156 matches
-
De abia întors din Germania, unde și-a expus lucrările la Tîrgul de la Bad Kissingen, Dorin Baba îmi bate la ușă, intră, îl invit să se-așeze și-mi relatează sec, nepatetic, noul său traseu nemțesc, emoțiile de-acolo, bine strunite, dar și lucrurile de preț cumpărate din vînzarea șocantelor sale pînze. Singurul gest boem: destuparea unui Dry Gin Gordon's (Distilled in England) adus de el și "dedicat" mie. O dată cu deflorarea unei Fine aromatic tabacco Small Cigars. Neștiind de culorile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de toți, deoarece s-a ivit în profesiune, la Iași, printr-o abatere de la tradiții adânc înrădăcinate aici. Un anume soi de neopozitivism agrementat cu marxism-leninism, adeseori de paradă, nu era un teren favorabil comprehensiunii pentru elanuri nici chiar bine strunite și programate în sfera ideilor. Apoi, stilul simplist, standard croit, pentru a ilustra formule-dogme și a exprima judecăți rigide era exact contrariul conceptelor și opțiunilor tematice ale lui Alexandru Zub. El scrie într-un alt registru decât cel obișnut multor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bombonierele. Nu una sau două, ci adevărate colecții. La Curtea londoneză, cea care introduce obiceiul e regina Charlotte, bunica Victoriei. Căpitanul Gronow și-o mai amintește prizând tabac dintr-o cutie de aur, pe o terasă la Windsor, spre hazul strunit politicos al celor tineri. Pe vremea lui Brummell, toate bătrânele doamne ale Londrei prizau enorm. Nu mai puțin Eleganții, Între care, delicat și constant, Brummell Însuși. Deși e de foarte bon ton să prizezi tutun, mulți doar se prefac, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aer preocupat de ce se află acolo, nu de știrea tocmai lansată: efectul va fi pe măsură. Dar conversația se Încinge abia după primul fel. Atunci poate fi pusă În valoare adevărata artă a captării celorlalți printr-o morișcă (totuși bine strunită) de vorbe. Nimic În exces, nimic supralicitat, nimic vulgar. E suficient un singur rateu, un moment de plictis afișat al celorlalți, pentru ca debutantul În „conversaționism” să fie exclus pentru totdeauna. Din clipa aceea e un om pierdut pentru lumea cluburilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
e aproape sigur că a derivat concepția „estetică” a lui Wilde) și fascinația față de medievismul poetic filtrat prin lentilele lui Swinburne sau ale graficii bizar-seducătoare a lui Aubrey Beardsley. „Pictorialitatea” inocent-sexuală a atâtora dintre desenele deborând de-o opulență avar strunită ale lui Beardsley e ușor de regăsit În paginile ce mimează detașarea ironică și inocența sexuală ale lui Wilde. Dublul ideal, oglindirea ca formă adevărată a existenței, imitarea artei de către natură, superioritatea ontologică a artificialului În raport cu naturalul Îl conduc pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un liant solid pentru istoriile paralele de dragoste care alcătuiesc scrierea. Departe de a ilustra o „limită” a romanului textualist, cea de-a doua carte a lui C. pare mai curând debarasată de intransigențele textualiste consacrate, practicând o autoreflexie bine strunită și cantitativ măsurată. Referirile rituale la actul scrierii și la consecințele lui sunt înlocuite, inspirat, de trimiteri la modelul Longos și de inserții-citat, reproduse cu caractere grafice distincte. Salturile autorului de la o paralelă la cealaltă dau cărții ritm și antren
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
rămâneau lipite unul de celălalt de-a lungul mai multor cântece. De pe copacul nostru, dintr-o singură privire, puteam cuprinde toate micile jocuri afective care se țeseau pe platou. Rivalități, sfidări, trădări, îndrăgostiri la prima vedere, rupturi, explicații, încăierări incipiente, strunite repede de un serviciu de ordine vigilent. Dar, mai ales, dorința, care străbătea prin vălul muzicii și ritualul dansului. Am regăsit în talazul acela omenesc fata căreia tocmai îi atinsesem în treacăt sânii. I-am urmărit un moment traiectoria de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
