126 matches
-
grupuri de cîte două - preferatele erau țelu-cățelu’ și țelu-purcelu’ : „țeelu -cățeelu’, țeelu -purceelu’, țeelu-cățeelu’, țeelu-purceelu’...“. Uneori se strîngeau mai mulți, se țineau pe lîngă mine pe stradă și-mi cîntau „țeelu-cățeelu’, țeelu-pur ceelu’, țeelu-cățeelu, țeelu-purceelu’...“. și puștii mai mici îmi stri gau de departe (să nu-i pot prinde) : „țeelu -cățeelu’, țeelu-puceelu’, țeelu-cățeelu’, țeelu -pu ceelu’...“. La școală, lucrurile s-au mai domolit. Colegii au aflat doar după cîteva luni, în clasa întîi, că mi se mai zice și țelu, dar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ce nu mai corespundeau „evoluției” evenimentelor, noului „model” sângeros pe cale de afirmare. La scurt timp de la acel episod, care încă mai putea fi circumscris reglărilor de conturi interne, ruso-caucaziene, atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Trecem printr-o succesiune de piețe dreptunghiulare, Do Rosiio și, respectiv, Figueira, unde se înalță statuia ecvestră a regelui Pedro IV, înveșmântat în armură de cavaler. Căldura este destul de suportabilă, o „înmoaie”, din fericire, briza marină. Pavajul alb al străzilor, striate cu dungi negre, mă ajută să recunosc imediat romburile de pe coperta volumului Cartea neliniștirii de Fernando Pessoa, apărută de curând la Editura Fundației Culturale Române, în excelenta traducere a lui Dinu Flămând, volum în care marele poet portughez, acolo ajutorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
buzunar” de vid căscându-se la picioarele tale. Lumea noastră se adună cu sentimentul datoriei împlinite, venind de la cele trei reading-uri din oraș, care angajaseră scriitori baltici, scandinavi, francezi și ex-iugoslavi. Aici, în „groapa teatrală”, atmosfera e de chermeză veselă, striată cu mici lecții de istorie și lingvistică estonă, predate chiar de doamna ministru al Culturii, care, precum orice demnitar de țară mică, se străduiește să atragă atenția oaspeților străini asupra nestematelor identității locale. Cunosc modelul. Dar este parcă mai benign
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
devenit sediul Parlamentului Germaniei reunificate - Bundestagul. S-a investit enorm aici, ca și în noul cartier rezidențial. Vechea cupolă distrusă de proiectile a Reichstagului a fost înlocuită cu o superbă calotă de sticlă, transparentă, ce seamănă cu un imens solariu striat de carouri. La colțul clădirii, dinspre Porțile Brandenburg, surprinzător, dăm peste un bătrânel așezat pe un scăunel rabatabil, cu pieptul încărcat de medalii sovietice, cântând la acordeon, în gura mare, Kalinka. Cutia instrumentului, desfăcută la picioarele sale, îndeamnă la milostenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
departe... La raionul de pantofi se trezi însă că este interpelată grosolan de vânzătoare. — Clara! Clara Martin! strigă vânzătoarea, voioasă și familiară. Nu mă recunoști? Sunt Leni! Am fost colege de liceu! Doamna Ionescu se opri locului, stânjenită de vociferarea stri dentă care-i scrijelise auzul. Apoi își recompuse mina; îi zâmbi larg vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceea ce e caracteristic - caracteristic mie, vreau să spun. Pe urmă, Rosamund și cu mine schimbam rolurile și o purtam eu În apă; nisipul de la fund se vălurea când suprafața apei se ondula; și cerul gurii părea și el să se strieze. - Vrei să ne oprim În drum spre casă la „Le Forgeron” și să rezervăm o masă pentru diseară? E la cinci minute de plajă. Roxie Durkin ne dăduse un bilet către domnul Bédier, patronul localului. Rosamund a rezervat masa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Acalmia a revenit, dar câinii și-au ridicat boturile, au amușinat aerul, și-au plecat urechile și pe-aici ți-e drumul spre casă. Între timp, nori grei se rostogoleau cu repeziciune spre noi, tot mai mari și mai negri, striați de un alb vinețiu. Ni s-a arătat o lumină orbitoare roșiatică cu tresăriri de cenușiu și negru și am auzit bubuitul surd al tunetului. - E mai bine să intrăm în casă, am spus. Numai ce am închis ușa odăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reprezintă ansamblul fenomenelor mecanice voluntare sau involuntare prin care conținutul din cavitatea bucală este împins prin faringe și esofag în stomac. Acest act complex se derulează prin punerea în acțiune, într-o secvență predeterminată, a unui număr mare de mușchi striați de la nivelul cavității bucale, faringelui și esofagului (excepție, mușchiul esofagian distal care este un mușchi neted). La fătul uman, deglutiția apare în a 12-a săptămână de viață