495 matches
-
variate și spontane îi dădeau toată frumusețea.Cum reușeau jucătorii să execute acele mișcări neprevăzute în armonie perfectă? Hora era condusă de jucători experimentați cu „strigăturile”. Care nu se făceau la întâmplare. Momentul strigăturii trebuia să fie odată cu schimbarea pasului. Strigăturile erau o adevărată artă. Se asemănau comenzilor militare. Spuse ferm, dar pe un ton plăcut. Era o adevărată plăcere să ascult strigăturile și să-i privesc pe jucători cum le executau: -Dreapta,dreapta! La dreaa-pta! Semn că hora se-nvârtea
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
jucători experimentați cu „strigăturile”. Care nu se făceau la întâmplare. Momentul strigăturii trebuia să fie odată cu schimbarea pasului. Strigăturile erau o adevărată artă. Se asemănau comenzilor militare. Spuse ferm, dar pe un ton plăcut. Era o adevărată plăcere să ascult strigăturile și să-i privesc pe jucători cum le executau: -Dreapta,dreapta! La dreaa-pta! Semn că hora se-nvârtea prea mult pe stânga. Cu piciorul drept în aer, toți jucătorii direcționau pasul spre dreapta, într-o aliniere perfectă, la distanțe perfect
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
unghiuri egale, confirmate de razele soarelui, care dădeau alte străluciri jucătorilor, perfect egale. Și iar...hai pe loc,pe loc, pe loc! Apoi, dreapta, dreapta, dreapt-afaar’! Pe urmă, la stââ-ga! la dreaa-pta! Stâng-afar’! de rămâneai uluit de magia horei. Încontinuu, strigături și pași variați în direcții diferite, deși toți pașii aveau același leitmotiv: stânga unu, dreapta doi, sau unu înainte și doi înapoi, cu pasul „mințit” aferent. Toți fiind executați impecabil de jucători, încât soarele mulțumit le zâmbea cu toate razele
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
razele sale: așa da, îmi place copii! Străluciți egal! Străluciți perfect! Nu oricine striga-n horă. Trebuia să alegi momentul, în funcție de pașii făcuți. Dacă striga un nepriceput, strica hora. Atunci era huiduit, făcut de râs, încât nu-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se jucau horele în fiecare duminică, din aprilie până-n septembrie, când începeau nunțile. O horă dura cam douăzeci de minute, după care lăutarii făceau pauză. În
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
așa da, îmi place copii! Străluciți egal! Străluciți perfect! Nu oricine striga-n horă. Trebuia să alegi momentul, în funcție de pașii făcuți. Dacă striga un nepriceput, strica hora. Atunci era huiduit, făcut de râs, încât nu-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se jucau horele în fiecare duminică, din aprilie până-n septembrie, când începeau nunțile. O horă dura cam douăzeci de minute, după care lăutarii făceau pauză. În acest timp
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
jocuri. Acele jocuri din legendă...Pe care le jucau numai bărbații cei mai sprinteni și mai vânoși. Fetele și femeile care se-ncumetau să rămână lângă ei, trebuia să fie tot așa de sprintene și puternice, ca să reziste acelor ritmuri. Strigăturile coordonatorului de joc( pentru că și aici era unul), erau țipate, scurte, sacadate. -Unu...doi...trei...stâng’afar’! Așa, așa! Pe loc, pe loc, așa, așa! Ia-oo! Ține-o așa! Saltă, saltăă! Bate, batee! Pași dansatorilor nu mai erau pași, ci
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
dansatorilor nu mai erau pași, ci sclipiri de fulgere, imposibil de urmărit. Țesătura pașilor ar fi fost deslușită, doar dacă ar fi fost redată cu încetinitorul. Cine putea urmări așa ceva, când mișcările erau imprevizibile, extrem de variate și de rapide? Iar strigăturile, spontane și tot mai surprinzătoare, niciodată repetate. Și totuși...trupurile dansatorilor se frângeau, se răsuceau și reveneau prin suveica țesăturii pașilor, într-o armonie perfectă. Te uimea complexitatea pașilor și viteza mișcărilor, încât te întrebai: când și cum au învățat
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
-Mușcă, bă, clanareta aia mai cu foc! Dă, bă, cu bețele alea-n țambal, mai cu viață! Rupe, bă corzile țambalului! Și clarinetul mușca notele care zburau ca niște fluturi speriați, iar bețele alergau înnebunite pe țambal, parcă biciuite de strigăturile înfocaților dansatori. Atunci jocul nu mai era joc. Vijelia se transforma în taifun, iar corpurile jucătorilor zburau cu viteze amețitoare. Strigăturile direcționau taifunul după reguli numai de ei știute. Cu tot ritmul uluitor, pașii lor erau surprinzător de uniformi, într-
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Și clarinetul mușca notele care zburau ca niște fluturi speriați, iar bețele alergau înnebunite pe țambal, parcă biciuite de strigăturile înfocaților dansatori. Atunci jocul nu mai era joc. Vijelia se transforma în taifun, iar corpurile jucătorilor zburau cu viteze amețitoare. Strigăturile direcționau taifunul după reguli numai de ei știute. Cu tot ritmul uluitor, pașii lor erau surprinzător de uniformi, într-o execuție desăvârșită în vijelioasa descătușare. Câte un jucător nu rezista acestui ritm sau nu cunoștea foarte bine pașii, extrem de complecși
