577 matches
-
care acest copil plin de istețime întreținuse un dialog destul de elevat pentru vârsta lui. Din vorbă în vorbă, văzând că domnul din preajma sa îl acceptase ca partener de discuții, Răducu îi spuse: Nu vreți să fiți tăticul meu?" Domnul rămăsese stupefiat. Când apăru Simona, și-i ceru lui Răducu să o însoțească, băiețelul salută pe amabilul domn și-i întinse mâna pentru a-și lua la revedere, ca între bărbați. Domnul necunoscut răspunse gestului lui Răducu și la rândul său îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ani pot să-mi pun ambițiile, pot chiar să le fac zile fripte, acestea nu mi-ar putea rezista, totuși pot duce și eu o plasă de cartofi de cinci kilograme". Se uita la mezin cu o figură atât de stupefiată, încât acesta a izbucnit în râs și a cuprins-o în brațe cu atâta duioșie, că ar fi vrut să-i ceară să mai spună orice stupizenie numai să mai fie îmbrățișată în acest fel. Simțea cum energia se scurge
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fu soneria unui telefon. Era anunțat că la poarta sediului se află peste treizeci de rromi, împreună cu familia convocată. Colonelul fu nevoit să ordone, fără drept de apel: - Să fie condusă la mine numai familia Carabăț! Ina și Alex rămaseră stupefiați, în timp ce vocea din telefon continua să înșire și alte amănunte. Colonelul tăie brusc firul conversației, vădit enervat : Și mai cine? El n-a fost convocat! După numai câteva clipe însă, abordând un ton conciliant, zise: fie... să vină cu ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
această casă pe care, nicidecum, nu o socotea ca fiind și a lui. Dimineață, când toți membrii familiei se treziră, văzând că Vișinel nu dă nici un semn de viață, Alex bătu la ușa camerei lui dar, de cum deschise ușa, rămase stupefiat. Vișinel nu se mai afla în pat. Fereastra era larg deschisă, semn că pe acolo evadase băiatul. Patul nici nu fusese desfăcut. Renunțase și la plăcerea de a parcurge drumul promis cu mașina. Plecase în toiul nopții cu gândul să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
om tâmpit. Nemernicul a luat pe vârful unui băț noroi amestecat cu excremente de câine și le-a aruncat cu putere, proiectându-le direct pe stofa impecabilă a costumului. A fost un moment electrizant, În care l-am privit cu toții, stupefiați, pe Iulian. Lam văzut ajungând dintr-un salt lângă Blănos și aruncându se asupra lui cu pumnii și picioarele, răcnind ca un apucat. A fost o luptă nebună, În care nu a intervenit nimeni. Asta cu “neintervenitul Între doi care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și sfios. Aveam impresia că o mai văzusem și că o cunoșteam. Dar o distanță destul de mare mă despărțea de ea și de-abia o zăream. N-am apucat să-mi dau seama cum de, brusc, dispăruse. Am rămas acolo, stupefiat, incapabil de cea mai mică mișcare. O văzusem cu ochii mei trecând prin fața mea, risipindu-se. Era o ființă în carne și oase sau o fantomă? Visasem, fusesem treaz? Mă străduii să-mi adun toate amintirile. Degeaba. Un fior neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
adevăr, Gerard crezuse că e o glumă groasă sau că se produsese o confuzie și exclamă repetat: Nu se poate! Ba da, se poate - îi răspunse funcționarul parcă îmbătrânit înainte de vreme - Actele vorbesc. Uite, dumneata ai recunoscut. E semnătura dumitale. Stupefiat, Gerard îi mărturisi că n ziua precedentă, când o semnase, foaia era goală. Recunoscu că foaia nu fusese barată cu o linie în diagonală înainte de a o fi semnat și atunci funcționarul îi spuse că nu trebuia s-o semneze
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de psihiatrie și am rămas un pic perplexă pentru că toți cei care ajungeau acolo, dintr-un motiv sau altul, treceau pe la psiholog, pentru prima evaluare și de acolo pacientul era trimis ori acasă, ori la psihiatru. Eu am rămas oarecum stupefiată, deoarece nici una dintre acele persoane nu era trimisă acasă, toți erau trimiși la psihiatru și internați, ca și cum nu aveau nici o șansă. Mie nu mi-a plăcut acest lucru și am întrebat tânăra psihologă: Dar tu, nu salvezi nici unul care vine
