroismul naratorului prin strașnice căscaturi, acestea nu mai aveau nici un sens. O altă specie Înflorise: discuțiile despre fotbal. Reluări maiestuoase au Început să populeze peretele-ecran, portarii plonjau ca niște vulturi pentru a salva goluri ca și făcute, spectatorii izbucneau În tribune cu brațele ridicate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sau cel puțin așa mi s-a părut mie, însă Kay a luat-o în serios. Nu la modul solemn, bagă de seamă, ci pur și simplu în serios. Kay Campbell din Davenport, statul Iowa: — De ce-aș face-o? Strașnică fată! Minunată, isteață, candidă! Mulțumită, vezi bine, așa cum era! Acum îmi dau seama de ce mor unii după câte o femeie! De ce-aș face-o? Fără pic de brutalitate sau nevoia de a se scuza, fără pic de răutate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul din Învelitoarea lui de piele, l-a ascuțit pînă a reușit să se bărbierească bine cu tăișul lui și a Început să-și folosească din nou brațul amorțit de frig, străbătînd puntea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
admise Oberlus. A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce broaște-țestoase și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la nord de arhipelag... Aia e o insulă mare și sălbatică, are ascunzători strașnice și golfuri foarte Închise, dar nu găsești nici o picătură de apă. O insulă ca un deșert - dădu din cap. Nu-mi place Bulois ăsta... Înainte de a se face pirat era popă, iar eu nu pot să-i sufăr pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Tocmai de aceea sînt foarte îngrijorat de carnavalul ăsta. Aici e o mascarada, însă undeva, și nu știu unde, se petrec lucrurile serioase. În partea asta de lume chestiile astea, serioase și neserioase, merg mînă în mînă, la înmormîntare iese un chef strașnic, iar la nuntă se omoară, nu-i așa? Un lucru cheamă pe celălalt, binele naște răul, iar răul pînă la urmă e un bine, nu-i așa?" Nu avea de unde să știe despre ce anume vorbește Mihail, dar în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
privească, înfipt bine în podea, cu picioarele ușor desfăcute, cu palmele strînse în pumn, adunate la spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]