639 matches
-
care uneori mă ferea să mai aud prin pereți larma din sala de box, am pus viața aceea în ordine. La ultimul pachet, nu chiar în ultimul plic, dar în orice caz într-unul dintre ultimele, am găsit un teanc subțirel de bancnote. Erau zece hârtii de o sută de lei, expediate prin mandat telegrafic de pe vârful Caraiman, când îngerii au profitat de ninsoare și de vântul dinspre nord. De fapt, toate s-au petrecut cu o noimă, la vremea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de cuviință să latre și-atunci vin să mă miroasă. - Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sufletului lor, căci, spune cuvântul Bibliei, mai ușor va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în ceruri. Cel puțin în privința asta, eu n-am nici o grijă - trec iute ca fulgerul, și printr-un ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întreagă marele Balbo. Chiar lîngă umărul lui stîng se afla domnul locotenent inginer Gabriel Corvino de la Arsenal, care tălmăcea cu o voce la fel de înflăcărată, dar mai subțire și de aceea ușor de auzit. Țiuia ca un țînțar, așa și arăta, subțirel, fercheș, cu părul des și creț, cu o paloare subliniată de roșeața pomeților, provocată desigur și de zăduful din salonul lui Basarab Cantacuzino, dar și de paharul niciodată gol pe care îl ținea în căușul palmei. "Ca să fii fericit trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu poate să ne mulțumească." Desigur, italianul nu pricepuse nici un cuvînt din cîte le rostise prințul, însă era imposibil să nu fi înțeles că era vorba despre el. A privit întrebător către Corvino care se făcuse palid, părea și mai subțirel, și mai fragil, aproape o odaliscă sub imperiul emoției, dar inginerul nu deschise gura. A făcut un gest de nemulțumire, de intimidare (?), care putea fi luat și drept unul de întîmpinare, Pangratty îl luă ca atare și Leonard Bîlbîie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foarte sus, chiar mai sus decît ar spera ei că pot ajunge. "Mucoși, puțoi, cu mintea prea mare ca să o poată duce." I se făcu poftă să bea ceva. Basarab Cantacuzino se vîrîse, într-un colț, înconjurat de cîțiva locotenenți subțirei, toți cu mustăcioară, și îi asculta pe rînd, încuviințînd arar, fără să-i privească. Ar fi putut jura că Basarab Cantacuzino se uită la el, dar cine putea fi sigur de asta cînd ochii lui imenși, albi, irisul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era greu, pentru că fără efort l-a pus pe masă și cu o mișcare sigură a desfăcut încuietorile. Înăuntru erau două teancuri de hârtii tipărite, legate cu gumilastic cenușiu. A luat unul din teancuri, unul ce părea mai mic, mai subțirel și l-a trântit demonstrativ pe tăblia mesei, "Uite domnule Popianu, uite, acestea sînt adeziunile, semnate. Sute de adeziuni, bărbați adevărați, din oștire și civili. Și acesta este numai începutul. Două luni, atît au trecut de cînd am început campania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dea legătura la un accident nuclear. Blonda noastră e în turneu cu un soi de roată de exerciții pe care tot aluneci înainte și înapoi ca să slăbești. E îmbrăcată cu un costum roz mulat și colanți violet. Mda, poți fi subțirică și blondă, dar cu cât fața ta are mai multe proeminențe, spune spilcuitul, cu atât dă mai bine pe ecran. De-aia am eu cu mine fotografia de dinainte, spune ea. Aplecându-se în scaun, înclinându-se în față până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îl vedea pe Dan concurând cu el însuși și câștigând marele trofeu: una din vazele de cristal ale Sandei. Câteodată, când aveau noroc ca băieții să se supună, racolau câte doi trei din gașca de pe stradă și atunci Dan, deși subțirel, depunea reale eforturi pentru a ieși primul. Nici nu dorea prea tare acest lucru dar Luana nu-l slăbea deloc. Era musai ca verișorul ei să câștige și-l cicălea până la disperare. Îl forța să sară ori să se arcuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lor. Asta ar fi putut să-i facă plăcere, dar nu i-a făcut. și-a văzut grabnic de drum. Cei doi au fost de Îndată lângă ea, de-o parte și de cealaltă, În vreme ce ea mărea pasul. Cu toate că erau subțirei, chiar slăbănogi la prima vedere, Margaret a băgat de seamă că nu arătau chiar ca niște copii. Le-a aproximat vârsta la repezeală, paisprezece sau cincisprezece ani. Destul ca să fie primejdioși. — Hei! Olandeză? Englezoaică? Americancă? Dă-ne și nouă ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Trebuie să ne mulțumim, de! Sidonia o privea, o studia pe Carmina, părea plăcut surprinsă și sinceră. Da, e bine, e foarte bine, îi spuse fata și nu găsi în tonul ei nici urmă de complezență, îi privi brațul gol, subțirel, parcă neatins de soare. Părea atât de ambițioasă! Uite, își zise, o fetișoară care se luptă de una singură, luptă cu ea, cu ea sau cu alții și n-are pe nimeni alături care să-i arate, uite, de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înainte vreme săreau trei vânzători să mă încalțe, am apucat un magazin renumit, al lui Găureanu, ce pantofi găseai acolo, ce calitate, ce servire... acum cine să se mai uite la picioarele mele? Și întinse demonstrativ către ei o gamba subțirică, prelungă, străbătură în parte interioară de vene albăstrui, puțin mai evidente, o gleznă mică, delicată. Nu