497 matches
-
acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz satiric, vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei, nu se amestecau cu hora clăcașilor, deși jocurile erau aceleași, strigăturile la fel, cu același conținut. Și în satele răzeșilor se folosea crâșma ca loc de întâlnire, petrecere, horă, schimb de idei și noutăți; era „ziarul” satului. în momentul în care s-au stabilit pe raza moșiei Filipeni, mai întâi a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Se poate spune că de pe imașul, toloaca sau din fața crâșmei satului, „hora” a intrat în sălile de spectacol, purtând amprenta creatorilor neștiuți, care, prin contribuția lor, au îmbogățit și diversificat „hora” (Hai la horă, hai la joc!) pigmentând-o cu strigături mai mult sau mai puțin deocheate. Despre „hora” din Lunca - Filipeni, în afara strigăturilor „oamenilor buni și bătrâni” din sat, avem scrierile monografice despre oamenii și satele de unde au pornit în bejenie luncașii. Ca să-i liniștim pe cei care încă își
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
intrat în sălile de spectacol, purtând amprenta creatorilor neștiuți, care, prin contribuția lor, au îmbogățit și diversificat „hora” (Hai la horă, hai la joc!) pigmentând-o cu strigături mai mult sau mai puțin deocheate. Despre „hora” din Lunca - Filipeni, în afara strigăturilor „oamenilor buni și bătrâni” din sat, avem scrierile monografice despre oamenii și satele de unde au pornit în bejenie luncașii. Ca să-i liniștim pe cei care încă își mai pun problema originii sociale a bejenarilor care au format satul Lunca, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dădeau drumul în ziua de Paști și îl demontau după Ispas. Horele aduse din Bucovina, unele legănate, domoale, altele repezi, pe bătăi: Ciobăneasca, Rața, Leșasca erau admirate și de boierii din Bacău care veneau să vadă jocurile și să audă strigăturile, care-i sfichiuiau pe cei leneși, fudui, murdari și mincinoși. Tot satul venea la horă unde cântau lăutarii tocmiți înainte de sărbătorile Crăciunului, cântau în fiecare zi de sărbătoare și o parte din noapte; ziua era a flăcăilor și fetelor, seara
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii închiriau (cumpărau) hanul pentru ziua respectivă și tocmeau lăutarii. Timpul liber - duminicile și sărbătorile - era împărțit între biserică dimineața și la horă după masă. Hora era și un prilej de satirizare prin ziceri și strigături a celor care ieșeau din obișnuit. Accente satirice aveau și strigările adresate fetelor dintr-o parte de sat (cot): Fetele din Chetroșeni îsă iernate cu strujeni i-să vărate cu tărâșe, Le curg ochii ca la mâșe. Pentru cineva care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu cojocă Vino-ncoace să te joc! Cum se cereau fetele la jocă de la mame sau bunici care le însoțeau obligatoriu: - Lele, hăi, îmi dai fata să Și-o săi?Mulșumescă de săritur Chiar acu se bâșâiră (jucase cu altul!) Strigătură la dansul „Rața”: Trece rașa Dunărea și rășoiul după ea. și bobocul a rămas, Eu pe dreptul josă îl las. (Una, două, trei) Mai cu perdea și fără: Ardeo, arde-o, la podea N-aștepta să zică ea. Ea ar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și bobocul a rămas, Eu pe dreptul josă îl las. (Una, două, trei) Mai cu perdea și fără: Ardeo, arde-o, la podea N-aștepta să zică ea. Ea ar zice, i-e rușine Dac-o arzi, îi pare bine! Strigături la horă, de la Vasile Tomescu: O bătaie și-un papucă Săi dau drumu să mă duc, Să mă ducă la Câmpulung Să-mi aleg un cal porumb Să pun șeaua să mă ducă ...* Foaie verde, foaie lat Dragă mi-e
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
torsul, țesutul și cusutul, când se aștepta un eveniment în familie, o căsătorie, o nuntă. Beneficiarii clăcii (toți erau și beneficiari și participanți) erau datori cu mâncare și băutură, ba se întâmpla să fie și distracție, muzică și joc, cu strigături, glume și farse. În raporturile dintre stăpânăii de pământ și țăranii dependenți s-a impusă claca, evident, în sensă unilateral, beneficiar fiind proprietarul locului. Claca la boier se făcea când nu erau legiferate zilele de clacă (12-24, și mult mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de trișcași renumită în întreaga zonă. Cu acest cor a obținut premiul I pe țară și i-a dus faima pretutindeni. Se îmbrăca în costum popular, alături de leșeni , încât , era greu să se deosebească de membrii corului. Multe cântece și strigături pline de satiră și umor au fost principalele lui surse de inspirație pentru repertoriul a peste 40 de piese corale culese și armonizate de el. O mare parte dintre acestea își au originea în satul de la poalele munților de care
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
sau anumite versuri cântate la unison de întreg corul, acolo unde era necesar. Pentru fiecare cântec , Tudor Jarda găsea modalitatea cea mai potrivită pentru a -i da culoare și frumusețe muzicală. De pildă, pentru ,, Cântecul găinii''a ținut seama de strigătură, care nu este simplă și a căutat să-i găsească o intonație melodică.. Pentru a îmbogăți coloritul piesei a folosit acompaniamentul trișcașilor, de la început până la sfârșit. Deoarece specificul acestui cântec este legat de o strigătură, corul nu începe cântând , ci
