744 matches
-
și de idiosincrazii... Și, până la urmă, de ce ar fi neadevărată formula găsită de Marino lui N. Steinhardt: un mistic livresc? La prima vedere, asta și pare să fie. Și, pe deasupra, și adversar al sistemelor de orice fel (și implicit al structuralismului care nu ar face altceva decât să „încețoșeze” demersul hermeneutic), rezervat în fața erudiției și al „supradoctoratelor”, dacă acestea nu sunt dublate de o categorie care pare a proveni, totuși, din o cu totul altă epistemă: „bunătatea sufletească”. În al doilea
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
rugăciunii, exprimată discret, într-un gest încremenit sau în "încărcătura harică" a crinului din poezia lui Emil Botta. Nu e puțin lucru a remarca fraza frumoa-să, liberă de încorsetările specifice adesea unui discurs analitic: Carmelia Leonte nu este nici în structuralism (deși, printre numele citate, figurează un R. Jakobson) și nici în "impresionismul" critic: fraze precum "Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, frenetică unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o asemenea meserie / sînt victima parcelor // orătăniile dorm de mult / amintirea se spulberă și apa îngheață // în soba mea țărănească focul e-o limbă de aur / ce șuieră fraze de basm / Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm / despre structuralism și despre viitoarea mea crescătorie de melci / liniștea se face subtilă e-o vreme de scris capodopere / dar mie îmi vine să casc și treptat treptat/ adorm visînd cum o sanie mă duce / spre poarta înaltelor împliniri la care zadarnic
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
Vasile Șerban ș.a.) literatura devenea în primul rând un act de comunicare între un emițător (autorul) și un destinatar (cititorul), mediat de mai multe instanțe (sistemul editorial, critica literară, mass-media, opiniile prietenilor și ale membrilor familiei cititorului). Spre deosebire de semiotică și structuralism, specializate în studierea măruntaielor textului, această metodă ridica cititorul la rangul de (co)autor, opera devenind în egală măsură (cel puțin) și rezultatul lecturilor diferențiate (în funcție de gradul de cultură, background-ul existențial ale celor în cauză) și oarecum independentă de
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
atinsă de degetele artei adevărate?!" Sunt, apoi, alte teme, una mai captivantă ca alta, o mulțime: lectoratul de limbă și cultură română și, bineînțeles, stu-den-ții lui veniți din toate colțurile lumii; industria cărții în Franța și problema lecturii; tematismul, psihanaliza, structuralismul; noua și noua nouă critică; noul și noul nou roman; viața ar--tis-tică pariziană, furnizată de artele lumii, de la literatură la pictură și sculptură, teatru, muzică și cinematografie; complexul tatălui castrator; comerțul parizian, inclusiv buchiniștii; cafeneaua pariziană; bucătăria franceză în devenirea
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
demontarea mecanismului creator al poeziei, Marius Ghica pune în discuție câteva concepte, cărora le dedică o succesiune de capitole. Este de menționat aici că poietica schițată de poetul francez a fertilizat gândirea estetică și teoria literară a secolului XX, îndeosebi structuralismul, care i-a preluat mare parte din terminologie și din concepție. Astfel, geneza poeziei stă sub semnul unui început, auroral și enigmatic, numit inspirație, întrucât nimeni nu-i poate detecta originea. Paul Valéry contestă însă putința poetului de a se
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
cuvinte, dispozitivul este multiplu, complex. Dar trebuie adăugat că modernitatea constă tocmai într-o relativă indiviziune (Valéry ar numi-o ezitare) între mai este opera posibilă? și ceea ce apare despre operă, nivelul para-, care aparține deopotrivă operei. Totul se adună. Structuralismul, ca orice formă de analiticitate, nu amenință nicicum genialitatea creatoare: o analiză la Chats 3 este o analiză la Chats... Ea nu se substituie poemului, operei, ci i se alătură. Firește, în învățământ lucrurile stau oarecum altfel. Căci raportul față de
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
excepții, caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor". (pp. 12-13). Modernitatea textuală a lui Voronca i-a luat prin surprindere pe criticii epocii, care nu aveau bagajul teoretic necesar unei analize foarte exacte. Privite din perspectiva experienței date de frecventarea textelor fundamentale ale structuralismului (Saussure) și ale filozofiei postmodernismului (Derrida & comp.) lucrurile devin clare și ușor de interpretat. Altfel se vedeau ele, însă, în deceniile trei și patru ale secolului trecut. Oricum, cititorul de azi are revelația unui program poetic de o (post)modernitate
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
un critic și-un romancier de profundă subtilitate. Și o face de pe poziții înalte. Aduce, apoi, în ochii publicului documente oricând gata de a atrage, magnetic, nuanțări din sfera cancanului de bun gust. Emancipează, în fine, discursul analitic de tarele structuralismului impersonal, punând pe tapet și pe copertă noțiunea - fertilă și rizomatică - de personalitate. și altele asemenea, pe care le veți descoperi singuri la lectură. O lectură pe care v-o recomand fără să clipesc. Chiar de acum, din avanposturi.
