754 matches
-
dacă arhetipurile sunt spirit și în același timp instincte, atunci natura conține spirit și nu este opusă în întregime culturii. Jung subliniază continuitatea dintre natură și cultură.151" (s. a.) Una dintre definițiile cele mai sintetice și cu accente ironice la adresa structuralismului o oferă, probabil, deja amintitul Gilbert Durand: "Trebuie poate mai întâi să definim ce este un arhetip, obiect de resentimente la structuraliștii noștri fonetizanți. El este tocmai o forță fizică, o sursă majoră a simbolului, căruia îi putem asigura pregnanța
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și coerentă care să traverseze cunoașterea și cultura nu este nouă. Un anumit număr de concepte și teorii au promovat o viziune comprehensivă care cuprinde, în mod metaforic, toate ariile cunoașterii. Cele mai proeminente sunt teoria generală a sistemelor, cibernetica, structuralismul, fenomenologia, marxismul și feminismul. Termenul ștransdisciplinaritate- n.n.ț este în același timp o etichetă pentru disciplinele mai vechi, cu scop „sinoptic” (rezumativ-integrativ), precum filosofia și istoria, dar și pentru noile câmpuri, incluzând viitorologia culturală, biologia populațiilor umane, cercetările pentru pace
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
volum tradus din Sainte-Beuve, Portrete literare (1967). Participă la volumul colectiv Analiză și interpretare (1972), consacrat noilor metode din critica literară, semnând un capitol despre Lingvistica structurală și critica literară, unde, după ce schițează genul proxim, sensul conceptelor de structură și structuralism, prezintă concepția lingvistică a lui Saussure și Hjelmslev, punând în valoare scheme și idei valide în critica și teoria literară. De succinte dar precise caracterizări beneficiază Școala Formalistă Rusă și Cercul de la Praga. Asemenea lucrări pregătesc temerara întreprindere Fundamentele criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
în acest punct, derivă din perspectiva ideologică și sociologică de abordare. În timp ce teoria sistemului mondial are la bază elemente neomarxiste (conflictualism) ce accentuează caracterul violent și revoluționar al transformărilor sociale necesare promovării dezvoltării sociale, teoria globalizării își trage seva din structuralism și funcționalism, susținând ideea unei tranziții graduale, progresive. HYPERLINK \l "Etzioni" Etzioni (2002) arată că schimbările graduale, pozitive dintr-o societate capătă consistență atunci când marea majoritate a grupurilor sociale au capacitatea de autoadaptare la inovațiile curente, în mod particular în
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
posibilă, deci Într-un sens deconstructiv. Cititorul atent al teoriilor de esență poststructuralistă nu poate trece cu vederea faptul că ficțiunile, din perspectivă poststructuralistă, vorbesc cu toată autoritatea despre neputința lor de a vorbi cu autoritate tradițională 2. Desigur, după structuralism și poststructuralism, primordialitatea limbajului nu mai este posibilă, dar limbajul cărților este acceptat În lumea cititorului ca „limbaj primar” sau, mai exact, „ca și cum” ar fi primordial. La fel se pun problemele și pentru subiectul auctorial, declarat „mort” de către Barthes și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tuturor teoreticienilor. Tot apropo de aceasta, nu aș fi de acord cu Horea că Mihaela demonstrează ceva ce a fost deja spus de vreo trei decenii În critica mondială. Naufragiul despre care vorbește Horea s-a produs Într-adevăr pentru structuralism acum vreo trei-patru decenii, dar poststructuralismul nu a Început, la rândul său, să naufragieze mai devreme de anii ’90. Ceea ce au existat Însă Într-adevăr au fost curente și modele alternative de a explica postmodernitatea, nu doar În termeni de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
degrabă o disociere Între două tipuri de ficționalizare. S-a vorbit foarte mult despre „ca și cum”. Eu Îl prefer pe „este”. De asemenea, nu cred că avem de-a face cu o schimbare de paradigmă, de la justificarea superioară a realului În structuralism la o justificare a textelor În defavoarea realului, ci, mai aproape, de o acceptare a tuturor realităților acestora ca fiind nu virtualități, ci realități de sine stătătoare. Pentru mine nu contează dacă eu sunt schizofrenic și Anca nu există decât În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
elaborez și care urmărește diversele manifestări ale acestor metode. Un palier ar fi cel care se ocupă de motivaționism, de behaviorism, de publicitate. Un altul ar fi modul cum pot fi folosite structurile și schemele analitice ale semioticii și ale structuralismului. Un altul este alcătuit din interpretările de tip postmarxist, de metodologiile feminismului În studierea fenomenului cultural etc. Toate sunt bucăți dintr-un demers mai amplu, pe care le-am publicat În diverse locuri - cum funcționează, de exemplu, tehnica psihanalitică asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care stăpânesc foarte bine metoda etnografică, știu să nareze, să observe, să facă fișe, care s-au specializat, să spunem, În studiul folclorului, care folosesc instrumentele specifice psihanalistului, psihologului, chiar psihiatrului, care au aprofundat fundamentele lingvisticii, s-au specializat În structuralism, În semiotică ș.a.m.d. Nu fac de altfel decât să descriu natura interdisciplinară, inerentă În cercetările calitative. Studiind un anumit fenomen avem nevoie de un anumit tip de specializare. Ideală este realizarea unei echipe ai cărei membri să știe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