intrauterină, deși mișcările respiratorii și de sucțiune apar după a 24-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de greutate. Aceste modificări posturale pot afecta desfășurarea normală a mișcărilor, ajungându-se astfel la solicitarea inadecvată a articulațiilor, fapt ce produce scăderea randamentului acestora. Consecința este apariția precoce a oboselii. Utilitatea unui program kinetic rezultă din importanța tonusului musculaturii striate pentru postura femeii gravide, atonia la nivelul abdomenului și zonei lombare atrăgând în mod obișnuit apariția hiperlordozei lombare și, prin compensare, a cifozei dorsale. În plus, odată cu creșterea în greutate a femeii gravide apare tendința la aplatizare a bolții plantare
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
expresia psihicului nostru, vorbind despre noi cu mare precizie. Tehnic vorbind, știm că, în anumite situații, o categorie specială de mușchi, mușchii netezi, comandați de sistemul neurovegetativ, au nevoie de un timp de 400 de ori mai mare decât mușchii striați pentru a se relaxa după o perioadă de stres. În starea de vigilență constantă, în anumite etape cruciale ale dezvoltării noastre, unele blocaje, unele înțepeniri ale acestor mușchi - reacționând la forme de agresiune trăite uneori deplin inconștient - au putut duce
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în sort, îmbrobodita, care abia își târșâia picioarele. Exploratorul era și el foarte bătrân și împărțea doar cu slujnica spațioasa casă cu ferestre închise. Venisem ca să-i văd colecția de idoli. Holurile și pereții erau plini de creaturi stacojii, măști striate în alb-cenușiu, statui ce reproduceau anatomii dispărute, zei ai Oceaniei, scalpuri polineziene, scuturi ostile de lemn, îmbrăcate în blană de leopard, salbe de colți feroce, vâsle de schifuri ce au străbătut ape norocoase. Cuțite violente înfiorau pereții cu lamele lor
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
trupurile noastre... păpădii umflate cît perna explodau la cea mai plapîndă suflare... pălăriile de pai, șepcuțele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea și izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt parfumat, călduț dinspre batiste... ștrumfii împachetau papiote... caloriferele striau dulce pereții sub ferestre... ca stupul bîzîia contorul auriu, doldora de faguri sclipind, țiuind a kilowați de miere prelinsă... din frigider tocmai ieșea tacticos, Fram, ursul polar...
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
ani buni, pe vremea comunismului, pînă în 1953, cînd dl Ov.S. Crohmălniceanu prefațează o ediție de Opere alese. Fără restituirea operei lui Rebreanu, totuși, nu se putea. Dar revenind la jurnal, să menționez că el este, pentru această perioadă, destul de striat în însemnări. De pildă, în 1942 însemnările lipsesc cu totul iar în 1943 e o singură însemnare din 23 septembrie, cînd observa: Nu știu cum ar mai putea Germania să cîștige războiul", dar credea că războiul va mai dura cîțiva ani. În
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
politică" individuală în cadrul breslei să se desfășoare mai direct, mai constant, tenace și agresiv împotriva propriei persoane. De treizeci de ani, Alexandru George se delimitează cu neagră voluptate de toată lumea, de toate curentele de opinie, de (aproape) toate lobbyurile ce striază lumea literară, cu o țâfnă când pitorească și profitabilă, când copilăresc-ridicolă și păguboasă. Egofil etanș, e fericit să se știe bârfit, neînțeles, marginalizat, potopit de invective. Alterat de mania persecuției și mania contradicției, iritările și negațiile sale sunt direct proporționale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
ce te întâmpină pe orice stradă, aduc mult aminte de Cuba, și deloc de Irlanda și Portugalia, cele mai recente membre ale „frăției” europene. Orice stradă din România e însumarea bolnavă a kilometri de tencuială căzută, murdărie acumulată pe caldarâmurile striate de crăpături și cariate de gropi, ce dau impresia unui vulcan putred, lipsit de energie, incapabil până și să erupă. În schimb, la nivel moral, erupție câtă vrei. Mafia economică a înlocuit mafia politică din vremea comunismului, iar banditismul de
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