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
găinii''a ținut seama de strigătură, care nu este simplă și a căutat să-i găsească o intonație melodică.. Pentru a îmbogăți coloritul piesei a folosit acompaniamentul trișcașilor, de la început până la sfârșit. Deoarece specificul acestui cântec este legat de o strigătură, corul nu începe cântând , ci strigând : ,, Uiu-iu găină grasă/ Ieri erai pe după casă''. Primele două strofe sunt strigate. O strofă este strigată de tenor, cealaltă de bas,, fiecare în registrul său, realizându-se în felul acesta contrastul de timbru. Este
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
grasă/ Ieri erai pe după casă''. Primele două strofe sunt strigate. O strofă este strigată de tenor, cealaltă de bas,, fiecare în registrul său, realizându-se în felul acesta contrastul de timbru. Este un anumit mod de a striga și anume, strigătura începe cu un salt de jos în sus, aproximativ de un interval de o octavă. După această parte, întreg corul anunță : ,, Printre meri și printre peri/ Cu găina ca să meri,/ Faceți-mi o țâr de cale/ Să vin la nănașa
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
de melodii și cea la care prezintă cele mai multe semne de înviorare este selectată și pe ritmul ei vor dansa călușarii. Bolnavul este întins pe pământ. Călușarii îl afumă cu tămâie, apoi dansează în cerc în jurul lui, “pe mutește” adică fără strigături.Muzicanții îi cănta o melodie pe ritm lent.Călușarii sar apoi peste bolnav atingându-l cu călcâiul. Unii, sprijinindu-se pe un picior, cu celălalt fac cercuri concentrice deasupra bolnavului apoi îl ating cu călcâiul. La sfârșit, bolnavul se ridică
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
clocotul adâncurilor sale și exprimarea lor omenească, pentru care de multe ori cuvintele se dovedesc a fi sărace în redarea intensității unei trăiri. De aceea, pentru evaluare se iau în considerare toate elementele care decurg din manifestarea respectivă ( costumele, cântecele, strigăturile, etc). Cuvintele rare pe care le întâlnim în limbajul popular nu coboară, ci dimpotrivă, înalță frumusețea expresiei, pentru că poartă în ea informația permanenței etnice. Călușarii Auzi cum trec, coboară dinspre daci Cu pașii lor împletiți in memoria ierbii Cu glasurile
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
dintr-un butoiaș și o bășică de porc, care urma să facă să-i răsune mugetul în tot satul. Sărbătorile cele mult așteptate au venit. Încă pe lumina zilei, copiii s-au adunat în cete, și-au încercat repertoriul de strigături, și-au plecat prin sat, să strige urături pe la casele oamenilor. Se-nțelege, băieții pădurarului nu puteau lipsi de la această sărbătoare. Mugurel și Mihăiță s-au dus la urat împreuna cu o ceată de băieți mai mici. În schimb, Ionică
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
Se-nțelege, băieții pădurarului nu puteau lipsi de la această sărbătoare. Mugurel și Mihăiță s-au dus la urat împreuna cu o ceată de băieți mai mici. În schimb, Ionică, se considera un flăcău mai mare, nu mai putea umbla cu strigături cu copii mici. El se duse tocmai în centrul satului, unde-l așteptau alți băieți mai mari, care întemeiaseră o alta gașcă înfricoșătoare. Doar Eliza nu fu lăsată să iasă din casă. - Mamă, lasă-mă să mă duc și eu
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
ai țării. Comentariile sunt de prisos. Era de-ajuns ca luni, 29 iulie, să fi ieșit 20-30.000 din cei care au votat la referendum, în Piața Universității și în țară, de la 20:30. Doar o jumătate de oră. Fără strigături. O adunare a tăcerii. Am fi fost cu adevărat români! Așa rămânem, în continuare, miticii și mițele lui nenea Iancu! Cu generația asta nu mai există nicio șansă de evoluție a poporului român. Punct! * Nu înțeleg de ce se tot miră
TABLETA DE WEEKEND (43): GÂNDURI DE CANICULĂ – ROŞU, GALBEN ŞI DEZASTRUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362470_a_363799]
-
vetrei părintești, a semenilor și, în mod special, a lui Dumnezeu - Calea, Adevărul și Viața. Dacă în prima parte a cărții (Țară Parângului), Ion C. Duță se dovedește a fi un mare culegător și izvoditor de folclor, pornind de la bucurie (strigătura) și finalizând cu întristarea (doina), în partea a doua a lucrării sale (Închinare) își împărtășește dorul astral-divin, de la care împrumuta - prin vers - sclipirea eternității. (Gheorghe A. STROIA - Membru corespondent ARA) Așteptăm autorii interesați să ne contacteze, pe adresa editurii, sau
A POETULUI GORJEAN ION C. DUŢĂ (NOVACI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363185_a_364514]
-
Desculț prin cerˮ și „Aripi de cearăˮ, Gh. Oncioiu, „Extracții fără anestezieˮ și „Sic transitˮ, Ioan Nemeș, „Vifor în nimicuriˮ. Vasile Cristea din Câmpia Turzii a venit cu două volume mai speciale: „Descîntece de la jocˮ (semnată V. Umbreanu), în care adună strigăturile bunicii sale Teodora Racolța, și „Daltonistul Cris Virginiuˮ, în care își povestește (și ilustrează) experiența de pictor daltonist. A urmat lansarea Antologiei Napoca Nova „Frumoasă toamnă bogatăˮ, despre care a vorbit editorul Voichița Pălăcean-Vereș, căreia i s-a alăturat prof.
