324 matches
-
al exportului. Un volum mai mare de exporturi determină creșterea cursului de schimb, extinderea sectorului modern, transferul de tehnologie avansată, varietatea sporită a producției, ameliorarea eficienței și absorbirea surplusului de forță de muncă. Evidența nu susține decât parțial aserțiunea economiștilor structuraliști. Să nu uităm că unele din cele mai prospere țări ale lumii sunt exportatoare de produse agricole (Noua Zeelandă, Danemarca, Austria etc.), iar industrializarea Japoniei a fost finanțată pe seama exportului de mătase. Abordarea structuralistă a dezvoltării economice nu a fost unitară
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
s-a consumat în anii ’60. Reprezentanții săi au nutrit o ambiție teoretică - propunerea unui model adecvat economiilor slab dezvoltate, ca alternativă la teoria neoclasică, și una doctrinară - prescrierea de politici diferite de ale țărilor occidentale (industriale, agricole, comerciale etc.). Structuraliștii credeau că țările slab dezvoltate se caracterizează prin: rigidități specifice, decalaje, penurii (în special de capital) și surplusuri (cel mai important fiind de forță de muncă agricolă), elasticități scăzute ale cererii și ofertei și alte condiții care afectau ajustarea economică
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
concurențiale în țările slab dezvoltate. De aici vor decurge consecințe foarte importante pentru strategiile de dezvoltare adoptate de aceste țări. În general, investiția în infrastructură și industrii, dirijată de stat a fost argumentată ca soluție esențială a tuturor problemelor. Ideile structuraliștilor privind caracterul investițiilor au fost diferite. De aceea, s-a vorbit despre două tipuri de strategii ale creșterii economice: strategia „big push”, destinată creșterii economice a tuturor ramurilor economice; strategia priorităților, destinată propulsării fie a ramurilor cu cele mai însemnate
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Lumea a treia, relaxându-i și modificându-i ipotezele restrictive. Oricum, ipoteza fundamentală - creșterea economică prin acumularea substanțială de capital - rămânea neschimbată. Evidențierea principalelor caracteristici ale celor două viziuni economice rezultă din tabelul de mai jos. În mare parte, ideile structuraliștilor converg spre modelul dual al economiilor slab dezvoltate. Spre deosebire de țările dezvoltate, caracterizate de sectoare economice și sociale relativ omogene, moderne, țările în dezvoltare se definesc prin existența și persistența unei eterogenități structurale. Economia lor se divide într-un sector modern
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
muncii scade și, în absența investițiilor de capital, output-ul total se diminuează. Rigiditățile sectorului tradițional limitează drastic puterea de cumpărare a populației rurale, blocând extinderea pieței interne și, finalmente, procesul dezvoltării economice. Într-o reprezentare foarte schematizată, imaginea economiștilor structuraliști asupra țărilor dezvoltate și a celor slab dezvoltate se prezintă ca în figurile următoare 1.1 și 1,2. Figura 1.2 ilustrează patru tipuri de dualism: 1)pe piața bunurilor; 2)pe piața de capital; 3)pe piața muncii
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
ca în figurile următoare 1.1 și 1,2. Figura 1.2 ilustrează patru tipuri de dualism: 1)pe piața bunurilor; 2)pe piața de capital; 3)pe piața muncii; 4)în aparatul administrativ și fiscal. În țările subdezvoltate, argumentau structuraliștii, piețele bunurilor finale sunt mai evoluate decât piețele factorilor de producție. Chiar și așa, organizarea pieței bunurilor este incompletă. Aceasta determină trei tipuri de diferențiale de preț: diferențialul între prețul de vânzare și de cumpărare en-detail pentru agricultori și prețurile
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
50 și '60, nici strategia de industrializare rapidă la adăpostul protecției față de concurența externă și nici ajutoarele considerabile din țările dezvoltate nu au produs o schimbare vizibilă în structura și nivelul de trai al țărilor Lumii a Treia. Opiniile economiștilor structuraliști au intrat într-un con de umbră și o teorie mult mai radicală asupra dezvoltării economice s-a dorit a fi călăuza politicilor țărilor slab dezvoltate - teoria dependenței. Spre deosebire de celelalte teorii, aceasta își are sorgintea în America Latină. Definiția stării de
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
urmare, economiile slab dezvoltate trebuiau desprinse din economia mondială, iar oligarhia indigenă trebuia distrusă printr-o revoluție socialistă. Aceasta ar fi asigurat industrializarea rapidă în cadrul unui stat independent și echitatea socială atât de mult dorită de marxiștii de pretutindeni. Spre deosebire de structuraliști care folosesc instrumentele științei economice în analiza stării de dezvoltare a țărilor latino-americane și propun o intervenție fermă a statului prin intermediul unui melange de politici keynesiene, planificare și politică tarifară, susținătorii tezelor dependenței nu fac apel la analiza datelor empirice
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