deja imprimate adânc amprentele degetului meu arătător, în ale căror șanțuri de ebonită îmi potriveam, de fiecare dată, din nou, vârful degetului. Și zăream iar, prin carnea transparentă a degetului meu, cum vezicule pline de dopamină se-apropie de pielița striată din vârf, cum se lipesc și se contopesc cu ea, cum pleznesc și eliberează în spațiul micro-nic dintre deget și buton neurotransmițătorul fierbinte ca o spermă abia țâșnită, îndreptîndu-se-n turbioane spre sinapsa de plastic crăpat. Și iarăși lichidul scânteietor se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se copia cu plăcere modul de viață parizian, fin de siècle. Și dacă nu se puteau procura scoici de mare, trebuia să te ajuți cu ceva asemănător. Aceste cochilii, cu luciul lor rozaliu de sidef în interior, cele două jumătăți striate pe partea exterioară și chiar aripioarele dintre care pe cea stângă o țineai în mână când mâncai, erau obiecte sacre ca vasele de jertfă. Treceau drept rarități care stârneau respect și încuviințări din cap pline de admirație. Am ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unii erau deosebit de frumoși: purpurii și de culoarea ambrei, cu nenumărate falduri și ondulații. Moluștele aveau ca vedetă uriașa caracatiță, palidă și grețoasă în borcanul ei gros cât o conductă de canalizare; alături se afla nautilul cu cochilia sa portocalie striată cu negru, cu mănunchiul său de tentacule pornind chiar din ochi. Și apoi nenumăratele insectare, prin fața cărora am trecut scoțând tot felul de exclamații, de parcă am fi inspectat fauna stranie de pe altă planetă. Cum erau posibile atâtea forme hidoase ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albăstrea și cometa, păianjen extatic, își răsfira cozile printre stele. Am intrat în casă și-am privit obiectul dat de Egor. Era o scoică în formă de evantai japonez, cu sideful trandafiriu, în mai multe age suprapuse. Fața exterioară era striată și mai închisă la culoare, iar interiorul, neted și alunecos, era alb ca o burtă de pește. Acolo, în interiorul concav, cineva zgâriase cu un vârf ascuțit un desen: un cerc deschis, având în interior sute de cărărui încrucișate, ca niște
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părea să nu reacționeze în nici un fel. Degetele rămase din mănunchi continuau imperturbabil să fojgăie pe clape. Un miros greu, ca de odaie în care naște o femeie, se răspândi pe sub cetină. Când și ultimul deget căzu zvâcnind pe cauciucul striat de la picioarele arhitectului, saxofonistul, sclipindu-și barda sub stelele mici, făinoase, ocoli prin față resturile de caroserie prin care, pe alocuri, se vedea motorul întunecat și apucă strâns în pumn ciotul din care pornea celălalt mănunchi de degete. Dar, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o oferea însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă zidul casei și întreaga terasă în culori cu nuanțe de-a dreptul divine - roșii, portocalii, verde striat cu galben. Cum să poți crede că această frumusețe a înflorit din apropiata desfrunzire și moarte ? Sau că, oricând, pe cerul limpezit, pot apărea deodată ucigașele Taube ? Margot a venit să se așeze alături de mine, cu acea nouă expresie de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plutonier-major Rebaudengo de la Carabinierii Regali, comandant al brigăzii badogliene Bettino Ricasoli, medalie de bronz. Unde? Întrebase unchiul Carlo. Iar Terzi, impresionat: Pordoï, domnule maior, cota 327. La naiba, zisese unchiul Carlo, eu eram la cota 328, regimentul trei, Sasso di Stria! Bătălia din ziua solstițiului? Bătălia din ziua solstițiului. Și canonada de pe Cinque Dita? Să mă ia dracu’ dacă nu-mi aduc aminte. Și asaltul ăla la baionetă din ajunul sfântului Crispin? Dumnezeule! În fine, lucruri de felul ăsta. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și mă servesc din nou. Mi-e o foame de lup. Atmosfera este încărcată de zgomote, de voci. O macaroană a căzut pe fața de masă, o iau cu mâna. Mama ta mă privește. Este îmbrăcată cu un tricou verde striat de venaturi transparente, în urechi are două mici smaralde. Cu părul adunat și o singură șuviță care îi cade pe față este splendidă. Mă gândesc la fata desculță din vitrină și la Italia care spune: anul acesta este la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
faruri care înconjurau structurile remorcherului ca un inel strălucitor, suplineau lipsa soarelui, gonit de pe glob. Departe de a înveseli împrejurimile, ele dispersau pe contururile lugubre ale stâncilor o aureola lunară nu prea ademenitoare. Tot mai numeroase, cocoloașele de praf aglomerate striau valul de lumină împrejmuit de noapte. Pe pasarelă, Ripley aștepta, se resemnase să nu mai facă altceva decât să zică " DA" primul lui apel al exploratorilor. Neputința ei de a-i preveni pe cei trei de pri-meidia care-i păștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]