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
oricărei tratări istorice a literaturii". E vorba de o atitudine naturală în fața unui fals care, prin extensia și nocivitatea sa, a ajuns a umbri "originalul". Se cuvine a mai releva atracția compensatoare pe care a încercat-o tînărul critic pentru structuralism, teorie ce suspenda diacronia lunecată în impostură, ca și lipsa d-sale de interes față de psihanaliză în care întîlnea un alt soi de determinism, "același grăunte de necesitate ineluctabilă pe care-l conține perspectiva marxistă asupra societății și a literaturii
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
literare puternice polemici ce au vizat surprinderea unui principiu unic, aplicabil unui număr cât mai mare de opere și, prin urmare, o abordare raționalistă a literaturii, uzând de un limbaj desemantizat, cosmetizat, lipsit de mesaj, metode precum psihanaliza, sociocritica sau structuralismul formalist provocând o exagerată obsesie de a demistifica, obsesie care, în mod paradoxal, s-a transformat într-un alt mit. Este un secol în care mitul este redus la statutul unei ficțiuni, al unei născociri, continuitatea între imaginarul mitic și
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
este reductibil la obiectiv, la forme obiective, la "concepte științifice" precum "forțe productive", "raporturi de producție" etc. Această interpretare este cea a marxismului tradițional, care își propune o țintă scientistă și pozitivistă și al cărui punct terminus se află în structuralism. Cel de-al doilea, "critica economiei politice" în sensul lui Marx, nu mai este această adeziune naivă la construcția științifică, ci tocmai deconstrucția sa, perceperea economiei în ansamblul său ca simplă echivalare a vieții, ca ersatz, și aceasta deoarece fiecare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
factuală considerată a fi aceea a unui fiind, ci cel puțin de a o nega în esența sa, de a nega istorialul transcendental în care Ființa își survine în afara și independent de orice exterioritate și de acel fiind din ea. Structuralismul în general și sub toate formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic ("inconștientul ca sistem") etc. -, pretutindeni, în orice caz, unde își propune să elimine viața și individul odată cu ea, nu este nimic altceva decât o tentativă a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cel puțin de a o nega în esența sa, de a nega istorialul transcendental în care Ființa își survine în afara și independent de orice exterioritate și de acel fiind din ea. Structuralismul în general și sub toate formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic ("inconștientul ca sistem") etc. -, pretutindeni, în orice caz, unde își propune să elimine viața și individul odată cu ea, nu este nimic altceva decât o tentativă a acestei vieți de a se nega pe sine, o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
elimine viața și individul odată cu ea, nu este nimic altceva decât o tentativă a acestei vieți de a se nega pe sine, o expresie a nemulțumirii sale. Faptul că această negare a vieții provine din viața însăși constituie contradicția oricărui structuralism și este ceea ce îl exilează în absurditate. Faptul că, în ciuda acesteia, el și-a extins și își extinde încă stăpânirea în toate domeniile "gândirii" dovedește afinitatea sa profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
contestăm pseudo-mitul acesta al autorului, în așa fel încît să putem reașeza opera într-un soi de infinit al limbajului pe care îl putem înțelege mai bine la momentul de față, pe de o parte, din cauza procesului lingvisticii generale, a structuralismului, iar pe de alta, datorită noilor formulări ale psihanalizei". Într-un fel autorul dispare: "l-am tratat cu o oarecare radicalitate, cu o oarecare violență și, pe plan teoretic, am reușit să-l punem efectiv pe autor între paranteze, să
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
eseurile care deschid volumul ar fi lipsită de interes, dar aceste studii de teorie literară și teoria lecturii sunt ca niște cursuri universitare, se adresează exclusiv cercului de connaisseurs, au toate șansele să rămână incomprehensibile pentru publicul larg de literatură. Structuralismul și semiotica, foarte dragi lui Mircea V. Ciobanu (nu întâmplător Roland Barthes și Umberto Eco se află printre autorii săi de căpătâi, dovadă studiile mai mult decât admirative care le sunt dedicate, chiar în secțiunile acestui volum) sunt jocuri ale
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
