4,463 matches
-
Doar pînza de păianjen s-a întins; Cerneala s-a uscat, hîrtia-i pală, Dar totul e la loc știut, Și pana chiar, cu care, la-nvoială, El, Faust, diavolului s-a vîndut. Da, ea-n cotor mai ține, sus, Un strop de sînge,-așa cum l-am sedus. Aș vrea cu-această piesă unicat Să fac un colecționar bogat. Atîrnă vechea blană-n vechi cuier, De farse mi-amintește, cu ce fler Îl învățam odată pe student, Să-și treacă tinerețea
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
ce-și picura Amiezile la infinit... Pe urmă iarăși ne-am iubit și-am tot umblat pe la flori mov Tîrîndu-mi trupul ostenit și sufletul și mintea zob și coapselor m-am umilit Rugîndu-mă la amîndouă Să-mi dea măcar un strop de rouă și melcilor ajuns-am rob și gîtul mi-am tăiat c-un ciob Casa ți-am ars-o c-un chibrit Pe urmă nu ne-am mai iubit...
Romanță by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9075_a_10400]
-
partea cealaltă cum un om adormit frunzișul reavăn al Parcului semnează bulevardul cu-ntîmplătoarea-i aripă întinde-ți musculatura bustului pe manechin cum o haină nenumăratele defăimări îți irigă obrazul cum un ogor harfa fricii adună biografiile noastre risipite pe caldarîm cum stropii de apă potrivește-ți barca reciclată de somn pe valul domol al palmei nu e alcătuită oare clădirea onor Prefecturii din oase și sînge? fii fără grijă Jiul va completa părțile lipsă ale monumentului din fața sa. Semn de carte Uneori
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
Un fulg, atâta ești! Și te-nchipui, eheu, Căzut în spații cerești Din ŕripa lui Dumnezeu! Un fir de praf dac-ai fi Mai încins de lumină, mai greu, Te-ai crede ajuns prin pustii Cu patima lui Dumnezeu! Un strop de rouă, și-atât! Să-mi aduc aminte și eu Cum te vedeam, dimineața, pe rât, în lacrima lui Dumnezeu! Vitralii îngeri fuioare Joc de-a culorile Pe care norii le Știu trecătoare Intri-n poveștile Spuse pereților Lumile drepților
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
furau neveste tinere din orașul vecin iar frustrații veneau la noi înarmați pînă-n dinți. Căutîndu-și răpitele prin hrube subterane spărgeau geamurile ferestrelor și-ncepea molima întunericului de cristal fiecare după cum bubuia tunetul fiecare după cum murmurau oasele fiecare după cum avea un strop de răbdare fiecare după cît era de înalt și frumos. III Numai eu pe ascuns descuiam cîte-o ușă să slobod captivele la rîu pînă-n orașul lor să înoate la vale prin valuri să ducă un cînt din ochii mei că
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
reverii ale plăjii, ale stâncii și ale păsării. Ai schimbat unghiul din care o contempli și marea îți modifică visările. în peisajul nud al apei, ea lasă să înainteze îndepărtatul capăt de arc al golfului, pierzându-l în irizări, în stropii microscopici ai valului, în fâșiile de văzduh ale nămiezii sau înserării. De câte ori n-am privit, rătăcind pe râpele înverzite a ceea ce a fost odinioară Trei papuci și Tataia - râpe conturate de galbenul rapiței și de ruginile argilei - de câte ori n-am
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
