303 matches
-
în 7-10 zile. Enantemul urlian se manifestă prin turgescența orificiului canalului Stenon, uscăciunea mucoasei orale prin scăderea secreției salivare și eritemul faringian. Alte localizări glandulare extrasalivare ale infecției urliene sunt: Pancreatita, manifestă clinic (dureri abdominale “în bară”, vărsături, diaree) sau subclinică, exprimată prin creșterea amilazelor și a glicemiei Orhita urliană, manifestată la sexul masculin după pubertate, prin tumefierea testiculară dureroasă, uni sau bilaterală Ovarita, mastita, tiroidita, dacrioadenita, rar întâlnite. Afectarea succesivă a mai multor sedii anatomice în cadrul infecției urliene este de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
săptămâni. Perioada prodromală evoluează mai frecvent cu artralgii, erupții, glomerulonefrită, febră, în timp ce sindromul digestiv este mai atenuat față de hepatita cu VHA. Perioada de stare este lungă (peste 30 de zile), deseori însoțită de manifestări extrahepatice: cutanate, articulare, renale, neurologice. Formele subclinice și anicterice sunt mai frecvente la copii. Vindecarea infecției acute cu VHB se produce în 85Hepatitele acute virale 131 90% dintre cazuri și se caracterizează prin dispariția AgHBs și apariția AcHBs protectori (Figura 7.2). Fig. 7.2 Evoluția serologică
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
umorală a gazdei și explică persistența și cronicizarea frecventă a infecției. Incubația variază între 15 și 90 de zile. Infecția acută este asimptomatică sau oligosimptomatică anicterică în 90% dintre cazuri. Forma fulminantă este foarte rar întâlnită. Majoritatea infecțiilor acute evoluează subclinic, cu prognostic de vindecare 10-15%, portaj cronic 20% sau cronicizare 6070%. Formele cronice progresează 20% către ciroză și 3-5% către hepato-carcinom. Diagnosticul etiologic direct al hepatitei acute cu VHC se face prin evidențierea în sânge a ARN viral, prin tehnica
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
prezentau simptome clinice pozitive. Aceste cazuri făceau parte fie din polineuropatia diabetica (somatica și/sau vegetativa), fie din mononeuropatii (simple sau multiplex), acestea din urmă destul de rare (28). În momentul de față se știe că majoritatea NDS sunt fie forme subclinice (detectabile numai prin investigațiile neurofiziologice), fie forme cu semne clinice negative (scăderea diferitelor tipuri de sensibilitate, de exemplu), pe care pacientul le ignoră, iar medicul, în necunoștința de cauză, le poate trece cu vederea (35). 2. Frecvență Glucoză reprezintă singurul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
sau măsurarea funcțiilor controlate de sistemul nervos vegetativ, nu fac altceva decât să confirme diagnosticul sugerat de datele clinice. După cum vom vedea, acestea sunt extrem de numeroase și în continuă extindere, numărul lor crescând de la an la an. Pentru diagnosticarea formelor subclinice, însă, investigarea neurofiziologica multiparametrică sistematică este singura cale de a evidenția prezenta disfuncției nervoase și tipul de NDS (23). Neuropatia diabetica motorie a fost mai puțin studiată, la pacienții diabetici asimptomatici neivestigându-se în mod curent funcția motorie. Într-un studiu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
o metodă auxiliara care furnizează informații despre caracteristicile funcționale ale nervilor periferici și ale mușchilor, severitatea și extinderea neuropatiei. Testul este neinvaziv, cu posibilitatea de a fi repetat în dinamică, permițând aprecierea evoluției clinice. Are sensibilitate mare (poate depista afectarea subclinica) dar specificitate mică, pentru completarea diagnosticului pozitiv fiind indispensabile semnele clinice și experiența practicianului (43). Între testele neurofiziologice și semnele clinice (măsurate prin scorul simptomelor neuropatice și scorul de deficiență neuropatică) există o corelație relativ bună. Totuși, diagnosticul de neuropatie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
