110 matches
-
despărțit de spațiile laterale de o suită de coloane libere, îmbrăcate în marmură. Decorația perimetrală este ritmată de un sistem de arce și pilaștri din marmură bogat ornamentată. Decorația din marmură se îmbină cu decorația realizată în aceeași manieră din stuc atât la pereți cât și la tavan. Tavanul are o scafă circulară tangentă la pătratul format de spațiul central, este bogat ornamentat cu o amplă rozetă centrală în axul căreia se află un candelabru spectaculos. Tot în cadrul rozetei circulare perimetral
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
fost construită între 1226-1493 și modelată după Catedrala Burgos, deși combină unele caracteristici ale stilului Mudejar. Este cunoscută pentru încorporarea de lumină și caracteristici ale Altarului Baroc numit El Transparente, cu mai multe povestiri despre mare, cu figuri fantastice de stuc, picturi, piese turnate din bronz, și mai multe culori de marmură, o capodoperă a medievalului amestecat de Narciso Tomé, pentru un efect doar câteva minute de la un puț de lumină de la această facilitate a catedralei derivând numele său. Două poduri
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
gios, ce se cheamă Oncășești, cumpărată cu bani buni și să fie în vecii vecilor a mănăstirii, anii 1726...” Din vechea mănăstire se păstrează, în lăcașul de acum, prețioase icoane, dintre care se detașează Deisis, cu aureolă și decor în stuc, în curat spirit brâncovenesc, precum și icoanele din 1753: Sfântul Nicolae, cu plata lui Fostoc Constantin; Maria cu pruncul, având aureolele pictate pe motiv vegetal, colorate cu verde și argintiu, icoane pe care, păstrând rezerva cuvenită, le atribuim zugravului Gheorghe de la
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
de zile”; proorocul Ilie. Pictura tâmplei (pe peretele despărțitor) este dispusă pe două frize: Răstignirea și medalioane cu prooroci, în decor cu viță de struguri; apostolii cu Deisis. Icoanele împărătești prezintă asemănări cu multe altele din zonă, prin chenarele în stuc pe motiv floral (Sf. Nicolae, în întregime, ține cârja cu cap de dragon). Data pisaniei se repetă pe alocuri, ca și la Șteia. Două icoane împărătești s-au păstrat în pronaos, ele evocând tâmpla din al XVIII-lea veac și
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
înfățișat un grup de păstori și animale care traversează un râu, compoziție indicând o deosebita măiestrie; Dezvoltarea picturii este mai lentă. Cea mai veche operă pictată egipteană, care a supraviețuit până astăzi, este lucrarea numită "Gâștele de la Meidun", pictură pe stuc, care, alături de lucrarea "Pisica la pândă" constituie dovada unei evoluții a stilului compozițional și cromatic. Ceramica bogat decorată a perioadei predinastice devine mai simplă în perioada Vechiului Regat. Bijuteriile de aur sau din pietre semiprețioase au ca teme diverse forme
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
se află o scară monumentală de lemn cu balustrada sculptată. Latura de est a fațadei are o boltă de trăsuri cu arcade la parter și o terasă neacoperită la etaj. Cele 15 camere și 3 coridoare aveau decorație interioară în stuc și sobe din teracotă de epocă.
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
au fost însărcinați să execute și alte opere pentru diferite familii aristocrate ale vremii, bucurându-se de o profundă apreciere și de o plată pe măsură. Operele acestei “prime școli de la Fontainebleu” se remarcă prin folosirea intensă a materialului denumit stuc ( muluri și rame de tablouri) și a tehnicii frescei dar și prin ingenioasele compoziții bazate pe iconografii alegorice și mitologice. Motivele decorative ale Renașterii, grotești, antrelacuri și putti, sunt frecvente ca și un anume grad de erotism. Siluetele sunt elegante
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
suedeză a lui a jefuit castelul și i-a distrus fortificațiile. După mai multe decenii, familia Radziwiłł a adus arhitecți germani și italieni să renoveze și să mărească substanțial vila. Antoni Zaleski a decorat fațadele galbene cu lucrări baroce din stuc. Porțile din secolul al XVI-lea au fost reconstruite, iar turnul de poartă cu două etaje a fost încoronat. În acest moment, cele trei clădiri separate ce înconjurau curtea centrală au fost unite într-o singură structură. Cea mai importantă
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
aproape înjumătățită prin 1550 după construirea noii clădiri a primăriei, în stil renascentist. Casele care înconjurau piața erau construite în stil gotic târziu. Fațadele erau realizate în stil gotic târziu, baroc, Biedermeier și istoricist. De asemenea, casele aveau decorațiuni din stuc cu motive populare. În anul 1878 în mijlocul pieței a fost instalată fântâna Erzherzog-Johann-Brunnendenkmal. În timpul reconstruirii Primăriei din anii 1887-1893, piața principală a primit un „accent monumental nou”. Inițial, la intersecția Hauptplatz cu Sackstraße s-a aflat Coloana ciumei înălțată de