alteritate radicală, necontrolabilă, amorsată prin conceptul de imagine, așa cum apare la Humboldt, ajunge În a doua parte să se Încarce În conceptul de limbaj. E vorba de limbajul creator și imprevizibil care, dincolo de schemele lui Chomsky, dincolo de toate generativismele și structuralismele, este capabil să Întemeieze realitatea prin limbaj. Să mă Întorc asupra celor două momente din demonstrația lui Cornel. Întâi asupra imaginației: Humboldt și romanticii apar după vreo două secole În care imaginația de tip renascentist, neoplatonică, hermetică, văzută ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care Proust sau Céline își construiesc frazele facilitează accesul la viziunea pe care acești scriitori o au asupra lumii. În anul 1960 s-a produs o transformare fundamentală care a contribuit la declanșarea crizei din domeniul stilisticii: sprijinindu-se pe structuralismul lingvistic, unii cercetători au dorit să studieze textul "prin el însuși și pentru el însuși", fără a ține seama de alte aspecte, precum conștiința sau biografia autorului. Ca reacție, numeroși specialiști în literatură au denunțat, în aceste condiții, un "imperialism
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și pentru el însuși", fără a ține seama de alte aspecte, precum conștiința sau biografia autorului. Ca reacție, numeroși specialiști în literatură au denunțat, în aceste condiții, un "imperialism lingvistic". Totuși, în aceste lucrări care se revendicau pe atunci din structuralism, se făcea prea puțină "lingvistică", în sensul unei discipline care ar fi studiat proprietățile limbilor naturale: nu se punea problema grupurilor nominale, a determinării, a aspectului, a tematizării..., nici măcar a dialectului, a variațiilor, a intonației etc. Se manipulau în special
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ori, vocabularul studiat nu făcea parte din structura sintactică sau textuală, ci era considerat o rețea de unități decontextualizate, presupusă a fi reprezentativă pentru operă. Lingvistica structurală, ca lingvistică a semnului, favoriza acest tip de cercetare. O dată cu dispariția entuziasmului față de structuralismul literar, lingvistica s-a recentrat pe faptele de limbă. Între anii 1960 și 1970, numeroși cercetători analizau atât limba, cât și textele literare; ulterior, această trecere de la literatură la lingvistică s-a făcut tot mai rar. Doar poetica (în calitate de știință
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
literatură. O asemenea problematică garanta accederea la operă. De acum înainte, apelul la lingvistică nu mai înseamnă doar recurgerea la o serie de instrumente gramaticale elementare (ca în stilistica tradițională) sau la câteva principii de organizare foarte generoase (ca în structuralism), ci se constituie într-un adevărat instrument de investigație. Făcând o analiză din punctul de vedere al enunțării, descoperim fenomene lingvistice de o mare finețe (modalități, discurs indirect, polifonie, temporalitate, determinare temporală, meta-enunțare...), în care referința la lume și înscrierea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fatal, morală. Morală, nu moralizatoare. Respectă tradițiile spiritualității românești și face o listă a miturilor esențiale, printre care figurează ospitalitatea, casa (vatra, căminul, loc de sfințenie), cinstea casei (cu „păzitoarea” ei, femeia), concepția netragică a vieții etc. Nu îi place structuralismul și, în genere, e sceptic față de școlile formaliste în critică. Este un tradiționalist, însă unul european, disponibil, permisiv față de fenomenele culturii moderne. Câtă vreme nu se pune problema judecății de valoare, discursul critic astfel gândit și practicat este mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
să-i liniștească, menținîndu-i Într-o stare de satisfacție timp de cîteva decenii, și pe savanți și pe cei care le urmăresc activitatea. La Încheierea lecturii acestei cărți, unii ar putea obiecta că ea nu trece cu mult dincolo de metodologia structuralismului, În măsura În care se poate spune că principala ei realizare constă În a demonstra că ideile diverselor curente ale gnozelor dualiste - de la gnosticism la cathari, la poeții romantici și la filozofii ori biologii secolului douăzeci - au o coeziune În virtutea faptului că aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dimensiunea lor „logică” (pentru explicații, vezi Introducerea la lucrarea de față). Pentru a se putea identifica sisteme Întregi trebuie să fie satisfăcut criteriul complexității (cu cît vom dispune de mai multe date, cu atît identificarea va fi mai corectă). Forma structuralismului pe care a practicat-o Claude Lévi-Strauss Îndeplinește și ea această cerință. Atunci, În ce măsură pretinde abordarea mea să depășească posibilitățile și intențiile structuralismului? După cum se străduiește să arate Introducerea, obiectele ideale interacționează În timp pentru a forma istoria. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