politici keynesiene, planificare și politică tarifară, susținătorii tezelor dependenței nu fac apel la analiza datelor empirice și nici la logica modelelor de creștere economică, ci la sloganuri puse cu mărinimie la dispoziție de ideologii marxiști din țările socialiste. Nu întâmplător, structuraliștii sunt denumiți în literatura economică marxistă din anii '60 și '70, economiști ai burgheziei naționale din țările slab dezvoltate. Cât despre teoreticienii dependenței, cea mai bună caracterizare a atitudinii și ideilor lor ar putea să constituie ciudata „Petițiune” a lui
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
normative. Totuși, cel mai adesea scopurile literaturii de specialitate au fost progresul economic - creșterea output-ului național - și progresul social - creșterea standardului de viață. Dincolo de divergențele ideologice sau, mai bine spus, în afara alegațiilor politice (mai cu seamă ale neo-marxiștilor și structuraliștilor), nici o abordare economică a dezvoltării nu și-a propus altceva. La începutul anilor ’70, și-a făcut apariția o alternativă la paradigma economică a dezvoltării. Studii din varii domenii ale științelor sociale, tehnice și biologice (precum cele elaborate de Clubul
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
de șosete? Ah, erau chiar aici. Bineînțeles, ascunse sub tavă așa dispărea mereu totul, cînd te apucai să cauți ceva.). Și pregătirea narațiunii este importantă în romanul cu narațiune personală. După cum arată Stanzel în Teoria narațiunii de mai tîrziu, remodelată structuralist, astfel de incipituri narative sînt marcate de utilizarea etică (Harweg) a deicticelor și a pronumelor personale: modul reflector, în care un personaj reflector apare în locul naratorului care intermediază, organizează textul narativ în jurul conștiinței sau și mai bine: în jurul centrului deictic
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care doi sînt deosebit de semnificativi: organizarea conținutului, adică a poveștii, și structura romanului, bazată pe anumite forme narative fundamentale. Analiza sistematică a structurii unei narațiuni, alcătuirea sa din motive fundamentale și mituri arhetipale, a fost în mare măsură stimulată de structuraliști precum Vladimir Propp și Claude Lévi-Strauss. Rezultatele acestei abordări, oricît de interesante ar fi ele, nu pot fi corelate cu teoria mea, dar să sperăm că acest lucru va fi posibil la un moment dat. În consecință, mă voi concentra
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care se întind între două tipuri de situații narative. Vezi Cohn, "The Encirclement", 163, diagrama II, și 179, figura 2. 134 Pentru sensul opozițiilor binare mai întîi pentru lingvistică și apoi pentru teoria literară de orientare structuralistă, vezi Jonathan Culler, Structuralist Poetics. Structuralism, Lingusitics, and the Study of Literature, Ithaca, N.Y., 1978, 14-16. O introducere în diferitele concepte operaționale structuraliste poate fi găsită în Jürgen Link, Literaturwissenschaftliche Grundbegriffe. Eine programmierte Einführung auf strukturalistischer Basis, München, 1974. 135 Doležel, "The Typology
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de limbaj a devenit ea însăși un joc. Pe lîngă modă, automobil, hrană etc., limba n-are de-a face decît cu ea însăși, fiindcă există un precodaj necesar al cîmpului obiectiv în corpus lingvistic ca o condiție a tratamentului structuralist. Există moda scrisă, hrana scrisă etc. de care se vorbește totdeauna, astfel încît la sfîrșit regăsim ceea ce s-a introdus la început (grilele de dependență internă, sistemele de opoziții pertinente etc.). De aici rezultă efecte garantate și neînsemnate. Halucinația formalistă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
îndoială, unul dintre cei mai importanți sociologi ai secolului XX. Pornind de la antropologia înrădăcinată în tradiția lui Durkheim, Mauss și Claude Lévi-Strauss, a construit o concepție sociologică ce a fost calificată drept structuralist-genetică sau structuralist-constructivistă. Etichetat drept marxist, durkheimian sau structuralist, Bourdieu a respins orice înregimentare paradigmatică, subliniind că obiectivul sociologiei sale este înțelegerea concomitentă a subiectului și a structurii, fără a pleca de la premisa priorității uneia în raport cu cealaltă. Contribuțiile sale din ultimele decenii au schimbat dramatic modul de înțelegere sociologică
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
structurii situației cu care se confruntă subiectul și modul cum transformă creatorul o situație printr-o serie de procese similare fenomenelor perceptive, după cum am prezentat anterior. În pofida accentului pus de gestaltiști pe structură, abordarea gestaltistă este foarte rar asociată curentului „structuralist”. Cel din urmă studiază structurile la care se face apel în anumite situații, care par că se propagă secvențial în mintea subiectului și stabilesc, astfel, reguli transsituaționale. Pe de altă parte, gestaltiștii evidențiază structurile prezente în cadrul situației, mai curând în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