Hauptplatz (Graz) () [Corola-website/Science/328016_a_329345]
-
sa actuală. Biserica a fost construită începând din 1700 după planurile lui Johann Martin Gumpp cel Bătrân pentru a înlocui o clădire mai veche în stil gotic. Cele două portaluri au uși sculptate, interiorul fiind caracterizat prin numeroase decorațiuni din stuc. Frescele au fost repictate după bombardamentele din cel de-al doilea război mondial. În altarul principal confecționat în 1705 se află integrat un crucifix gotic (datând de prin anul 1500). Paroh al acestei biserici este din 17 septembrie 2006 preotul
Spitalskirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328024_a_329353]
-
faimoase cabarete din Austria este numit după el. Arhiepiscopul de Salzburg Leonhard von Keutschach (1495-1519) a construit capela la un moment ulterior. O stea de boltă bogat ornamentată decorează tavanul capelei. Partea interioară a ușii de la intrare este acoperit cu stuc. Cadrul pictat prezintă coloane de culoare roșie pe un soclu înalt, cu capiteluri de culoare gri. Stema orașului Salzburg și cea a lui Leonhard von Keutschach sunt reproduse în timpan sub mitră. O caracteristică specială a stemei este napul și
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
principal. Capelele sunt dedicate sfinților ocrotitori ai celor patru facultăți. Transeptele altarului din stânga și dreapta au fost proiectate de Johann Michael Rottmayr. Altarul principal, proiectat de Pater Bernard Stuart și executat de Josef Anton Pfaffinger, este decorat cu figuri de stuc care urcă până în partea de sus. El repetă motivele principale ale bisericii și le continuă. În fața coloanelor se află figuri alegorice ale Muzicii, Poeziei, Picturii și Arhitecturii, precum și a celor patru facultăți. Deasupra lor plutesc Iubirea și Speranța, inspirate de
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
amplasate de obicei aproape de centru orașului dar pe lângă regi, mai adăposteau demnitari si elita populației. Maiașii erau pricepuți în prelucrarea pietrei, tăiau piatra în blocuri și o șlefuiau. La început atât pertea interioară cât și cea exterioară erau acoperite cu stuc, un amestec de nisip, var, clei și o substanță colorată care se aplica umed. Un aspect surprinzător al marilor structuri mesoamericane este dat de lipsa anumitor tehnologii avansate, care de multe ar părea a fi necesare sau chiar indispensabile pentru
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
boltă cu lunete, este susținută de zece piloni. La primul etaj sunt tribune corespunzătoare capelelor de la parter. Al doilea etaj este decorat cu galeria ce conține zece piese de artă, care sunt aranjate în jurul stâlpului ce susține bolta. Decorațiunile din stuc sunt limitate la motivele de la intersecția nervurilor arcurilor cu bolțile gotice. Ca și la alte clădiri ale lui Santini, chiar și aici lumina este folosită pentru a construi spațiul interior. Această abordare se bazează pe interpretarea barocă a luminii ca
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
este iluminată doar în mod indirect prin porțiunile de trecere pe unde pătrunde lumina. Această lumină pătrunde în zona centrală a bisericii prin arcuri ogivale plasate în locuri în care ar trebui să se afle pilonii de susținere. Decorațiunea din stuc subliniază acest paradox prin crearea unei legături între perete și arcul ce aparține unui anumit perete. Acest lucru creează sentimentul că peretele este doar o coajă și că întreaga construcție este inundată de lumină. Întreaga biserică este apoi percepută, de
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
sub numele de . Bisericile construite în acest stil sunt fără aripă cu un presbiteriu mai mare decât este de obicei, care se termină într-un semicerc, cu o bolta semicilindrică. Caracteristicile lor distinctive sunt frontoanele ornamentate bogat și decorare cu stuc a interior. Renașterea Lublin este cea mai bine reprezentată de bisericile din Lublin, Końskowola și Kazimierz Dolny. Vizitatorii vor fi de asemenea încântați de ornamentele bogate de pe fațadele clădirilor renascentiste, mai ales mansardele înalte ale caselor într-o serie de
Renașterea Lublin () [Corola-website/Science/329208_a_330537]
-