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Însă, nu erau lăsați să răsufle prea mult, că striga unul: -Zi-i, bă, o Zamfirică! Începeau noua melodie, cu note țâșnitoare ca șuvoaiele din munți. Jucătorii începeau să sară precum caprele negre pe creste, cu aceleași energii fulminante, declanșate de strigăturile sacadate. Pașii se umpleau de salturi și încrucișări, de credeai că stângul e în dreptul sau invers. Picioarele săreu în față, în spate, unul peste altul cu arcuiri și bătăi ritmate, repetate,. Iar corpurile dansatorilor, drepte și capetele puțin pe spate
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Arde, bă, un Rustem! Bieții lăutari!..Ziceau , ardeau, rupeau, mușcau...Ce puteau să facă?..Erau și ei electrizați de tensiunea jucătorilor, pe care nu mai puteau să-i scoată din priză. Cel mai mult îmi plăcea când sărea cel cu strigăturile. Unul din neamul Bălăcenilor. Dansatori vestiți, Bălăcenii ăștia!.. Unul era Ion...Altul, Didi...Bun era și tânărul Flori. Toți erau talentați. Dar, deodată auzeai: -Gata, bă! Hai la Brâu! Chiuiau cu toții: Hai la Brâu, la Brâu, la Brââu! Iuhuu! Jucau
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Cu mâinile pe umerii celor de lângă ei sau, apucându-se de mijloc, făceau pași sprinteni în ritmul bărbătesc al melodiei. Lăutarii înviau și ei, dând forța necesară acestui cântec viguros. Coordonatorul de joc începea: -Uite Brâul, trece râul! Dansatorii repetau strigătura, făcând pași de căprior ce sărea din piatră-n piatră: -Uite Brâul, trece râul! Hoop, hoop, hop și-așa! Mai strigau și: Hai la Brâu, la Brâu, la Brâu și la secerat de grâu! Însă jucătorii de-atunci erau niște
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
în mâini, desfăcu uniforma țeapănă de ger, o puse la uscat în dosul sobei, iar cu o țuică fiartă de două ori frecă trupul bietului soldățel până începură să iasă aburi din el, iar pe gura „copchilului” un fel de strigături, cam ca la noi la horă, dar cu totul altfel. Îi mai turnă și pe gât ceva din glaja cu tărie, bău și ea, apoi și Dumitru care demontase pușca și o ungea cu vaselină de ciubote. Trupul tânărului fu
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1428679231.html [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
„Cu prilejul fășangului, pe străzile Reșiței umblau mascații. În duminica fășangului obiceiul își găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“ Astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz în cartea sa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/fasangul-german-la-resita/ [Corola-blog/BlogPost/93851_a_95143]
-
la o nuntă după foarte mulți ani. Aici are loc o scenă parcă desprinsa din filmul “Ciuleandra”, cănd lăutarii cântă “Alunelul” și provoacă lumea la dans. Oamenii intră în horă și toată lumea dansează cu pași săltăreți, cu chiote, fluierături și strigături până la epuizare. Titlul românului este unul simbolic. Aici, simbolul "spovedaniei" nu mai este vatra focului despre care autoarea spunea că stătea de vorbă cu mama ei, ci un cireș din grădina pe al carui trunchi sunt scrijelite numele a doi
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1495095988.html [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]
-
reprezintă ca scriitor, iar atâta timp cât voi avea ceva de spus, voi spune! *** Taina scrierilor mele se află undeva, departe, acoperită de trecerea anilor. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, aș ajunge chiar prin anii copilăriei, când eram îndrăgostită de strigăturile auzite la horă sau la anumite sărbători, precum și de baladele pe care le cântau lătarii pe la nunți și petreceri. Chiar și la înmormântări, femeile își jeleau morții, compunând pe loc versuri cu mesaj special pentru cel plecat. Creațiile folclorice circulau
TAINA SCRISULUI (44) – CREZUL MEU ÎN DESTIN de IOANA STUPARU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_taina_scrisulu_ioana_stuparu_1364212330.html [Corola-blog/BlogPost/345400_a_346729]
-
petreceri. Chiar și la înmormântări, femeile își jeleau morții, compunând pe loc versuri cu mesaj special pentru cel plecat. Creațiile folclorice circulau din belșug. Îmi era dragă auzului și inimii, construcția lor cu rimă și ritm, toate având linie melodică. Strigăturile, în special cele satirice, mă fascinau, îndemnându-mă să compun și eu, de cele mai multe ori cu dedicație. Țineam totul pentru mine, era taina mea, izbânda mea, dorința mea de a face parte întru totul din făgașul locului unde m-am