te mai plânge, maman, că te ții bine, a asigurat-o Ovidiu și a privit-o parcă de la mare distanță, surâzător. Zău? A sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zâmbi arcuind buzele. Fațada. Și nici fetișoara asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia frumoasă? Fana a fulgerat înapoi cu privirea, a făcut cu mâna un gest imprecis: Lasă, taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de bărbații lor. Celălalt sfert e plin de naive gata să bage mâna în foc pentru oamenii lor și care numai printr-o minune nu s-au ars. Simțea că leșină dacă nu se apucă imediat să mănânce. Petrecu arătătorul subțirel, cu o mișcare delicată, de-a lungul spinării peștelui, îl despică, își mai tăie o bucată de mămăligă, Doamne, Dumnezeului, ce pace o apuca! M-am cam săturat s-o moșesc pe fetișoara asta, își spuse mai apoi, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îl ardeau buricele degetelor. Așa cum ședea, cu fruntea plecată, din părul cânepiu, pieptănat cu foarte multă grijă, se desprinse o șuviță. Nu se gândea la ceva anume. Îl stăpânea un sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seară și ieșiseră cu pași împleticiți și căscând, inca amorțiți de somnul prea scurt, în zorii din estul Londrei. Acum însă, gândindu-se la vacanță ce-i aștepta, erau tot mai binedispuși. Erau un cuplu frumos - Fanny cea blondă și subțirica lângă Creighton cel zvelt, cu nas acvilin și păr castaniu, mătăsos, en brosse - si păreau conștienți de acest lucru. Ascultau un CD la combină muzicală de la bordul mașinii. Era muzică unei trupe belgiene numite Enigmă, un amestec de canturi gregoriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
obicei În trenuri de navetă. Avea o singură valiză, destul de mare, chinezească și grea drept bagaj, și un copil de trei ani, iar În poșetă pașaportul de plecare definitivă În Germania. Pe peron, Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca o muiere: Să mă lași tocmai acum când am intrat În Antologia celor mai bune lozinci! Copilul meu nu va scanda niciodată: Stima noastră și Mândria Ceaușescu-România! Ce nenorocire! Fac ceva pe stima voastră, zise Anita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lovea în ușa de la intrare mă făcu se tresar și să simt furnicături în tot corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și prin crăpătură dădu buzna înăuntru o pală umedă din aerul ploios al serii. Afară stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca niște cercei de cristal. Își strânse impermeabilul în jurul trupului și clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luă laptopul lui Nimeni de pe scaun și se așeză, mai trase cu peria prin păr de câteva ori, apoi se lăsă pe spate, lipindu-se de haina ei mare. Avea probabil douăzeci și ceva de ani, era palidă și prea subțirică. Părul ei negru era un negativ șocant al albului pielii și ochii erau de-un verde extrem de pătrunzător. Avea pomeți ridicați și ceea specialiștii numesc „structură osoasă bună“ la emisiunile alea de televiziune despre machiaj. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărămidă, Analiza și tratamentul disociației traumatice... Nu. Am scos cartea, un volum mare, cartonat, și am deschis-o, cercetând rapid cu privirea pagina de titlu și apoi trecând la coperta a treia. În fotografia de autor, era mai tânără, mai subțirică și, după culori și păr, îmi zâmbea de undeva de pe la mijlocul anilor ’80. Dar, Iisuse, ea era. Doctorița Randle. Profesor Helen Randle, conform copertei. Am frunzărit paginile, oprindu-mă la voia întâmplării: ... și chiar reacțiile de natură mai generală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am trăit. Asta dă alt rost experienței mele. Bună-rea, cum a fost. Ajung la Șichy altfel decît dacă mi-ar citi o carte-două-trei. Și invers, îmi verific imaginea în ochii ei. Și-i ațintește pe gura mea, fremătînd din năsucul subțirel, cînd o surprind, cînd o șochez în stilul-dinamită. Am ajuns să-i spun lucruri pe care credeam că nu mi le spun decît mie. I-am povestit și depresia: cînd mă închideam în casă și mîncam în neștire cartofi prăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întinsese mîna s-o alinte. Parcă nu mirosea cum se cade: "are prea mult păr femeia asta". Era boxerița albă, tandra cățelușă, vibrînd sub degetele lui. "Dă-te, javră!" Nu mă-njura că te iubesc ca proasta", o fi scîncit subțirel Daisy, mîhnită. Nici pe mine nu m-a vrut în preajma lui reală. Proiectul matrimonial l-a ținut secret. Care o fi diferența între un secret și-o minciună? Pe-a patra (Ce s-ar fi amuzat tata! "Ai grijă, obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă acasă, dacă află Delfina pe unde umbli tu la ora asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu o acustică și durere ce urca de la simplu la complex, de la scâncet și până la un plâns sugrumat. Ajuns la faza de apogeu nedorit, intervenea Vizanti cu două „ham-ham-uri”, adică „taci-taci!”, apoi cu patru, opt și finaliza cu un urlet subțirel, copleșitor și duios, de participare afectivă, un semnal care o aducea pe Aneta de oriunde era! De oriunde se afla, fie cu treabă lăsată de către părinții plecați cu oale „la târg”, fie de unde era chemată de către un văr mai mare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]