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la un spectacol, dar la o asemenea răceală cum dădea dovadă noul medic nu se aștepta. Cum i-o fi arătînd soția?" s-a întrebat mult timp, iar cînd a cunoscut-o "ce naiba găsește la leșinata asta?!" -, s-a mirat, stupefiată, și, considerîndu-l bleg, a început să-l ignore. Imediat, jocul subtil de forțe s-a schimbat. Asista cu plăcere la repetatele avansuri ale lui Radu, fără să-i dea speranțe, fără să-l refuze. Cînd i-a cedat, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
babele, cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc, m-am trezit față-n față cu ea: un Gulliver și un pitic. "Așa arată un copil?!" mi-am zis stupefiat, speriat de-a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine și, fără să înțeleg, am luat-o în brațe. Aveam un palton grozav, din șiacul cel mai bun, cu un guler mare, brumăriu... Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai zică ceva, sau să reacționeze în vreun fel, îi arde o palmă în plin, peste obraz, c-o face să se rotească o dată, cît pe ce să cadă peste masă. Altfel nu se mai poate spune el înfruntîndu-i privirea stupefiată, amenințînd-o cu arătătorul întins către ea, gata s-o lovească iarăși. Copiii, înmărmuriți, se uită în sus, spre părinți, apoi, încep să plîngă. Ai grijă de ei spune soțul -, că vreau să adun mizeria de pe jos, să n-o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o clipă lîngă masa bătrînei și, profitînd că aceasta doarme cu bărbia în piept, atinge capul cățelului cu vîrful degetelor: Măcar de-ai fi fost cîine polițist, să iasă din tine o zamă bună... Doar n-ai de gînd...?!... murmură stupefiată bătrîna. Să vedem cum vor mînca asta arată Mircea Emil spre biberoanele în care țăranca a adus ceaiul de ghindă. Bucuroși, copiii prind biberoanele cu amîndouă mîinile, se uită atenți la culoarea aproape neagră a lichidului, înțeleg că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doina?! M-am săturat să tot fiu dezbrăcată cu privirea! Și ai venit aici ca să fii dezbrăcată cu mîinile spune Mihai calm, clipind din ochiul drept, care îi lăcrimează de durerea loviturii, întinzînd încet brațele către femeia din fața sa, rămasă stupefiată, cu ochii măriți, încremenită. Palmele lui Mihai ating umeri hainei de blană... Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și dea bine seama ce se întîmplă, haina de blană îi și este trasă de pe brațe și o aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre Mihai orbit de obsesia ta pentru mine, sînt sigură că nici n-ai remarcat-o pe Doina în totalitate... Nu mi-am făcut niciodată probleme în privința asta. Zău?! tresare Mihai; "ce fel de mamă ești?!" se întreabă în gînd, stupefiat. Zău confirmă Maria. Tinerii ca tine preferă femeile măritate, care să nu le dea bătaie de cap. Și dacă, vreodată, pentru diversitate, m-aș gîndi la o fată? ațîță Mihai discuția. Atunci, face un gest de confirmare Maria te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te cred rîde ușor fata. Mai ales că bunica a fost o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decît... frumoasa mea mamă. Săteanu a încremenit. Apoi, peste numai o clipă, palma lui lovește cu zgomot obrazul fetei. Tata! tresare Doina stupefiată. Altădată, spune Săteanu calm, vrînd să o dreagă să n-o mai bagi pe mama ta în vreo glumă de felul ăsta. Este mama ta, care te-a născut și crescut. Oprește-te numai la "născut", tata, spune Doina încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am culcat cu fiica unui reacționar?" Nu-i adevărat! tresare Mihai străbătut de un fior. Nenea Toader nu putea face asta! Aaa surîde Maria -, nu el... Cînd a apărut Theo, Doina avea deja doi ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are impresia că nu a auzit bine, dar ochii femeii, ridicați spre el, goi ca întotdeauna, goi de orice expresie, așa cum i-a știut pînă astăzi, cînd vodca și gesturile lui i-au aprins pentru o clipă, îi confirmă, dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simplu, sec: Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale, după fiorul de groază care i-a tăiat fața, înțelege că bărbatul de la masa lor s-a oferit de soț. Domnule... murmură ea stupefiată. Domnișoară, strînge bărbatul din umeri cred că nu-i o soluție atît de inumană... Dar abia v-am cunoscut... Nu vă iubesc! Poate cu timpul... Iar dacă n-o să se poată, după ce vă luați diploma, divorțați. Doi ani trec repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
