6,493 matches
-
fel de casă în care locuiesc laolaltă eu, prietenul, dar și dușmanul meu: ca frigul, ca viscolul suflete al meu risipit tocmai a început să viscolească: o să te mut iar de acasă acasă darurile tale linie cu linie strigăt cu strigăt aripă cu aripă frântă spațiul din jur se desenează ca spațiu al unei închisori într-un seif îți închizi darurile tale - la urmă și inima - de parcă nu le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având ochi, cum ai
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
Pe dinafară, simplu, dinspre râu, căci nu-i decât un singur punct prin care poți privi lumina dinăuntru, restul e lemn închis. Un singur loc din afară, și pe acela încăpățânata asta l-a dibuit și vine, complet nepăsătoare la strigătele prin care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
treaptă cu treaptă în rama pânzei domnișoarele de onoare și eu străbat oglindă după oglindă cu fața înfiptă în realitate cu palmele coborâte în zadar de pe cruce. Până la desfacerea lumii și nu îți ascund că dorm pe un morman de strigăte pe un pat de campanie legat de picătura de perfuzie lumea mea-i văzută de aici dintre cearșafuri pare un pântec uriaș din care cresc țevi de plastic tuburi viu colorate ace semănate de domnul pre pământul plin de vinișoare
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
Magda Cârneci Poemul înalt Nu, vremea poemului înalt, amețitor, n-a trecut. Abia sună de dimineață, se aud claxoane și strigăte în paturi noi abia ne trezim dintr-o obscură hipnoză și deschizînd larg ferestrele recunoaștem încet ceea ce n-a dispărut niciodată sub roua prăfoasă iar încep să ne crească părul, unghiile și noi organe de simțuri căci noi sîntem cadavre
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
Orient. 08.2005, Mamaia Pe Innsteg Timpul face jogging pe urmele mele. Poartă pantaloni scurți. Sandalele mamei duc duminica picioare străine la biserică. Afară nimeni nu mă așteaptă. 08.2005, Kronstadt Natură moartă cu acvariu Se mișcă în acvariu un strigăt mut. Ochii se cască sticloși. Moartea înoată fără să-i pese printre peștii colorați. Cîndva o să se-ncurce printre alge. iunie 1984, Kronstadt fără titlu (prima de la moartea mamei) Într-un ciob de oglindă mii de cioburi și încă eul
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
trei trupuri străvechi. Ce uzată mi-e fața! Ce fierbinte-i prima greșeală! Iau ultimele măsuri, dar din spate glasul mă invocă. Înnebunit, strâng în dinți uscații bulbi de asfodel luați din ofranda de deasupra, dar nu pot izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
iar el, de spaima tăcerilor, azvîrlise în stomac aproape toată sticla. Pe cerul aproape alb de nor subțire nu se vedea nici o dîră de avion sau vreun semnal, o rachetă de semnalizare, ceva. Grădina Botanică se trezise de dimineață în strigăte și croncăneli de păsări. Florile mișcau și ele, cine zice că plantele nu se mișcă nu are habar de natură. Se răsuceau încet, anticipînd unde va fi soarele atunci cînd ele își vor fi terminat rotația, petalelele se depărtau de
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
său monahal, falnic și smerit totodată, energic prin jubilația sa creativă și totuși desprins de pământ asemeni personajelor onirice ale lui Milorad Pavic, să zicem. Poezia sa excelează prin intensitatea dicțiunii specifice spațiului mitteleuropean, printr-un fel de "sintaxă a strigătului", semn de alteritate și complementaritate. Autoportretul din poezia Cu timpul este edificator în acest sens: "V-ați obișnuit cu mine viu/ și asta mă face neliniștit,/ abia așteptând chiar și/ cea mai mică schimbare/ la față ori la destin// nu
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
să ne-amețim cum Doamne să ne-amintim? un mînz pe micul ecran deconstruiește în voie realul moi genunchii apelor în odaia ce se eliberează de noi cum o frază cărarea asta să-ți fie de-nvățătură în suburbia tv strigătele de ajutor ale somnului.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
