84 matches
-
cu dorul, cu-al meu chin". 55Pătruns de dorul neștiutei Verguri S-au dus să ceară sfat la sânta - Miercuri. Alai, convoi, - îi zise atuncea sfânta, Napoi trimite, nu lua nimica Și singurel te du de-ți cată ținta, 60Căci strimt e drumul și e grea potica. Ia calul meu cel alb; el se avântă, Ca gândul sboară-n lume fără frică, Dar dacă vrei s-o afli, ține minte: Nu stă în valea - aducerei a minte. 65Porni în lume, singurel, în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumini se sting de sine, A cântărilor suspine Dispărură rânduri - rânduri, Ei rămân cu dulce bine Și înșiră mândre gânduri... Ah, iubito, zise dânsul, Cum nu simți focul ce-l simt? Și pe ea o - apucă plânsul Parcă pieptu-i este strimt De-a ei patimă - nfocată. Ea plângea, râdea de-odată, Cu-a ei buze dulci și coapte N-întuneric parcă-l cată, Îmbătat de-amor și noapte. Ah, îi zice el cu dorul, Lasă-ți haina ta regală - Gol în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
servieta diplomat și se grăbește să prindă avionul); amuzat de forfota cosmopolită din jur, tipul ăla slăbănog zîmbește În gol de parcă ar interpreta un mesaj de pe altă planetă; doamna corpolentă Își scoate din cînd În cînd călcîiele din pantofii prea strimți țradiază se crede deja acolo Înconjurat de ziariști și fotoreporteri ne dă interviuri); fata În negru nu-și poate lua privirea de la bărbatul În blaser țpentru Niki nu există decît viitor și pentru nebunul ăla... ce animale diferite În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Daniel Barbu, Un mit al totalitarismului colectivismul; Adrian Cioroianu, Lumina vine de la Răsărit; Sanda I. Ducaru, Religia cincinală. Funcțiile sărbătorilor comuniste; Sorin Șerban, Ilegaliștii; Cristina Petrescu, Vizitele de lucru, un ritual al "epocii de aur". Titlurile sînt elocvente pentru tiparele strimte între care au fost strivite existențele cîtorva generații, dar și pentru evaluarea reziduurilor care vor polua în continuare mentalitățile, destul timp de-acum încolo. Le-am selectat în primul rînd pe cele care aparțin "fondului principal" de mituri ale comunismului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dreptul să numim o logică un anume fel de logică a discursului mitic. Acesta, într-adevăr, nu depinde nici de ceea ce este neprevăzut, nici de arbitrar. Așa cum imaginile pe care le proiectează visele noastre se mișcă mereu într-un cerc strimt, fiind supuse unor legi destul de ușor de definit, de altfel ce țin de repetiții și asocieri, la fel și mecanismele combinatorii ale imaginației colective par a nu avea la dispoziție decît un număr relativ limitat de formule. Capacitatea de înnoire
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o dată matematica și poezia într-un tot unitar, se definea drept "un reprezentant al programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuit Discursului Metodei sau Reformei însăși. Specializării strimte ori tehnicității opace, de dinainte de Erlangen, se substituie un eclectism luminat. El continuă adîncirea fiecărei teorii în parte, fără să piardă din vedere omogenitatea și unitatea întregului. Astfel cercetarea matematică majoră primește o organizare și orientare învecinate cu aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Unitatea complicatei țevării se înfăptuiește acustic. Unele strofe tac, altele cântă, în acord, ca flautele unei orgi. La sfârșit răsună toate într-un țipăt coral: Trăind în cercul vostru strimt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Capitolul XIV MARII PROZATORI ION CREANGĂ Din întîia promoție a ruralilor, Ion Creangă (1837-1889) este figura cea mai proeminentă. În chip curent se admiră în opera acestui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fire „delicată și subțire”, hotărît să lege capetele firelor și să dea o judecată bună despre natura intimă a lucrurilor; nu Înainte Însă de a cerceta bine: „Nu dă făr’dă cercetare”. Eul (subiectul) cercetător nu se mulțumește cu sfera strimtă a erosului, lărgește cercul relațiilor, caută legea generală și, căutînd-o, descoperă Înfățișarea și mersul lumii. Frumusețea este variată („vedem chipuri milioane”), Între apă și verdeață (se va vedea ce rost au aceste elemente În pesajul fantasmatic al lui Alecu Văcărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către Zulnia, și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]