surprindere opinia publică, opoziția în Parlament, presa n-au avut nici timpul material necesar pentru a băga de seamă ce se pregătește: schimbarea, nimicirea întregului sistem electoral și reprezentativ din România, substituția clandestină a sufrajului universal, însă nu direct, ci strunit, legat bine de mâni și de picioare, pentru a fi pururea o unealtă în mînile despotismului. Iată ceea ce am fi trebuit să știm demult. Toți oamenii aceștia s-au îmbogățit. Pe ce cale e de prisos a o spune; nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ce prinde laolaltă și atelajul înaripat și pe vizitiu. Friedländer vede aici un dublu motiv: al carului (mult mai vechi, de regăsit și la orientali; carul este trupul, intelectul este vizitiul, hățurile bine întinse sunt organul gândirii, atelajul greu de strunit reprezintă simțurile, iar Atman călătorește în acest car) și al înaripării. Problema este că, în motivul oriental, caii sunt cel mai puțin importanți și rolul lor e simplu: dacă sunt înhămați, atunci să facă exact ceea ce rolul le dictează, să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a le satisface, iată tot atâtea operații care permit accederea la adevărul hedonist. De bună seamă, dar dacă această clasificare tripartită, ca și cvadruplul remediu, ar funcționa de minune la nivel intelectual, însă ceva mai greu în realitatea greu de strunit, rebelă, refuzând să intre în una dintre cele trei rubrici epicuriene? Căci filosofia, prietenia, arta sunt oare dorințe naturale? Nu, animalele nu le cunosc, numai oamenii aspiră la sens, la rafinament și la plăcerea estetică... Universitarii practică tot felul de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un dicționar funerar”. Cu o „fantezie de Pierrot incorigibil cabotin”, cum spune Nicolae Manolescu, poezia lui I. are nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice, un teribilism dublat de „travaliul atent asupra compoziției interne a poemelor” și un onirism erotico-avangardist bine strunit de cruzimea disecțiilor lirice. Dacă în Cântece de trecut strada, Radu G. Țeposu vedea Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit, menținut între limitele unei estetici „modernizate”, și poate convinge. Poetului îi este firească și postura de „cetățean”, el perorând, uneori vaticinar, cu discretă vigoare, pe tema vicisitudinilor veacului: e, în fond, un răzvrătit, probabil împotriva unor nedreptăți - neprecizate expozitiv - ale
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
conține replici inspirate și unele sclipiri de spirit. Decretată de Mihail Dragomirescu, cu argumente exorbitante, o „capodoperă”, piesa într-un act Jertfă (1909) a avut mai întâi premiera, în 1908, la Teatrul Național din București. Cu o gradație psihologică bine strunită, pândită totuși de neverosimil, textul, altfel, e destul de oarecare. Întâmplarea se petrece în timpul Războiului de Independență. Logodnicul Tincăi, Ștefan, a pierit pe front, la Rahova, și un apropiat al familiei, Doctorul, nu știe cum să-i aducă fetei la cunoștință
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
o constrângere procustiană a logicii întâmplărilor și a comportamentului personajelor, care trebuie să evolueze, rigid, către un deznodământ prestabilit. Tenta moralizatoare a finalurilor este evidentă, formația teologică, dar și nonconformismul funciar al autorului rimând inevitabil cu un astfel de teatru strunit. Amon-Ra, poem dramatic alimentat de întâmplări imaginare din Egiptul antic, propune o ambianță dominată egal de perfidie și de inocență. Iubirea, incriminată fariseic de autoritatea religioasă ca blasfemie, se relevă ca un atribut al împlinirii și al continuității, iar oamenii
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
de conștiință, căruia autoarea îi consacră pagini cu un statut aparte. Ele nu sunt nici recitite, nici reinterpretate în vederea publicării. Ca să nu compromită starea ingenuă de grație care urmează coșmarului, autoarea le retranscrie pur și simplu, cu o emoție bine strunită. În fine, a treia categorie este reprezentată de ultimul volum, Insula Șerpilor, acoperind perioada 1990-1992. Textele țin pasul cu prezentul, făcându-i radiografia cu luciditate. Inovația constă în contextualizarea insistentă a comentariilor critice, situate comparativ în orizontul cultural european; cel
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
stării” sunt supuse naturii (Manual de fericire și Ideea), apa fiind elementul germinativ (marea, lichidul amniotic), liant al omului cu neantul. Expresia parabolică sau alegorică (fabula uneori) are o transparență de obiect frumos de sticlă, cu cadențe și armonii bine strunite. În Strigăt și șoaptă (1984) versul capătă o solemnitate care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte”, Etica naturii). Printr-un limbaj ca al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți iar nesomnul”, de pildă
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
nuvelă), se detașează totuși printr-o ingenioasă surprindere a atmosferei tensionate din timpul războiului. Verigile (1971), roman ratat, pare că îi ghilotinează lui V. cariera de prozator și îl îndreaptă exclusiv spre traduceri. Deși nivelul construcției epice este destul de atent strunit, deficitul scrierii, care își propune să valorifice banalitatea faptului cotidian, constă în tratarea plată a unui subiect generos, acela al devenirii unor tineri. Aceștia pendulează unii în jurul altora, cuplurile se fac și se desfac, cineva dorește să devină scriitor (autoreferențialitate