tridimensionale solide, în ciuda înălțimii reduse a bisericii. Absida poligonală a fost înlocuit în secolul al XIV-lea (1327-1340) de către un altar în stil gotic timpuriu. Capelele atașate altarului central și celui nordic au fost reamenajate în stil baroc. Basoreliefurile din stuc în capela altarului centrale au fost executate de către Karl Georg Merville (1782). Altarul principal a fost proiectat în 1782 de către Jean-Baptiste d'Avrange. El este decorat cu o sculptură monumentală din alabastru în stil rococo cu tema "Căderea îngerilor" (1782
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
cu picturi și mobilier, Shahul a decis să aibă un nou palat construit în aripa de sud-vest pentru a servi drept depozit pentru cadouri. Clădirea albă din secolul al XVIII-lea în stil european, a fost numită astfel datorită culorii stucului și a pietrele din marmură albă care au acoperit holul și scară acestuia. De la bun început clădirea a deservit cabinetului Primului Ministru. În 1965, aripa de vest și parterul au fost modificate cu ocazia încoronării lui Mohammad Reza Pahlavi. Din
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
Toate deschiderile altele decât ferestrele dreptunghiulare ale celor două mezanine au arcade rotunde și balcoane, cu chei de boltă din marmură decorate în arcade cu capete expresive. Efectul de ansamblu este unul simplu și elegant. Interiorul a fost decorat cu stuc de bună calitate și cu picturi realizate de Antonio Zanchi, Luca da Reggio și Pietro Liberi. Multe camere au tavane magnifice cu grinzi decorate cu motive decorative aurite și policrome. Mai târziu, palatul a căzut în degradare. Familia Fini a
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
O statuie din ghips a unui leu, simbol al Republicii Venețiene, se află în centrul camerei. Primul etaj al clădirii este "Piano nobile" cu camere de primire pentru oaspeți și delegații. Pe pereți și tavane se află picturi, decorațiuni din stuc și plafoane din lemn. Camerele au o vedere excelenta asupra Canal Grande. Al doilea etaj este folosit pentru birourile personalului de conducere al regiunii Veneto. Camerele restaurate reprezintă spațiul de locuit al seniorului venețian tipic, cu plafoane pictate, pardoseli din
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
un liliac, alegorie a viciului. Această reprezentare celebrativă, dragă stăpânilor casei, este, de asemenea, un exemplu de maturitate artistică a lui Tiepolo, puternic influențat de modelele lui Veronese. Carpoforo Mazzetti, elev al altui artist ticinez, Abbondio Stazio, a decorat cu stuc alcovul în stil rocaille. Decorațiunile pornesc din deschiderea centrală în care este plasat patul, se ramifică pe ambele părți pentru a ajunge la ușile împodobite cu oglinzi. Deasupra lor, creasta și îngerii purtărori de scut domină camera. Mazzetti a lucrat
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
tavanele acoperite de bolți mănăstirești cu lunete și pereți ce păstrează frumoase stucaturi cu motive florale, în trecut acești pereți erau decorați și cu picturi murale astăzi total distruse. La exterior, palatul este tencuit și păstrează fragmentar un decor în stuc asemănător celui din interior. În incinta curții se pot vedea fragmente de fundație ale cuhniei (colțul de sud-est), ale slomului (vest), precum și ruinele casei vechi care mai păstrează beciurile și o parte din zidurile parterului (est). Tot în partea de
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
de piese originale, ce au făcut parte din interiorul Casei Hagi Prodan, adevărate opere de artă; podoaba casei o reprezintă plafonul sufrageriei, din lemn sculptat in motiv stelat, dar și frumoasele decorațiuni interioare amplasate la uși si ferestre realizate în stuc. Vizitatorul care intră aici face o călătorie înapoi în timp: sofaua cu perne înflorate, măsuțele intarsiate cu sidef, vase de ars mirodenii, narghilele și ciubucele, lădițele de zestre sculptate, scaunele în stil florentin, mobilierul cu intarsia de sidef sunt tot
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument de arhitectură aparținând tipului de casă țărănească de epocă, construită în jurul anului 1785, fiind caracteristică târgurilor prahovene. Este cunoscută sub numele de „Casa Hagi Prodan”. Are o decorație în stuc realizată
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
După ce a fost cumpărată de Grigore Constantinescu-Monteoru (n. 1831 - d. 1898), casa a suferit o renovare radicală între anii 1887-1889 realizată de arhitecții Ion Mincu și Nicolae Cuțarida. Nicolae Cuțarida a refăcut interioarele în stil eclectic francez, cu plafoane în stuc pictat, cu lambriuri și a fost amenajată scara monumentală. Elena Lascăr Catargi, fiica lui Grigore Constantinescu-Monteoru, sub presiune sovietică, a donat casa, decizie care a fost anulată după anul 2000 de justiție, întrucât această donație s-ar fi făcut sub
Casa Monteoru () [Corola-website/Science/331759_a_333088]