colț", să cumpere ceapă de la un zarzavagiu ambulant și mă lăsase să supraveghez oala pusă la fiert. Dar eu o zbughisem în stradă, la joacă cu copiii din vecini. Am știut că s-a întors doar când i-am auzit strigătul furios: "Unde-ai fugit, drace?!" Odaia era plină de "scame" negre, atât de multe, atât de dense încât ne vedeam ca prin ceață. Mama a deschis larg fereastra și cu un ștergar în fiecare mână am început, amândoi, să "gonim
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
-ți propria mască și dacă mai poți, râzi de ea. ßi acum Noi doi, pe o câmpie imensă... Unul și celălalt la marginile ei, făcându-ne semne cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită de vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi cu strigăte pe care nu le-am rostit
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită de vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi cu strigăte pe care nu le-am rostit niciodată. Eu niciodatî Eu niciodată nu te aud, ai pași de frunză verde. Pe unde calci, nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n plasa amurgului neiertător, dar nici vreo anatemă spusă-n
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
postmoderne care este o expresie a inteligenței pure, rod al jocurilor (inter)textuale și al dexterității combinatorii, Angela Marinescu îi opune o poezie a trăirii maxime, viscerală, și, pe alocuri, inestetică sau chiar antiestetică. O poezie care coboară direct din Strigătul lui Munch. Firește, roata (poeziei) nu a fost descoperită odată cu scrierea acestor rînduri, dar distincția este importantă în destul de uniformizatul climat poetic contemporan. Dincolo de aceste foarte interesante precizări legate de propria sa artă poetică, Angela Marinescu face și cîteva observații
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
fluier prelung, frânele se apucară strâns de șine, alunecarea siluetelor încetă și trenul se opri brusc cu o zguduitură. Ca și cum o parte din energie s-ar fi transmis celor din jur, mulțimea care aștepta se puse în mișcare, voci și strigăte se făcură auzite, culoarul se umplu de călători care-și trăgeau valizele din compartimentele de dormit, se urcară și câțiva hamali, își ofereau serviciile, bărbați în haine uzate, cu șepci pe cap și, din cauza nehotărârii bunicului, un bărbat gras cu
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
lor spre bulevard, cu canotiera de pai pe cap: în sfârșit, viața avea să i se ofere în acea formă îndelung râvnită și neatinsă a unei existențe ordonate, așezate, purtând pecetea prosperității și nobleței. Tigănci vindeau flori, îl îmbiau cu strigătele lor, Conașu, Conașu, aveau brațele pline de margarete, ale căror corole străluceau pe tulpinile cărnoase: era cald, un cer vast, lipsit de nori, se întindea peste oraș, aerul stătea nemișcat, mirosea a apă vărsată și a marfă adusă de departe
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
spus în treaba asta, într-o țară care, la o aruncătură de băț de ex-Iugoslavia cu problemele ei catolico-ortodoxo-musulmane, e un paradis al conviețuirii religioase. Căci nu știu unde-mi va mai fi dat să aud, în aceeași duminică dimineața, pe rînd, strigătul muezinului, clopotul bisericii catolice de peste drum și apoi pe cele ale bisericii ortodoxe. Ciudat, deși erau să mă jefuiască unii și să mă calce vreo două mașini, cu amintirea unică și reconfortantă a chemărilor reunite la rugăciune m-am întors
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
de exorcizare printr-un ritual al lirismului aderent la materialitățile respinse? Ne e teamă că nu e așa. Ofensiva împotriva materiei își schimbă pe alocuri strategia, nu și ținta. Chiar dacă nu mai sînt vituperate „limitele care izbesc”, „rămînerea pe cruce”, strigătul care îneacă „surparea-n goluri”, „lacrima necruțătoare”, adică acea recuzită (melo)dramatică a lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
lui Caesar, a cedat sentimentului de frică și a dispărut fără urme pentru o vreme. Străzile Romei s-au golit, căci și plebea, deși dornică de spectacole inedite, s-a retras, neștiind ce “spectacole” aveau să urmeze pe scena romană. Strigătul conjuraților de revenire la sistemul pe care dictatorul Caesar îl distrusese a fost un strigăt în pustiu. În scurtă vreme ei au trebuit să se refugieze pe Capitoliu. A doua zi pe 16 martie în capitala imperiului a sosit Lepidus
