682 matches
-
momentul când m-am eliberat de durere. Atunci, în clipa aceea, m-am simțit liber și bucuros. Eram liber! Ațipisem puțin. Când m-am trezit, ea nu mai era. Parcă fusese un vis! Parcă fusesem hipnotizat. Fusese adevărat? Urmele ierbii strivite îmi spuneau că nu fusese un vis. Atunci m-am simțit bine, parcă mi se luase o povară grea de pe umeri. N-am mai revăzut-o! Stăteam câteodată în parc gândindu-mă că poate va mai veni. N-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și sirep Izbind spre eșafod. Și numai flori - buchet arzând, Și tămâier cadelnițând, Și pași spre undeva, Și-n ochi mă cată înțelept Să-mi pro-rocească moartea drept O uriașă stea. VI Zile trec,- ușoare-n pene, În celula ta strivit, Fiule, cum te-au privit Albe nopți leningrădene? Iar acum cum te privesc: Cu ochi rece ca șoimarul, Și îți pregătesc Calvarul, Și de moarte îți vorbesc? 1935, Primăvara VII VERDICTUL Și-a căzut, de piatră greu, cuvântul Peste pieptul
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
oară cînd se întîmplă una ca asta în București, m-aș fi legat mai ales de organizatori. Dar cînd se dă apă sfințită de Bobotează, în deal la Patriarhie, se calcă lumea în picioare și se aud chiote de femei strivite, de se alege praful din reculegerea enoriașilor mai răbdători. Cînd se aude că se dă gratis de mîncare undeva se bulucește și cine n-are, dar și cine are. Amintiți-vă de celebrul ordin al lui Marian Vanghelie, acest general
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei bat în ape verzi de jad ca zeii tăcuți, misterioși, senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un ascuțit meteorit căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt vitregiții ce-și aburcă-n cârcă stropul de viață, ca o desagă ruptă, cerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mișc tălpile pe cărămida încinsă-n cuptorul bunicii. asta nu-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
disidenți, prețioasele recuperări de la Sighet, raportul Tismăneanu și alte câteva reparații istorice. Dar literatura a sărit peste dramele comunismului sau, dacă s-a întâlnit cu ele, n-a produs mari capodopere. N-a reușit să pună o mare temă - individul strivit de totalitarism - în circuitul literaturii universale, așa cum au făcut-o Herta Müller sau Eginald Schlattner. Poate v-ați întrebat, citindu-i pe toți marii scriitori români care astăzi îi aduc elogii: Ei de ce n-au avut curajul Hertei Müller înainte de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
acordată de ICR New York, la Ledig House, Omi Art Residence, NY, fără de care nu ar fi existat. Soției mele, Laura, o mică lume în dar. luo na prințesă a răsăritului a mării descoperite de valuri ridicate ca plăpumi de căpșuni strivite a părerilor mele de rău de bine/de haotic a geneticii dragostei schimbă-te schimbă-mi dragostea schimbă-mi ideea de dragoste până când ajungi să fii tu în această iarnă de cuvinte fără silabe, fără patinoare fără spectatori. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
astăzi lucruri mici se uită pe geam la tine - cum te dezbraci cum vorbești, cum te miști, cum faci față acestei lumi carnivore și aspru pedepsitoare. scrumul țigărilor e compus din foiță de hârtie arsă, tutun ars aditivi arși, filtru strivit, melancolie. trotuarul ud al acestei toamne e o combinație de stropi cu celule de bitum care îți îmbrățișează tălpile, cu o putere mare răsturnând străzi și anotimpuri. te uiți și tu, dintr-odată, la lucrurile mici care ne compun. celulele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
știu de care comandant să ascult. De Măriuca sau de tine. Da’ ce grad mai ai? Puțini se pot lăuda cu un asemenea grad ca al meu... Am gradul de... evadat! Cei din jurul mesei au rămas cu zâmbetul pe buze... Strivit ca o floare gingașă într-o poiană plină de soare... Cel dintâi și-a revenit agronomul Cicoare. Dragul meu. Acesta este un grad al onoarei și bărbăției! Îi drept ce spuneți, domnule inginer, dar tot acest grad mă putea și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
covrigi proaspeți. Urcată În tren, am căutat un loc lângă fereastră pentru a putea admira peisajul care urma să se Înfățișeze privirilor, pe tot parcursul până acasă. Vântul adia ușor, jucându-se șiret În pletele timpulului, timp ce se lăsa strivit, uneori de roțile atâtor trenuri, călători, fiecare mărșăluind inconștient În același spațiu Închis, dintre viață și moarte.Natura Îmi cerșea privirea, invitându mă la cele mai fascinante călătorii imaginare. Simțeam cum sufletul se revigorează, punându-și veșmânt verde de sărbătoare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un ban de aur, mare și strălucitor, deschizând porțile unei noi zile. Porni spre corturi, cu aceiași pași grei, călcând și doborând sub tălpile cizmelor sale firele de iarbă pline de rouă. Dar gândurile și frământările lui nu se lăsau strivite asemenea ierbii întâlnite în cale. Dimineața aceea părea a nu se deosebi cu nimic de celelalte trecute ale lui Cuptor. Începuse cu un soare arzător ce ajunsese să topească până și asfaltul trotuarelor. Pe toate străzile orașului, oamenii erau grăbiți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse câteva lacrimi care alergau în neștire pe obraz. Ea căută apoi o batistă și o sfătui să-și șteargă șiroirile care-i năpădiseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Logica rațională nu are nici o putere asupra logicii afective, atunci când sunt în echilibru, dacă vom da la o parte piatra furiei răzbunătoare vom găsi un gol, o tristețe, o iubire rănită sau neîmplinită, un sentiment de eșec și multe vlăstare strivite sau adormite în umbră. Dar vom găsi alături de acestea germenii viitoarelor flori sau sori, gata să răsară pe cerul zilei de mâine, e nevoie să dăm la o parte acea piatră, (care poate fi mai mică pentru unii și mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de coliziunea cu meteoritul, nimeni nu-i ia În seamă ipoteza. Membrii societății Cumnații lui Dumnezeu Îi iau urma. Dentistul slovac se Întoarce În lumea din televizor, unde este Împins pe șine În filmul Un tramvai numit dorință și moare strivit. 