reguli transsituaționale. Pe de altă parte, gestaltiștii evidențiază structurile prezente în cadrul situației, mai curând în interior decât în exterior sau în afară, ce se propagă „direct din inima gânditorului către nucleul obiectului sau al problemei sale” (Wertheimer, 1945, p. 236). Structuraliștii - care ar putea fi, de asemenea, denumiți construcționiști, specialiști în epigenetică sau dezvoltare - se înrudesc cu gestaltiștii, cu excepția deosebirii majore evidențiate mai devreme. Într-adevăr, lui Piaget îi plăcea să afirme că a fost pe punctul de a deveni gestaltist
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Într-adevăr, lui Piaget îi plăcea să afirme că a fost pe punctul de a deveni gestaltist înainte de a descoperi problematica dezvoltării. Probabil se poate spune că Wertheimer intenționa să aprofundeze un număr mai mic de probleme sau situații, în timp ce structuraliștii, fiind mai preocupați să descopere norme universale, au trebuit să cerceteze mai multe probleme ce aparțin categoriilor (spațiu, timp, cauzalitate, întâmplare). Bineînțeles, principala deosebire constă în faptul că Piaget era interesat profund de problema dezvoltării, în timp ce gestaltiștii, cu metafora-nucleu fundamentată
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că acesta constituie tocmai centrul de atenție și principala noastră preocupare în abordare metodei studiului de caz și a sistemelor de dezvoltare. Interesul nostru față de procesul creativ necesită o privire scrutătoare asupra fiecărui caz în parte. În timp ce Piaget și alți structuraliști probabil că au neglijat contextul mai larg de dezvoltare a persoanei, am considerat necesar și incitant să îi acordăm atenția cuvenită - fără a pierde însă din vedere preocuparea față de întrebarea: cum reușește un individ să fie creativ? Și trebuie să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativity”, Creativity and Innovation Yearbook (pp. 121-126), 1, Manchester Business School, Manchester. Martindale, C. (1989), „Personality, situation, and creativity”, în R.R.J. Glover și C.R. Reynolds (eds.), Handbook of creativity (pp. 211-232), Plenum, New York. Maslow, A.H. (1963), „The creative attitude”, Structuralist, 3, pp. 4-10. Mayr, E. (1982), The growth of biological thought, Belknap, Cambridge, MA. Milgram, R.M. (1990), „Creativity: An idea whose time has come and gone?”, în M.A. Runco R.S. și Albert (eds.), Theories of creativity (pp. 215-233), Sage
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de l’Association Guillaume Budă, Paris, 5-10 aprilie 1968, Les Belles Lettres, 1969: despre clinamen, simulacre, fizica zeilor, prietenie, senzație, discontinuitate, cunoaștere, scepticism, dialectică și alte subiecte, dar și despre interpretările făcute de Horațiu, Lucrețiu, Montaigne, umanism, Saint-Evremond, Gassendi, Kant, structuraliști î!). Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână de cercetători care au găsit ceva... Lucrare evident învechită, dar utilă pentru indicațiile și pistele pe care le oferă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
referire la un perimetru național) vorbi de mutații structurale, relativ recente, într-o literatură. Cred că ele nu se pot constata decât cu un recul pe care încă nu-l avem. De aceea, mai ales că nici nu sunt un „structuralist”, aș reformula, dacă îmi permiteți, întrebarea dumneavoastră în termenii următori, mult mai simpli: „Față de perioada interbelică, ce aspecte noi se pot releva în literatura noastră actuală?” Greu de răspuns satisfăcător pe un spațiu așa de restrâns la o întrebare care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
antimodei la care eu, unul, nu prea marșez. — Puteți să vă apropiați mai mult de fenomenul respectiv și să-l concretizați? Un prieten al meu, sensibil mai tânăr, strălucit eseist, remarcabil critic, mi-a mărturisit într-o zi, că vocabularul structuralist îi dădea anumite „complexe”; pentru a scăpa de ele, a învățat vocabularul. Eu n-am avut aceste complexe și nu l-am învățat. Când întâlnesc ici-colo, sub semnătura unor intelectuali inteligenți și cultivați, clișee din acest vocabular, pe care ei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai marxist decât Marx. — V-aș ruga să facem un pas înainte în onomastica românească și universală și, ori de câte ori vorbiți despre cineva, să-l și numiți. Cine e prietenul? — Paul Georgescu. — Și celălalt prieten? — Care era celălalt? — Cel cu vocabularul structuralist... — Pe ăsta nu-l numesc pentru că nu e vorba de un text tipărit. — Cedez în fața argumentului. Dar credeți că poziția declarată, ori aparentă nu poate atinge până la urmă substanța operei? Vorbiți de Ezra Pound. Credeți că el poate fi admirat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
foarte grav, la momentul acelei semnări ce a reprezentat un blestem în ochii lui Dumnezeu; dar astăzi acest acord este încă și mai grav. De ce? Pentru că poporul italian de atunci era „solidar” - în sensul pe care îl dau acestui cuvânt structuraliștii - cu Biserica. Iar aceasta, pentru a se bucura din nou de dragostea pierdută a poporului, își putea permite luxul „cinic” de a trece peste rușinea Fascismului. Dar astăzi poporul nu mai este solidar cu Biserica: lumea rurală, după circa paisprezece
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]