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
Străzile Romei s-au golit, căci și plebea, deși dornică de spectacole inedite, s-a retras, neștiind ce “spectacole” aveau să urmeze pe scena romană. Strigătul conjuraților de revenire la sistemul pe care dictatorul Caesar îl distrusese a fost un strigăt în pustiu. În scurtă vreme ei au trebuit să se refugieze pe Capitoliu. A doua zi pe 16 martie în capitala imperiului a sosit Lepidus, comandantul cavaleriei dictatorului Caesar, cu trupe. La 17 martie a avut loc prima ședință a
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
Pe atunci, respingea categoric “dezagaregarea bolnavă, romantică, suprarealistă” abia anunțată pe scena modernității poetice, mizând totul pe “ordinea esență constructivă, clasică, integrală” - cum o făcea în articolul De la suprarealism la integralism (în nr. 1 al revistei) și proclama drept ultim strigăt al ceasului actual formula “sintetismului”. Doar peste trei ani, adică în primăvara lui 1928, când ieșea de sub tipar revista “unu” a lui Sașa Pană, autorul unor proze poetice sub ale căror arabescuri imagistice se ghicea ușor un program de creație
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
stat un pic altfel, moderatorul R.T. scăpând cu viață numai datorită obârșiei moldovenești a invitatului său, care inoculase acestuia o anumită doză de sentimentalism. Că, era vorba despre un ardeleano-bistrițean pur sânge, după ce i-ar fi aruncat în față eminescianul strigăt de luptă „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă” din Împărat și proletar, transferat în interes de vulcanism verbal în Scrisoarea III, mare tragedie s-ar fi dezlănțuit. Sau: ce s-ar fi întâmplat dacă domnul Pruteanu ar fi fost membru
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
absolut decent pe străzile Capitalei, isteria mediatică a fost fără egal. Alessandra Stoicescu de la Antena 1, de pildă, era gata pregătită să transmită direct de la morgă sau de la fața locului, adică de pe vastele cîmpuri presărate cu mii de cadavre congelate, strigătele de jale și suspinele de durere ale unei țări întregi peste care a căzut zăpada, zăpadă pe care n-au topit-o primăriile încă din văzduh, văzduh care n-a fost nici el bine administrat de către cei îndreptățiți să o
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
cu atenție felul în care se spune textul în limba română, nezbierată, cu accente marcate corect în frază, cu înțelegerea a ceea ce se rostește. Am urmărit relația soților la revenirea în promiscuitatea. Nuanțele disperării cu care Mihaela Sîrbu își reține strigătul, nu și indignarea, pașii pe care îi face, cu suferință, ca să-l determine pe cel ce o înșeală să-și recunoască fapta. Distanța igienică, calculată în gesturi mici, domestice cu care Mihai Călin îl ține pe soț suspendat prudent pe
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
un spectacol al lumii pe care niciodată nu ai avea privilegiul de a-l descoperi de unul singur. În mod întîmplător sau, cine știe, poate că nu, cele două lucrări erau perfect complemetare: una venea direct din cutremurele și din strigătele disperate ale lui Van Gogh, din acea pietate extremă care, la prima vedere, poate fi confundată cu imprecația și cu blasfemia, iar cea de-a doua se așeza pe un discurs de alburi angelice, de o seninătate și de un
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
Fedia! mi-a strigat ea înainte de a dispărea pe ușa de la intrare. M-am instalat în fotoliu satisfăcut. Ce poate fi mai îmbucurător decât un cui frumos, înfipt la un loc potrivit într-un perete? Le aud vocile în bucătărie. Strigătele copiilor și ale femeilor certându-se care să ocupe cuptorul. N-au decât să respecte graficul, totul este planificat. Eu unul îi cedez rândul meu la cuptor Annei, scumpetea de ea. De când răposata m-a părăsit, nu prea-mi mai
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]