158 matches
-
soția chiar și în momentele mai tensionate, când vorbele aspre ale Mărioarei se îndreptau și spre el, cu justificată pornire. Vrednică femeie era Mărioara. Harnică, pricepută, înțeleaptă și iubitoare, ținea casa ca paharul iar copiii curați, bine hrăniți și bine struniți. Îi sorbea din priviri, i se umplea inima de bucurie și fericire văzându-i crescând frumos, jucându-se și chiar certându-se. Și Dumitru Dascălu își iubea odraslele, dar în sufletul lui. Recunoaște că i se topea inima de mulțumire
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ce prinde laolaltă și atelajul înaripat și pe vizitiu. Friedländer vede aici un dublu motiv: al carului (mult mai vechi, de regăsit și la orientali; carul este trupul, intelectul este vizitiul, hățurile bine întinse sunt organul gândirii, atelajul greu de strunit reprezintă simțurile, iar Atman călătorește în acest car) și al înaripării. Problema este că, în motivul oriental, caii sunt cel mai puțin importanți și rolul lor e simplu: dacă sunt înhămați, atunci să facă exact ceea ce rolul le dictează, să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
anul 1900 în presa conservatoare, iar din 1919, din nou la Adevărul. Fără să împărtășească întru totul linia politică a cotidianului democrat și republican - exprimată adeseori cu accente violent polemice -, autorul Bucureștilor de altădată a contribuit sincer, dar cu entuziasm strunit (nu agrea excesele antidinastice ale jurnalului) la succesul Adevărului angajat cu toate forțele în procesul de modernizare (redacțională și tehnică), la mare concurență cu Universul, cu care s-a confruntat o jumătate de secol. El scrie articole de fond (alături de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se uneori în pledoarii strânse, dirijate lucid spre finalitatea demonstrației de idei. Rare interogații aparent patetice și afirmații aproape sentențioase indică un retorism strunit. Expunerea capătă culoare și relief biografic, întrețesând biografia scriitorului analizat cu contextul istoric, ocazie de a reconstitui convingător împrejurări istorice, destinul unor idei și al oamenilor cu reliefuri limpezi. Spațiile dintre marile personalități, mai puțin ori deloc reprezentate, sunt investigate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
nuvelă), se detașează totuși printr-o ingenioasă surprindere a atmosferei tensionate din timpul războiului. Verigile (1971), roman ratat, pare că îi ghilotinează lui V. cariera de prozator și îl îndreaptă exclusiv spre traduceri. Deși nivelul construcției epice este destul de atent strunit, deficitul scrierii, care își propune să valorifice banalitatea faptului cotidian, constă în tratarea plată a unui subiect generos, acela al devenirii unor tineri. Aceștia pendulează unii în jurul altora, cuplurile se fac și se desfac, cineva dorește să devină scriitor (autoreferențialitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
un dicționar funerar”. Cu o „fantezie de Pierrot incorigibil cabotin”, cum spune Nicolae Manolescu, poezia lui I. are nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice, un teribilism dublat de „travaliul atent asupra compoziției interne a poemelor” și un onirism erotico-avangardist bine strunit de cruzimea disecțiilor lirice. Dacă în Cântece de trecut strada, Radu G. Țeposu vedea Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
meciurile de fotbal. Să zicem. Când eram o echipă. Eram într-o echipă și totul era, pur și simplu, frumos. Când ești copil nu faci mofturi, n-ai criterii chiar așa de exclusiviste. Voci care-mi vin, care trebuie stăpânite, strunite, puse cumva într-o ordine. Amintiri pândite de ambiguitate. Amintiri descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Chiar am făcut cîteva ieșiri minunate. M-am mai zăpăcit cu T., dar rămîne constant acum sentimentul de iubire pe care ni-l purtăm. S-a mai "educat" și ea. Îi înțeleg reținerile mai bine, pudoarea și toate celelalte nerăbdări strunite. Voi ține mult la ea, mereu, indiferent ce coroane va purta povestea noastră. Am citit un prozator excepțional: Isaak Babel! "Pe falezele de marmură" a lui Jünger, citită după Babel, mi s-a părut ștearsă. Mi-a plăcut și ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