28 martie. Nu se Întâmplă nimic deosebit. 29 martie. La fel, pace și liniște În toată lumea. Nici măcar Berlusconi nu face vreo boroboață. 30 martie, ora 13:55. Planeta Începe să se scuture ca un cățel ud. În aproape toată lumea se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș În gură. Mă apasă căldura verii, Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe geamul de la fereastră și trupul lor strivit mi-a făcut greață. Îmi pun mari speranțe În bătrânețe. O consider o stare de grație, de liniște, de calm. Am obosit așteptând ceaiul și este abia luni,,. ,, Nuuuuuuuuuuuu-mi maaaaaai scrieeeeee! Plec În Canare. Am auzit că acolo pot cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un scaiete, o umbră, un bolovan, un coșmar, o viespe, un câine râios, o balenă lehuză, o frunză moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nonșalant spre un punct dincolo de curte. În colțul cel mai Îndepărtat, am deslușit o clădire joasă cu un acoperiș din tablă ondulată ieșind În afară. La un moment dat cred că adăpostise un atelier mecanic. În umbra alinătoare de lângă ușa strivită, lângă o masă cu un scaun, stătea singurul sfinx pe care-l cunoșteam personal. Traversând curtea, razele de soare, reflectate și multiplicate de ferestrele deschise, Îmi stârniră un vârtej inutil În cap. Sincer, mă simțeam destul de tâmpit. Încercând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
neajutorat. De data aceasta Însă, inspectorul părea prea puțin interesat de confortul meu. Pentru a mă face Înțeles, am alunecat pe poșetă, saliva curgându-mi din colțul gurii. Dar Wickert mă lăsă să zac acolo, destul de incomod, cu un braț strivit. — Ce să fac? Tot ce spunea avea sens dintr-o perspectivă anume, dar nu și din punctul meu de vedere. Era de parcă adevărul despre ce se Întâmplase ar fi fost răsturnat câteva grade importante, sucind ceea ce ar fi putut apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toți. De fapt este un joc de putere. În baia întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stau în ariergarda opoziției. Un fan excitat din suita lui Stolojan se înghesuie să-mi zică neapărat ceva despre idolul său politic, aproape să-l calce în picioare pe Patapievici, care ședea pașnic. Mai devreme sau mai târziu, intelectualul sfârșește strivit de politică. Lângă zidul mănăstirii se mai afla un crucioi lăcuit și înzorzonat cu tot felul de semne cabalistice, având în centru - kitsch dezgustător până la vomă - masca mortuară a lui Eminescu din gablonz auriu. Bazaconia e străjuită de bisnismanul măgurean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a suportat o lungă văduvie. Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul. Când mama a trebuit să se întoarcă la serviciu după concediul postnatal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu ulei și noroi. M-am uitat cu ochii mijiți în cabină, plimbându-mi mâna peste sticla înnoroiată a geamurilor. Fără să stau pe gânduri, am îngenuncheat în fața mașinii și m-am uitat la barele de protecție și la radiator, strivite toate. Preț de mai multe minute, am privit în gol acea mașină distrusă, reasamblându-i identitatea. Întâmplări îngrozitoare mi se rostogoleau prin minte pe roțile ei dezumflate. Ceea ce mă surprindea cel mai mult era gravitatea stricăciunilor. În cursul accidentului, capota zburase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și panourile habitaclului într-un unghi de aproximativ cincisprezece grade. Mașina sport zăcea cu roțile în sus în refugiul median. Un detașament de polițiști și pompieri o întorceau pe-o parte, scoțând la iveală două cadavre încă blocate în compartimentul strivit. Lângă taxi, cei trei pasageri zăceau unul lângă altul, cu piepturile și picioarele înfășurate în pături. Infirmierii de prim-ajutor se ocupau de șofer, un bărbat în vârstă care ședea sprijinit de bara de protecție din spate, cu fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intrînd pînă la piept În apă și rămînÎnd acolo o bună bucată de vreme, jinduind pesemne ca marea să-l facă să revină la o realitate la care nu se simțea cîtuși de puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea falezei, de unde contemplă marea, Încă agitată din pricina vîntului ce sufla dimpotrivă și care se lupta să-și recapete calmul, după ce atinsese, cu numai cîteva ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în gol. Această căzu, învârtindu-se, până în fundul râpei, aflat la șase sau șapte metri mai jos, si, în minutul în care continuă să ardă, Tapú Tetuanúi reuși să distingă figură însângerata a uriașului, care părea o păpușă de cârpa strivita de pământ. Nici macar nu se mișcă, dar, fără să știe de ce, Tapú Tetuanúi era convins că nu e mort. Smulse încă trei ramuri, le prinse laolaltă formând un fel de torța, si la lumină ei caută cel mai bun mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]