TAINA SCRISULUI (44) – CREZUL MEU ÎN DESTIN de IOANA STUPARU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_taina_scrisulu_ioana_stuparu_1364212330.html [Corola-blog/BlogPost/345400_a_346729]
-
îl înșfăcase pe bietul iepuraș de cap și-n mârâituri pisicești părea că nu vrea să-i mai dea drumul. Degeaba se ascunsese după o tufă de crizanteme, că a și fost observată de către fată până să se îndepărteze. Țipete, strigături, certuri. Dar... nimic, bietul Iepurilă deși era cald, nu mai avea suflare. Murise. Probabil, de frică. Rana de deasupra ochiului nu părea mare, însă colții ageri ai pisicii pătrunseseră adânc. Lacrimi de durere sfâșietoare curgeau acum, nu doar din ochii
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_viju_1476557123.html [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
de către îngeri că s-a născut Mesia. În Ajunul Crăciunului, 24 decembrie, dimineața, copiii ce au vegheat toată noaptea în jurul focului, pornesc din poartă în poartă ca să primească pițărăi (pâini micuțe). În timp ce aleargă de la o poartă (ușă) la alta utilizează strigături specifice evenimentului: „Dă-mi și mie un pițărău, / Cât de rău, / Să mă duc cu Dumnezeu.“ Primului pițărău i se dă de către gazdă și câte o bucată de cârnaț, simbol al bogăției unei case „Ne dați ori nu ne dați
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1480747034.html [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
cu preludiul, ludiul și postludiul le amestecăm, le zbatem și gata cocktailul devenim pe loc doi gladiatori care luptă fiecare pentru cauza lui eu pentru o ejaculare cât mai târzie și mai luuuungă tu pentru un potop de orgasme cu strigături nu-i așa că nu mai vrei versurele de dragoste, nu-i așa că ai vrea să fii o amazoană să-mi pui hățuri și căpăstru să mă dansezi în buestru să mă galopezi până fac spume la gură iar tu să
DE ASTĂZI VOI FI CÂINE RĂU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/george_safir_1425960298.html [Corola-blog/BlogPost/374201_a_375530]
-
o carte: Pornind în șirul anilor, am prins timpul de-atunci, l-am oprit și l-am băgat în carte, ca să rămână acolo viu pentru toți care or să cetească. Am pomenit de obiceiuri, de cum se face nunta, am scris strigăturile de horă, am spus descântecele și am povestit cum se fac casele. Am amintit cum se cheamă purceii și cum strigi la drigane (bivolițe), cum alungi cânele și cum chemi scroafa, altfel decât porcul. Am scris tot, ca să nu rămână
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Iosif_kovacs_putrerea_cuvantului_scris_al_florin_tene_1327684053.html [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
dubiță mică cu numerele de Vaslui... - Să mă bufniesc di râs, nu glumâ! Ci circ chinez, mămucăăăă! Hai, să biem!!! Și-atât ne-a trebuit: barmanul s-a transformat subit într-un Dj, iar plaja toată s-a înfrățit cu strigături, în dans nebun, stropit cu vin moldovenesc! - Păi, ce credeau, micuții? Că ne fac pe noi?! Românu’ cu un cui, o sârmă și-un ciorap de damă, ține în loc și-un jumbo jet! - V-am spus io, că n-au
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche by https://republica.ro/vrajitorul-din-ozn-sau-cum-a-disparut-din-senin-un-cort-plin-cu-coreeni-din-vama-veche [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
pe cele ale concurenței. Principiul va fi “Dacă tot nu mai are boul bani să-mi dea mie, atunci măcar să nu-i dea nici adversarului. Moare capra mea, dar măcar să nu trăiască nici a vecinului”. O să fie interesant. Tot cu strigături, tot cu sloganuri, doar că în direcția mai sus enunțată. Atunci să ne văd! Dacă acuma, când suntem îndemnați să cumpărăm în neștire, ne e greu să luăm o decizie, cum o să fie când va trebui să ne hotărâm ce
Cum va arăta publicitatea viitorului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20422_a_21747]
-
un material difuzat acum câțiva ani la Poveștiri adevărate, în care două babe cu basma s-au bătut cu sacoșele și bastoanele în direct, după care au năvălit în regie și au snopit și câțiva tehnicieni. Totul dublat de blesteme, strigături și scuipați, firește. Politicianul român - și nu numai el, am văzut că s-a extins și la alte categorii profesionale - își tranșează chestiunile de onoare ridicându-și în cap o fustă înflorată și creață, pe care doar fizic n-o
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
ridicându-și în cap o fustă înflorată și creață, pe care doar fizic n-o are, și mestecându-și, cu bale veninoase, colțul unei broboade care doar la propriu nu-i acoperă chelia. A înlocuit mănușa cu flegma, floreta cu strigătura despre cât de mică o are adversarul și cât de curvă e nevastă-sa, discreția cu detaliile despre ce felații i-a mai făcut nu știu cine nu știu cui și scuza cu argintul viu aruncat sub călcătura actualului rival, până mai ieri partener
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]