marea dinamică existențială cosmică, având ca sprijin tocmai ideile poetului, pe care le dezvoltă într-un discurs eseistic de rafinament și subtilitate interpretativă. Domnia sa, odată cu atâția alți comentatori ai creației eminesciene, observă că există un fir ideatic foarte pregnant, bine strunit, ce traversează întreaga creație a lui Eminescu, dându-i unitate și consistență. Desigur, poemul Luceafărul este cel ce dă măsura cotei de vârf și în acest sens revenirea constantă asupra discutării lui este întru totul îndreptățită. "Luceafărul spune domnia sa constituie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
erau preocupați să mențină relații bune cu regele, deși se știa că acesta era principalul promotor al manevrelor vizând compromiterea regimului democratic din România. Regele Carol al II-lea și-a dat seama că oamenii politici români puteau fi dominați, struniți, marginalizați, fără ca reacția acestora să-i pună în pericol domnia. Ascensiunea forțelor de dreapta și de extremă dreaptă pe plan internațional a influențat și evenimentele din România. Mișcarea legionară deși a fost supusă unor critici foarte dure după asasinarea primului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
vederea șearpelui,/ Taie capu șearpelui!” (Giurgiu). Apelativul Galben al calului, frecvent întâlnit, are echivalențe multiple în textele citate. Jocul și săriturile lui furnizează însă unul dintre cele mai impresionante implicații solare. În colinda soarelui din Cioara Radu Vodă, Brăila, calul strunit de ipostaza antropomorfă a astrului, calcă în spații pârjolite și le redă vitalitatea: „Galben Soare în cânchi pârliți -/ Cânchi pârliți mi-a otăvit,/ Mari boiri caii și-a priponit./ Care cum i priponea,/ Tot Soarelui i mulțumea -/ Tot lui Soare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inadecvare. Dacă încerci să-l trezești, nu-nțelege ce vrei: înjură, se învinețește și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar e, mai ales, adumbrit intelectualmente și tembel. Nu poate fi vindecat, reorientat, strunit. E un ticălos somnambulic. Mai mult decât indignare, stârnește uimire și o resemnată bună dispoziție... Toți cei de mai sus sunt ticăloși secunzi, de mâna a doua. Ticălosul adevărat, ticălosul model, ticălosul de vocație e infinit mai spectaculos. Mediocru și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deasupra umerilor, cu ochi negri, rotunzi, față creolă, buze pline, fără să fie cărnoase, bine conturate și o dantură albă, lucrată cu migală și pricepere, pare o adevărată prințesă. Dacă închid ochii pentru o clipă, lesne îmi pot imagina fetița strunită pas cu pas de părinți, educată de maică-sa pentru a deveni o adevărată doamnă, bună gospodină și cu o pregătire literară demnă de toată invidia. A citit mult, chiar și teatru, ceea ce se întîmplă mai rar. La cei treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a redactat o seamă de articole, între care se disting cele despre Valeriu Braniște, N. Carandino, G. Ciprian, Mihai Codreanu, Costache Conachi, Al. Kirițescu, Ion Luca. Identificând ipostazele esențiale ale fiecărui autor, el își construiește microsintezele într-o manieră bine strunită, care însă nu îl împiedică să exploateze, discret, pitorescul unor figuri și al unor scrieri. Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgăduită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arlechin (1985) și Dintele vremii (2003), care reflectă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
un liant solid pentru istoriile paralele de dragoste care alcătuiesc scrierea. Departe de a ilustra o „limită” a romanului textualist, cea de-a doua carte a lui C. pare mai curând debarasată de intransigențele textualiste consacrate, practicând o autoreflexie bine strunită și cantitativ măsurată. Referirile rituale la actul scrierii și la consecințele lui sunt înlocuite, inspirat, de trimiteri la modelul Longos și de inserții-citat, reproduse cu caractere grafice distincte. Salturile autorului de la o paralelă la cealaltă dau cărții ritm și antren
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
corespondență) descoperă poetul român noua poezie europeană. Constelația spirituală căreia se atașează autorul Rondelurilor este formată din simboliștii care au adoptat noul limbaj poetic, dar care au păstrat o legătură vizibilă cu poezia anterioară, prin sintaxa lor clasică, versul bine strunit, decorul codificat. Printre simboliștii academizanți (gen Albert Samain, Henri de Régnier, Théodore de Banville) își caută Macedonski temele, atmosfera, tipul de vers. Aproape tuturor compunerilor macedonskiene din epoca fastă li se pot găsi similitudini cu poeziile lui Samain, Régnier ori