1947 și mai hazardat în cea de după. O posibilă explicație decurge natural dintr-o realitate evidentă. Anume că nu avem, după Război, prea mulți critici de poezie cu formulă conceptuală autonomă. Cei care n-au căzut în păcatul ideologic al structuralismului și-au făcut, din însuși slalomul acesta, un rudiment de ideologie. Preciși în verdicte, ei au cultivat imprecizia în viziune. E semnificativ, de pildă, cum începe și cum sfârșește capitolul dedicat lui Nichita Stănescu. Apelul direct la interpreți nu mai
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
Gheorghe Grigurcu Vom puncta acum cîteva aprecieri pe care Mircea Braga le înscrie pe marginea uneia din metodele la un moment dat în mare vogă, structuralismul. Înfățișat de către entuziaști drept o "filosofie", o concepție cu articulații intrinseci, id est de sine stătătoare asupra lumii, încercînd a impune o metodă de cercetare distinctă tuturor disciplinelor, structuralismul a nutrit aspirații de sistem major, bizuit pe un "recurs pozitivist
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
marginea uneia din metodele la un moment dat în mare vogă, structuralismul. Înfățișat de către entuziaști drept o "filosofie", o concepție cu articulații intrinseci, id est de sine stătătoare asupra lumii, încercînd a impune o metodă de cercetare distinctă tuturor disciplinelor, structuralismul a nutrit aspirații de sistem major, bizuit pe un "recurs pozitivist". Dar însuși Claude-Levy Strauss nu șovăia a-i preciza insuficiențele: "Cercetările de structură nu revendică un domeniu propriu printre faptele societății; ele constituie mai curînd o metodă susceptibilă de
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
un domeniu propriu printre faptele societății; ele constituie mai curînd o metodă susceptibilă de a fi aplicată la diverse probleme etnologice, iar ele se înrudesc cu formele de analiză structurală în uz în domenii diferite". Spre a trage următoarea concluzie: "Structuralismul sănătos practicat nu aduce un mesaj, nu deține cheia cu care se pot deschide toate broaștele, nu are pretenția de a formula o nouă concepție despre lume și nici măcar despre om, se ferește să elaboreze o terapeutică sau o filosofie
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
entelehial al proiectului creator și formă, pe care o putem aprecia drept o manifestare a structurii în faza sa finală: "Prin însuși faptul că nu poate constitui decît un pas - util și însemnat, dar totuși numai un pas - spre esențe, structuralismul se oprește la porțile filosofiei, efortul său fiind unul metodologic. Ca atare, Ťrelațiať nu poate concura Ťexistențať pe planul categoriilor filosofice fundamentale". Ideea de structură s-a impus ca o reacție la ceea ce indicam mai sus, și anume la dispersia
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
compozit al tabloului culturii în curs, precum o dorință de-a introduce criteriul "permanenței, stabilității și certitudinii acolo unde s-ar părea că nu există decît mișcare și accident". Louis Millet și M. Varin d'Ainvelle văd unul din izvoarele structuralismului în "nevoia de a sesiza unitatea realului pe care complexitatea îl fărîmițează". Făcînd apel la precizia științei, în speță la cea a matematicii, lingvistica, începînd cu Ferdinand de Saussure, și-a însușit noua perspectivă, care ulterior a fost aplicată nu
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
Însă ni se semnalează și un revers negativ al acestui nou "cult" ce înțelegea să oficieze "la altarul unui zeu al stabilității și permanenței", circumstanță ce semnifica "spargerea unității fenomenului prin recunoașterea esențialității doar a unuia din factorii săi componenți". Structuralismului i se reproșează neputința de-a aborda fenomenele și pe latura lor diacronică, aderența sa exclusiv la spectrul lor sincron rămînînd astfel "simptomatică" aidoma unui funciar neajuns. Această fixare a observației pe o verigă singulară, imuabilă a fenomenului investigat duce
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
din urmă, concepția în discuție și-a vădit inadecvarea îndeosebi în raport cu arta modernă, teren prin excelență al labilității, al metamorfozei, țintind unicitatea fiecărei opere, deci refractar la îndemnul de organizare și de sumisiune la un model, la raționalismul "neoclasic" al structuralismului. Oricum, și acesta e reproșul de căpetenie ce i se poate aduce, structuralismul nu are priză la nivelul axiologic, decisiv, al produselor de artă. Cum ar putea birocrația analitică a acestuia să stabilească valoarea? În încheiere, transcriem pertinentele rînduri ale
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]