complexității (cu cît vom dispune de mai multe date, cu atît identificarea va fi mai corectă). Forma structuralismului pe care a practicat-o Claude Lévi-Strauss Îndeplinește și ea această cerință. Atunci, În ce măsură pretinde abordarea mea să depășească posibilitățile și intențiile structuralismului? După cum se străduiește să arate Introducerea, obiectele ideale interacționează În timp pentru a forma istoria. Cu alte cuvinte, simpla „morfologie” a unui sistem, care constituie ținta oricărei descrieri structuraliste, se află integrată Într-un proces dinamic de proporții extraordinare, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și artiștii ruși care au inițiat la Începutul anilor ’20 o Întreagă mișcare ce a dat roade În domeniul lingvisticii și al teoriei literare le numeau formalism; sînt mai cunoscute În versiunea franceză, care s-a răspîndit sub numele de „structuralism”. Indiferent cît de divergente sînt În aparență premisele lor, toate aceste metode cognitive au ceva În comun: ele recunosc oricărui fenomen istoric o dimensiune sincronică ori sistemică și, În cele mai multe cazuri, resping drept lipsită de sens perspectiva noastră obișnuită asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
reușit să ofere chei semnificative de integrare a sincroniei cu diacronia și cele care nu s-au dat În lături dinaintea acestei supreme Încercări a disciplinei noastre de studiu. Fascinația exercitată În secolul nostru de arhetipuri și repetiție, de formalism, structuralism și „morfologii” de tot felul nu mai are nevoie să fie demonstrată, și nici expusă aici. Cu toate acestea, foarte puțini dintre promotorii demersului cognitiv au reușit să Înțeleagă (și o mulțime dintre ei vor fi la fel de surprinși ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cicluri formale. De fapt, veșmintele pot varia numai Între forma tubulară și cea de o lărgime maximă. CÎnd veșmîntul atinge maximumul expansiunii, nu poate decît să revină la forma tubulară, trecînd prin stadiul intermediar al „amplorii posterioare”24. Din păcate, structuralismul a pus În umbră fertila intuiție a lui Brooks Young, Îngustînd semnificația sincroniei și reducînd morfodinamica modei la o simplă morfologie. Răspunzător de această sărăcire metodologică se face Roland Barthes, după care „sistemul modei” Înseamnă pur și simplu o corelație
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aluzie la amploarea divergențelor care îi separă pe antropologii marxiști 23, și mai ales a acelora care îl separă pe Godelier de cei trei africaniști evocați mai sus. Conjugarea, bine cunoscută, pe care Godelier o operează între paradigma neomarxistă și structuralismul lui Lévi-Strauss se traduce prin importanța pe care o acordă unor chestiuni lăsate în plan secundar de Meillassoux din 1960: cele privind tehnicile endogene sau împrumutate (ca parte a forțelor productive), procesul de apropriere a pământului (mijloc de producție) și
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dicționarele așteaptă în rafturi; rămîne decriptarea semnelor, în datele aparente sau, pe cît posibil, în zbuciumata lor istorie, a mutațiilor formale și de sens. Cînd se propun repere metodologice, riscăm adesea să ne complicăm în strategii prea aride ori alunecoase. Structuralismul lasă cale liberă unor reducționisme sufocante; dar și textologia modernă (nu știința magică a torsului și a țesutului - tot „scrieri” -, care ne vin de la Moire, de la Ariadna și de la Penelopa) ne face să ne trezim cînd într-o plasă de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
țesătura formată din credințe, obiceiuri, datini, superstiții, cîntece, ritualuri, ceremonii, sau ceea ce, foarte sec, numim cultura populară românească” (datele cărții, p. 9). De aici recursul imperios la metodă. Autorii au apelat la hermeneutică, în varianta Paul Ricoeur, fără a neglija structuralismul lui Lévi-Strauss, direcții de cercetare care nu o dată s-au aflat în „conflict”, dar, care s-au pus de acord, „de la distanță”: atîta vreme cît tradiția orală se compune dintr-o disparitate de texte, care circulă în devălmășie și conțin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
structurale vor fi abordate în capitolul următor. Capitolul 2 Structuri societale ale modernității Problematica legată de structurile societale a suscitat și continuă să genereze vii dezbateri în cadrul comunității științifice, în special prin aspectele de (aparentă?) neconcordanță între principalele teorii explicative: structuralism, funcționalism, interacționism (simbolic). Dincolo de aceste dispute, atât metodologice, cât și de abordare descriptivă, întrebarea fundamentală se focalizează pe relația dintre acțiunea și structura sociale; în speță, pe mecanismele care conduc la coeziune, dar și la conflict și, implicit, la schimbare
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]