SEARA POEZIEI LA LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, FILIALA CLUJ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368749_a_370078]
-
Și altele mai mititele / Pentru fete ocheșele...” Prin alte localități, unii gospodari umblă cu „Plugul mare” tras de patru boi, împodobiți cu colaci în coarne și acompaniați de buhaiuri și clopote mari. Cei mai buni urători din sat rostesc cu strigături, urarea agrară, desprinsă din cea mai cunoscută versiune populară - „Plugușorul”, după textul clasic prelucrat de Vasile Alecsandri. Urăturile au denumiri variate: „Plug”, „Plugușoare”, „Bicișoare”, sau chiar „Fierărie” și se desfășoară într-o atmosferă ritualică, în care gesturile au semnificație simbolică
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
micuților elevi movileni ai claselor pregătitoare chiar la începutul activității, când au interpretat cântece culese din folclor. Au urcat apoi pe scenă elevii din clasele a III-a, dar și grupul de dans al școlii movilene. Cântece, dansuri, snoave și strigături culese din popor și-au dat mâna pentru a încărca o filă din albumul școlii movilene, plin cu activități școlare și extrașcolare, iar pentru a mări nota de autenticitate, elevii din ciclul primar care, poate, nu au urcat pe scenă
TRADIŢII ŞI OBICEIURI ROMÂNEŞTI PE PLAIURI MOVILENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348512_a_349841]
-
al tracilor mântuitori ai lumii acestui continent, cu toată vigoarea și frumusețea trupului lor. Note: David Le Breton, Antropologia corpului și modernitatea, pp.149-150, Editura Cartier, București, 2009. 2Idem nr.1. 3 Vasile T. Doniga, Folclor din Maramureș, p.179, strigătura 511, Editura Minerva, București, 1980. 4 Maria Ciuberea, Săliștea Sibiului, 1974, zicere de legare pentru dragoste. 5 Țâpuritúră, țipurituri, s. f. (reg.) Strigătură (1) specifică în cântecele maramureșene. - țâpuri + suf. -ătură. Cf. DEX, Editura Academiei Române, București, 1975. 6 Leca Morariu
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
149-150, Editura Cartier, București, 2009. 2Idem nr.1. 3 Vasile T. Doniga, Folclor din Maramureș, p.179, strigătura 511, Editura Minerva, București, 1980. 4 Maria Ciuberea, Săliștea Sibiului, 1974, zicere de legare pentru dragoste. 5 Țâpuritúră, țipurituri, s. f. (reg.) Strigătură (1) specifică în cântecele maramureșene. - țâpuri + suf. -ătură. Cf. DEX, Editura Academiei Române, București, 1975. 6 Leca Morariu, De la noi. Povești, poezii și cimilituri populare, p.33, povestea Cel mai mic, cel mai voinic, Editura Minerva, București, 1983. 7 Jean Chevalier
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
tradiții a copiilor, au început a se rescrie pagini nemuritoare despre tradițiile și legendele românilor, dintr-o zonă etnografică bogată în folclor, marcând momentele esențiale ale efemerei existențe: nașterea, nunta, moartea, păstrându-se intacte valențele literare devenite sacre: colinda, doina, strigătura, bocetul. Prin limbajul bogat în regionalismele ce sporesc doza de autenticitate a scrierii în sine, prin dulceața specifică abordării temelor și motivelor populare, TRADIȚIE ȘI LEGENDĂ LA POALELE VLĂDESEI devine o lucrare de referință a genului, cu certitudinea că lucrarea
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
aibă Champollion de lucru și acasă ! De fapt, țepe găsești cam prin toate piețele mari. Ale Parisului. Nu se joacă băieții. Am văzut pe câmpul marelui războinic ce fac francezii când sunt supărați ! Nu conga, nu leapșa, nu versificări și strigături de doi lei ... Trebuie să ai mare grijă să nu cazi pradă emoției, ispitei, chemărilor văzând o săgeată, o firmă, o placă, un afiș și să urmezi mesajul subliminal: Vizitează-mă ! Hai, vino și la mine ! Durează doar câteva minute
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]