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
în intrigile perioadelor pre- și posttotalitare”. Distanțarea de evenimente, alura evocatoare, conștiința că totul s-a petrecut cândva și nu mai poate înrâuri prezentul dau curgerii epice un calm narativ egal cu sine, lipsit de tensiune, cu un dramatism bine strunit. P. și-a reunit în cele din urmă romanele în rama unei trilogii, intitulată chiar Trilogia exilului (2002), dând altă greutate episodicului, iar întregului, constituit din fragmente succesive, un sens major. Pe parcursul elaborării, romancierul s-a preocupat de mai buna
PLESEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
a redactat o seamă de articole, între care se disting cele despre Valeriu Braniște, N. Carandino, G. Ciprian, Mihai Codreanu, Costache Conachi, Al. Kirițescu, Ion Luca. Identificând ipostazele esențiale ale fiecărui autor, el își construiește microsintezele într-o manieră bine strunită, care însă nu îl împiedică să exploateze, discret, pitorescul unor figuri și al unor scrieri. Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgăduită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arlechin (1985) și Dintele vremii (2003), care reflectă
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
cu nemișcarea o răsfrânge un personaj, Vicie, neguțătoare de aur și nestemate. Din bocceaua ei, destăinuită cu gesturi încetinite, după anume reguli și dichisuri, ies la iveală neprețuite veșminte de mireasă pentu Umurli. Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace adecvate, care îi susțin viziunea asupra acestei lumi hieratice: perifraza imaginativă, traseul sinuos, reveria și povestea, arabescurile
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
patetică din poemele lui Dan Deșliu, în care elanul se îmbină cu justa alegere a expresiilor puternice și combative: sau ca și pasiunea ce străbate versurile învecinate cântecului popular ca simplitate ale Mariei Banuș; sau ca și energia și dinamismul strunit în cuvinte și imagini sigure, bine elaborate ale lui E. Jebeleanu; sau ca și apriga combativitate alternând cu simțăminte de gingășie și de duioșie a lui Eugen Frunză; sau ca și suplețea în exprimare unduioasă ca un izvor ce-și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se uneori în pledoarii strânse, dirijate lucid spre finalitatea demonstrației de idei. Rare interogații aparent patetice și afirmații aproape sentențioase indică un retorism strunit. Expunerea capătă culoare și relief biografic, întrețesând biografia scriitorului analizat cu contextul istoric, ocazie de a reconstitui convingător împrejurări istorice, destinul unor idei și al oamenilor cu reliefuri limpezi. Spațiile dintre marile personalități, mai puțin ori deloc reprezentate, sunt investigate
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
culmi intelectuale, morale și spirituale am fi atins, atracția noastră pentru senzațional, sau în parte senzațional (ceea ce, desigur, include și bârfa, fie elevată, fie măruntă), este, probabil, cea din urmă dintre poftele noastre carnale care să se lase satisfăcută sau strunită. (Dar, Dumnezeule, ce-i cu bombasticismele astea? De ce nu merg direct la poet pentru a-mi ilustra spusele? Unul dintre cele o sută optzeci și patru de poeme ale lui Seymour - un poem șocant la primul contact, iar la al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la care scriam acolo, la IU, fără să știu cum o cheamă. Și așa, Jeff, autorul, s-a despărțit de jurnal rămânând bibliografie standard. La 3,30 și-a început Dahl conferința despre Madison. Cristal de coerentă, simplă, suplă, bine strunită, cu ceasul în mână, pe relația dintre republicanism și democrație. După conferință a fost un cocktail. Ne-am și mi-am luat rămas-bun de la Dahl. Vincent Ostrom, care realmente părea mai bătrân bine decât Bob (așa i se zice bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu o mână marginea pălăriei, ca să nu-i fie luată de vânt. Este singura dată în timpul călătoriei când soții se privesc. Un moment de oroare împărtășită în mod egal, imediat înnăbușit. Față în față cu întruchiparea acestei nebunii, ce trebuie strunită. Este menirea lor în India. Pe platoul palatului sunt așteptați, printre alte minuni uitate de Dumnezeu, de o altă formație. O formație militară de fluierași. Îmbrăcați în costume cenușii și - oare așa este? da, în fustanele roz, rostesc hârâind ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]