88 matches
-
ani și a dat o petrecere-trăsnet, la care am ajuns și eu, din întâmplare, într-un grup... Așa ne-am cunoscut! îl privi galeș pe soțul său. — Ce petrecere nebună a fost! râse ea, etalându-și iar dinții mici cu strungăreață și clătinând paharul cu whisky în mână. Lichidul susură melodios în paharul de cristal, la unison cu brățara ei din aur masiv, care i se încolăcea groasă pe mână. Clara privi gânditoare brațul plin, albicios și ușor pistruiat al doamnei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se prelingeau grețos un strop de salivă și un strop de vin roșu și căruia totul i se părea normal, și mai vedea o femeie mică și îndesată care îi trimitea un zâmbet gol și grotesc, etalându-și dinții cu strungăreață. Dar nu vedea ce ar fi tre buit, de fapt, să vadă. Unde era Eduard? De ce nu era Eduard lângă ea? Numele lui îi apăruse din nou în minte, împreună cu un chip alungit, cu plete negre și ochi cenușii. Acolo
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tunsoarea ei banală și cu un chip pe care îl uitai de cum îți luai ochii de la ea. în fața ei apăruse dintr-odată o ființă necunoscută și exaltată, din nările căreia ieșeau flăcări și care șuiera cuvintele ca niște ghiulele prin strungăreața până atunci inofensivă. — Doamne Dumnezeule, ce nebunie a fost la petrecerea aia de acum 20 de ani! continuă sâsâitor Ionela. Apoi se lăsă pe spate și-și aprinse iar o țigară. Clara îi urmă exemplul și se lăsă și ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
peste o zi sau două te întrebi cum naiba de te-au putut marca atât de tare, nu? — Depinde, răspunse Clara. Unii copii ajung rău, fac căderi nervoase... Dar nu noi, Clara, nu noi! hohoti Ionela cu poftă, dezvelindu-și strungăreața. Nu m-aș putea imagina în pielea unui depresiv! Ce să mai zic de tine, care ești calmul întruchipat, nu! Clara izbucni în râs și așa, îmbujorate și râzând amândouă în hohote, intrară înapoi în sufragerie. — Ai văzut, dragă, că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înspăimântătoare, abia având loc între scaun și volan și care, când a întors capul spre mine și mi-a zâmbit, mi-a dat frisoane. Sudori reci. În sintagma „frumoasa și bestia“, termenii căzuseră acum altfel pe referentul lor. Avea o strungăreață enormă, prin care, ca în Alien, ar fi putut ieși oricând o limbă aptă să mă înfășoare și să mă ducă încet spre dinții sticloși. Mă gândeam nu dacă, ci unde mă va omorî; și cât sânge va stoarce din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
fi o lipsă de pudoare pe care el ți-ar putea-o taxa nasol. Așa că zâmbești reținut. Chiar și atunci când îți vine să râzi. Îți mai pui și mâna la gură, din când în când. Nu pentru că ai avea vreo strungăreață cât China, sau vreun canin încălecat peste incisivi, ci doar pentru că nu se cade să râzi așa, din toată inima, la glumele unui străin. Dar ce simpatic e străinul ăsta. Nici nu-ți trece prin cap că străinul deja și-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
baltă la jumate. Nu știu ce să spun, așa că tac din gură. Mă uit la ea și dau ușor din cap, în semn că înțeleg ce vrea să zică. Să mai scrii. Apoi îmi zâmbește. Are dinți mari și albi. Și o strungăreață în care ar putea intra degetul meu mic. Îi zâmbesc și eu, apoi îmi retrag privirea, ca și cum aș fi văzut ceva ce nu trebuia să văd. Mai stăm câteva clipe, apoi mă aud spunând să ai o zi frumoasă. Ies
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
îi mâncau de rămâneau din ei doar cizmele. Mai am o verișoară care încă n-a învățat să vorbească. Nici nu i-au ieșit dinții. Dar mai are timp. Mie mi s-au schimbat toți și am rămas cu o strungăreață în față. Magda o cheamă pe verișoara mea și e simpatică, așa, ca tine. Râde tot timpul și, mai nou, aleargă cu premergătorul. Și mai am și-un văr, pe Georgică, care face numai prostii. Dacă-ți scriu despre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fugărit nu e niciodată prins. Mijlocirea acelui obiect îi oferă un avantaj decisiv. În cele din urmă, unul dintre cei doi se plictisea de alergătură și revenea pe gard, lângă țâșnitoare. Să fumeze. Sau să scuipe. Sau și/și. Prin strungăreață. Cu schepsis. Spârcâit. Era o tehnică. Nu făceam prea multe lucruri. Sau mai și căscam la ora aceea. Apoi intra în scenă Șăfu, și venirea lui era salutată entuziast. De cum intra pe poarta liceului, începeam să urlăm. Uneori aplaudam. - Hopaaa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doar nu l-a învățat prostii ! Lui Dănuț îi plăcea foarte mult de învățătoare, de tovarășea, cum o vor alinta copiii peste un timp, cînd se vor obișnui cu școala. Era tînără, drăguță, mai ales cînd zîmbea și-și arăta strungăreața, făcea uneori glume și avea o rochie înflorată, nu ca educa toarea de la gră diniță, care era ea bună, dar venea îmbrăcată în negru, avea mustață și un neg în palmă, care se vedea mai ales la dirijat. (Mustața i-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Să, început de acțiune, / să facem ceva, să spunem, să pornim, -/ mân, mânare, a mâna înainte, a amâna, / mâna dreaptă care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață, strungăreață, măreață, / nu mai răbda să mâie, să mân...” (Între clopote mute). De un subtil efect literar sunt câteva mici persiflări blânde, operate prin parafrazarea și reproducerea, surprinzătoare, a unor versuri celebre: „Apoi vom coborî-mpreună / pentru o zi ori pentr-
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
singura slăbiciune a lui "Superman". Nu numai că "kryptonuca" îl va face să-și piardă puterile, dar îl va face de asemenea să vomite continuu și-i va provoca "gripă stomacala". Toothy, în traducere Dințisor, este un castor violet cu strungăreața, dinți foarte mari și pistrui. El este unul dintre cele patru personaje primare. Este cam plângăcios deoarece plânge de multe ori când este rănit sau când îi vede pe ceilalti suferind, dar este și un personaj foarte prietenos, fiind prieten
Happy Tree Friends () [Corola-website/Science/311395_a_312724]