crunt: "io, io, cetățene, am fost acolo, am fost, mă înțelegi, în Siberia!" Acum se găsea acasă și ofta din greu pe lăvicioara pe care se odihnea înaintea ultimului castravecior mâncat care, măcar că abia se ducea pe gât fără un strop de votcă, avea ceva din savoarea spirtoasă a licorii. Uitându-se la fundul imens al Marfușcăi, intră în păcat și se întrebă dacă dumneai, Marfa, o arăta goală la fel ca Ludmila. Ca Cervenkova, adică, își luă el seama. Părea
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
într-o rână ca un împărat plin de griji și alungă cu norișori purpurii drăcușorii ce-i dau târcoale / sub țâța ei dreaptă respiră o moară de vânt de-o frumusețe astrală când e gata să-și dea duhul un strop de transpirație de pe barba lui Don Quijote o excită ochii acestuia devin un șirag de mărgele lucioase la gâtul luI Sancho Panza / într-un bâzâit supărător de elice și sânu-i stâng este în neliniște alăptează în draci o irezistibilă și nesătulă
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
în loc de ochi ceva mai la dreapta spre scara lui Iacob se cațără plămânii mei tatuați cu nicotină se hârjonesc ca niște pui de veveriță și gândurile încep să aibă formă s-au coagulat într-o rânduială atomică fac duș cu stropi de alcool oricând face bine o dezinfecție la sânge se lucrează mereu și la nivelul creierului e un punct tare delicat încep să am rău de înălțime și unde mai pui intru și-n criză de timp mă amestec tot
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
obrajii cu păr sur. Poartă la gât o legătură lată, pépite, iar peste gulerul surtucului un șal care atârnă până la genunchi; contele nu se sfiiește să-și expună fizicul, deloc prezentabil, iese în față masiv, indiferent, ba chiar cu un strop de cochetărie. Numai că totul la el e butucănos, toate prelungirile trunchiului și ieșiturile capului sunt scurte, groase - parcă și-a alcătuit singur ființa în bătaia de joc a spiritului său ludic." Așadar, aruncat pe meleagurile Sileziei natale, stilatul senior
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
ei, orașele și satele arată altfel, numai ei doi au rămas aceiași ca mai de demult. Ei doi și munții, frumoșii munți mai dăinuie astăzi rezistînd veacurilor. Am cerut o sticlă de vin și am stat in sala cavalerilor, bând stropi de soare și ascultând liniștea veacurilor ce se prelingea molcom peste pereții reci din rotundul bolților de piatră. L-am Întrebat pe actualul castelan cum poate să dea un butuc de vie atât de bătrân și după atâta amar de
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
lăsat-o El și să uiți că tot El te-a alungat din rai și că te a blestemat să asuzi și să sângerezi. Mai trebuie un lucru! Înainte de a-ți muia buza, nu uita și tornă din ulcică trei stropi mici de aur peste țărâna celor ce s-au petrecut pe alte tărâmuri, Într-u pomenirea lor, peste lutul din care am venit și noi și ei și unde ne-om Întoarce noi si ai nostri ca să-i Întâlnim acolo
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
cu nevasta am Închinat din vinul chihlimbariu al castelanului, pentru trecut și cei ce s-au pierdut În negura lui, pentru noi cei de acum, pentru cei ce de-abea acum pătrund În lume și n-am uitat să turnăm primul strop de vin pe dala rece, pentru cei ce au fost, s-au străduit și au avut grijă să cultive minunata viță pentru ca nepoții și strănepoții lor să-i pomenească. Hai noroc și la mai mare!