neliniștită, gîndește că cel mai bine este să atace, înainte de a da femeii posibilitatea să găsescă forță în ea și să-l dea afară, sau să pună mîna pe telefon. Face imediat un pas hotărît, întinde mîinile și, sub privirea stupefiată a Mariei, îi descheie toți nasturii, depărtînd părțile bluzei, dezgolind pieptul frumos, acoperit de furoul cu sutien. Te stingi încet, Maria îi spune, retrăgîndu-se lîngă calorifer, s-o poată privi de departe. Un timp te-am suspectat de porniri anormale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui. - Oberlus! exclamă el surprins. Ce faci pe vaporul meu? Ai devenit și pirat, pe deasupra? - Am devenit rege, veni răspunsul absurd. Regele Insulei Hood, iar tu ai pătruns fără să-mi fi cerut voie În apele mele. Celălalt Îl privi stupefiat, cu toate că Încă nu reușise să-și revină de pe urma primului moment de surprindere și s-ar fi spus că nu era sigur dacă ceea ce se Întîmpla era real sau era vorba numai despre un vis. Însă Iguana nu Îi lăsă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
treacă o lună și Îi povesti apoi totul lui Rodrigo. La Început, bietul băiat refuză s-o creadă. În cele din urmă, ca urmare a insistențelor ei și a luxului de amănunte, se dădu bătut, copleșit, În fața realității și Încercă, stupefiat, să Înțeleagă motivele. - Mi-a făcut plăcere, veni răspunsul. - Dar de ce? insistă el neliniștit. Nu mă mai iubești? N-am știut să te fac fericită? - Ba da... admise Carmen de Ibarra cu naturalețe. Te iubesc mai mult ca pe oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poate amuza conversația cu el... Și-ți garantez că n-o să se culce cu mine dacă eu nu vreau asta, ceea ce nu e foarte probabil să se Întîmple... Ca bărbat nu mă atrage, fiindcă sînt Îndrăgostită de tine... O privi stupefiat. - Ești Îndrăgostită de mine și te duci cu altul? - Păi, tocmai din cauza asta o fac. Am nevoie să mă simt liberă pentru a o face, să știu că nu depind de tine; că, deși te iubesc, te doresc și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar ea Îi repetă de mai multe ori că Îl iubea, că era a lui, că nu putea exista nimic mai minunat decît acele momente. Adormiră mulțumiți și vlăguiți, dar a doua zi, aproape la amiază, Germán de Arriaga descoperi, stupefiat, că Niña Carmen plecase În zori. Alt bărbat, cu mai puțin entuziasm sau experiență, poate că ar fi sfîrșit prin a se sinucide, căci trăi zilele cele mai exasperante, goale și dureroase din Întreaga lui viață, cu toate că Încercase să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să înveți toate Drumurile de Stele posibile între vest și nord-vest, pentru următoarele trei luni. Cand o să le știi, o să mai vorbim. Navigatorul-Căpitan se întoarse la postul său, pe platforma de la pupă, lăsându-l pe bietul băiat descurajat și aproape stupefiat, căci cascadă de stele care umpleau firmamentul între cele patru puncte care separau ainé de pafa’ité părea atât de compactă și de întinsă, încât la prima vedere te făcea să crezi că nu putea exista ochi de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Depărta iarăși mâinile, cu eternă lui logică dintotdeauna. Ei știu că numai noi avem obiecte făcute din bucăți de soare și de luna, așa că ar fi în stare să urmărească oglindă asta pana la Pământul Infinit. Tapú Tetuanúi îl privi stupefiat și, după câteva clipe, clatină din cap, ca și cum s-ar fi întors dintr-un somn lung și spuse foarte serios: Ce idei poți să ai! Cum naiba poți să fii atât de deștept? Nu-i vorba c-aș fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se poate, altă zăpăceală de-a ta... De data asta nu mă mai supun. Dar, ca un făcut, trebui să cedeze și să fie părtașă din nou la ideea Luanei. Ieșiră în stradă și porniră spre locul de întâlnire. Reacția stupefiată a trecătorilor dădu micii năstrușnice satisfacția la care sperase. În timp ce Luana radia de mulțumire, Anita, în stare de șoc, un aragaz dacă i-ar fi căzut în cap, din ceruri, nu s-ar fi mirat. Au așteptat cinci minute, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]