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
a cunoscut o dezvoltare explozivă, beneficiind de libertatea de expresie, ce-i un fapt indiscutabil pozitiv, nu s-a așezat încă definitiv într-o matcă a normalității. Cred că dincolo de elementele comerciale, care nu pot lipsi, dar se cer bine strunite, presa trebuie să se orienteze spre marile valori.Cu excepția cîtorva ziare, din presa noastră lipsesc paginile de cultură, de știință, în vreme ce publicațiile specializate au, fatalmente, un acces limitat la public. Dar aș merge mai departe cu această discuție și cu
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Refuză să facă compromisuri sau concesii" (pag. 17) Mi se pare potrivită o parcurgere a acestui fragment cu ochiul lipit de text: imagini naiv-ironice de stil administrativ alternează cu metafore mai curând edulcorate și se finalizează printr-un transfer bine strunit. E spațiu suficient pentru glose și adnotări simbolice: iernile scapă de inventarierea promisă printr-un subterfugiu inteligent; oricât de albe vor fi fiind ele, zăpezile nu pot avea nicicând memoria olfactivă a spumei de ras. Numai că nu aici, nu
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
a se află "după un periplu inițiatic consumat definitiv", observând doar semnalul de recunoaștere unic: lătratul atât de uman al câinilor. Este emoționantă mizantropia subiacenta a poetului, despre a cărui calificare de semiotician "la propunerea mariei corti" aflăm din abia strunitul discurs amoros de la pag. 19. Elocinta poetica se află la granița cu proza solemn-ludică, psihanalitica, uneori contorsionista, si totusi cu interstiții pline de elegie și gratitudine epigonica: "ne împroșcam cu idei antrenându-ne veseli pe darele invizibile trasate anterior de
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de acumulare - în rememorarea morții celor din
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
convenția. Unde ceilalți fug de constrângere, Topîrceanu jubilează. Și această opțiune socială, la urma urmei, de-a-și duce traiul la loc îngust, îi definește și stilul. Versatil, intrând lesne în orice fel de tipare, de la sprintul ironic la duioșii bine strunite. Din poeziile în care intră duhul parodiei nu rămâne decât coaja de cuvinte, fără mai nimic din suflul lor. Și Psalmii, și Blesteme-le lui Arghezi sunt domolite mult, ceea ce nu e, ca la Goga, un câștig, ci o pierdere
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
românește, ecouri mai mari. Au fost unele recenzii, dar numai de simplă consemnare. Cartea răspundea totuși unor așteptări, cum spuneam, și încă mai mult: este plină de idei noi, de asocieri incitante, un eseu liber, ca viziune, dar și bine strunit, structurat, sub aspectul construcției intelectuale. Este de observat totodată că Versiune și subversiune aduce o schimbare de perspectivă în scrisul autorului. În cărțile lui anterioare (Un an de poezie, 1974, Arcadia imaginară, 1977, Faptul de a scrie, 1980) cultiva cu
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e decît un alibi al
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
iubiri în alb-negru. Miza lor e una tehnică. Sunt poeme „chinuite" (uneori se simte și chinul de a prinde o rimă și un ritm de coadă), cizelate să intre într-un catren, glossă ori alte „fixuri" formale. Ritmul e căutat, strunit, energic, dar câteodată șchiop și forțat: „În perne dulci vâslită ca sâmburii-n gutui/ Prind sfârcurile sânii ce-n peștii lor înnoaptă/ Luminile pe unde cu frânte mâini așteaptă/ Femeile în fuste un vis cât tocul cui." Mărturisesc preferința mea
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
nu sînt porc?!" * Raskolnikov omoară baba-n iulie. Tot în iulie, Rogojin bagă cuțitu-n Nastasia! E luna crimelor, se pare! * (Plouă e ora șase și jumătate dimineața. Acoperișurile ude, mirosul bobului de apă strivit pe tablă, zgomotul orașului. O furie strunită bate din copite-n mine. Corectura a doua, sosită la editură de zece zile, îmi va fi trimisă abia săptămîna viitoare! De ce-or fi ținînd-o atît la ei? Și mă macină gîndul că iar mi s-a umblat la
Nastasia Filippovna era lesbiană by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14137_a_15462]