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
care și-a dat seama că mi se Întâmplă ceva. Alexandra nu se simte bine! a Îndrăznit el să-i spună Îngrijitorului. Alexandra? I-auzi, domnule, Alexandra! Care ești, fă, aia? Ia să te văd! Am Întors capul spre el. Stropi reci de transpirație i-am simțit pe după gât. Îngrijitorul s-a apropiat de mine, mi-a pus mâna pe creștetul capului, apoi a strigat către femeia de serviciu care mă schimbase: Nicolițo! Ia vezi, fă, du-o la doctor, vezi
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
celorlalți. Crescând privind scenele de violență a tatălui Împotriva mamei, neglijată și eclipsată de frumusețea surorii mai mari, Înțelegând ipocrizia convențiilor sociale, fata vede În Lewis un dublu și atracția pentru acesta e, mai degrabă, nevoia de a regăsi un strop de normalitate, În afara normelor contrafăcute ale societății sufocante, pline de imoralitate. Dacă Sadie Jones ar fi conceput romanul din perspectiva celor care se situau În lumea aceasta a ipocriziei sociale, cu siguranță că Proscrisul ar fi fost o carte pe
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
Am coborât din tren cu un rucsac în spate și o tigară în mână. Deja se înserase și începea să plouă cu stropi mărunți. În câteva secunde nu mai reușeam să văd nimic prin ochelarii mei, și așa murdari. Am intrat grăbit în gară ca să-mi pot fuma liniștit țigara și să-mi iau o cafea de la tonomatul ruginit. M-am uitat la
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
său soț, George Muntean (,,înzestrat cu o forță ieșită din comun, atât morală, cât și fizică, cu o putere de muncă tenace și răbdătoare și mai ales cu o neliniște continuă, care să te împingă să te golești până la ultimul strop, ca o ciutură...”). Presărate asemenea unor mărgăritare de preț ori aidoma unor angelice flori de isop și busuioc, în multe dintre paginile volumului Dulce de Suceava. Amar de Cernăuți - semnate fie de Doina Cernica, fie de Maria Toacă - răsar secvențe
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Viață sau moarte”, din același an, poetul național îi amenință pe „croați, germani, sârbi și români” cu sabia care „sclipește în mâna maghiarului”, îi face pe aceștia „corbi scârboși”, cu „inimi blestemate”, „hoardă” din care ungurii aveau să scurgă „ultimul strop de sânge” sau „cloacă de păduchi”, menită a fi devorată, firește, tot de vajnicii unguri.4 În altă poezie, numită „În ziua de Anul Nou” (este vorba despre 1 ianuarie 1849), Petőfi îi numește pe străini și mai ales pe
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
a acceptat să preia cazul Evelinei, îi va da un diagnostic corect și îi va oferi șansa la o viață normală, la fel ca și ceilalți copii de vârsta ei. Când i-am cunoscut pe părinții Evelinei nu zăream niciun strop de speranță în ochii lor, mi-au comunicat că șansele ca micuța lor să se facă bine se năruie pe zi ce trece. Într-o zi, m-au informat că au primit o veste minunată din Elveția, iar un reputat
5.000 de euro pentru salvarea unei vieți de copil [Corola-blog/BlogPost/94013_a_95305]
-
fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri. Apoi vom sparge un pahar cu vin de-asfaltul plin de moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru lacrimi și un strop de sînge fără să ne dăm seama că-i tîrziu și nu avem de-acum nici o scăpare - un solz albastru crește-n fiecare și înflorește zilnic un sicriu.
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
apa sărată și apa dulce în amestec și toate înecându-le până și pietricelele mozaicului își umflă pântecul strălucitor pișcoturi puhave, fondante spălăcite. |ntr-o fântână suntem aruncați, curați și transparenți în neființa care ne dăruie și ne binecuvântă cu darul stropilor de apă aghiazma în fântâni arteziene, în gheizere și apa ca un fierăstrău ce taie felii de marmură, ghilotina ce decapitează perfecte lespezi. Cu susur cristalin un păstrăv la oblânc. Vom fi și noi apa țâșnind deasupra zidurilor, mușcând din
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
umăr. O dată. În mijlocul unei epuizări. Se fanase tot sub ticăloșia lumii. Ereau călduri de se surpau și peatrele - topite ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
florii însângerate Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
de Adrian șAnghelescu, n.m. Armand-Ion Popescuț căruia cîndva i-a dat lecții de franceză la Câmpulung. ș...ț Noica n-a acceptat în ruptul capului să treacă pragul stabilimentului șComit. Central n.m. Armand-Ion Popescuț. Exclus să mai fie talonat, dar stropul de bănuială al filosofului mi s-a înfipt în cap...” Întîlnirea are un umor involuntar prin faptul că e bruiată de zgomotul mașinilor și prin recuzita lui MHS care e dotat cu o pungă cu ficat proaspăt, tocmai cumpărat de la
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]