termenul de “cașexie neuropată”) și asociată cu insomnie, depresie psihică, iar la bărbat (la care această formă se întâlnește mai frecvent), impotenta. Biopsia mușchiului sural indică procese de degenerare axonala (58). 6.3. Neuropatia diabetica hiposenzitivă. Această formă de neuropatie subclinica este cea mai frecventă, din ea recrutându-se pacienții la care apar ulcere trofice, soldate cu amputații de extensie variabilă. Acuzele subiective lipsesc. Examenele paraclinice, însă, indică scăderea sau chiar dispariția sensibilităților dureroasă, termică și vibratorie. Testarea funcțiilor vegetative indică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
T1DM cu debut în copilărie și mult mai lungă în cazurile cu debut după 30 - 40 ani (Late Onset Diabetes sau LADA), la care probabil și mecanismele etiopatogenice sunt oarecum diferite. (d) A patra etapă este faza disfuncției beta celulare subclinice. Inițial este vorba de apariția unui răspuns insulinosecretor anormal în cursul testului i.v. de toleranță la glucoză - IVGTT. Ulterior apare toleranța alterată la glucoză în cursul unui test oral de tip TTGO. Progresia distrucției beta celulare va duce în
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
predominant parasimpatică (de exemplu, cord, tub digestiv) (8). Complexitatea problemei decurge și din faptul că alterările simpatice și parasimpatice nu apar totdeauna în același timp, mai vulnerabile părând a fi fibrele parasimpatice (6). Neuropatia autonomă diabetică poate exista în forma subclinică (diagnosticul stabilindu-se numai prin examinări paraclinice prin teste senzoriale cantitative, teste funcționale autonome sau studii electrofiziologice) (32) sau ulterior în forma clinic manifestă (când simptomatologia clinică este evidentă) (27, 31). Diagnosticul precoce este cu atât mai important cu cât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]
-
neelucidate (55). Tratamentul vezicii neurogene include: rezecția colului vezical pe cale endoscopică, cu respectarea sfincterului striat (care previne incontinența). Infecțiile urinare asociate vor fi tratate cu antibioticul indicat de antibiograma efectuată după urocultură. De multe ori la diabetici bacteriuria poate fi subclinică (18). Substanțele colinergice (urecolina, l tb/6 h) pot fi utile. Dimpotrivă, anticolinergicele (antropina și atropinicele) sunt contraindicate. Tratamentul cu Doxazosin (antagonist α1adrenergic) în doze de 1-2 mg de 2-3 ori pe zi poate fi benefic. Pacientul va fi sfătuit
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]
-
și cele înalte ale IGB se corelează cu un risc semnificativ de evenimente cardio - vasculare. În mod particular, prezența arterelor necompresibile este puternic asociată cu riscul de AVC și de insuficiență cardiacă congestivă (53). Importanța decelării bolii arteriale în stadiul subclinic este relevată și de o analiză recentă a 2.797 de pacienți cu vârsta medie de 74 de ani, înrolați în studiul Health ABC ( Health, Aging, Body Composition). Studiul a arătat că femeile vârstnice au o prevalență semnificativ mai mare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]
-
să vizeze valori țintă ale lipidelor serice similare la vârstnic cu populația de vârstă medie (tabelul 4.1) (24). La pacienții vârstnici este dificil de diferențiat între prevenția primară și cea secundară a bolilor cardiovasculare din cauza prevalenței înalte a aterosclerozei subclinice. Conform studiului realizat de Kuller și colaboratorii săi, ateroscleroza subclinică este prezentă la mai mult de 30% din adulții cu vârsta peste 65 ani, iar procentul crește cu înaintarea în vârstă (25). De aceea, terapia hipolipemiantă trebuie avută în vedere
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91921_a_92416]
-
cu populația de vârstă medie (tabelul 4.1) (24). La pacienții vârstnici este dificil de diferențiat între prevenția primară și cea secundară a bolilor cardiovasculare din cauza prevalenței înalte a aterosclerozei subclinice. Conform studiului realizat de Kuller și colaboratorii săi, ateroscleroza subclinică este prezentă la mai mult de 30% din adulții cu vârsta peste 65 ani, iar procentul crește cu înaintarea în vârstă (25). De aceea, terapia hipolipemiantă trebuie avută în vedere la pacienții vârstnici, atât la cei cu boală clinic manifestă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91921_a_92416]
-
30% din adulții cu vârsta peste 65 ani, iar procentul crește cu înaintarea în vârstă (25). De aceea, terapia hipolipemiantă trebuie avută în vedere la pacienții vârstnici, atât la cei cu boală clinic manifestă, cât și la cei cu ateroscleroză subclinică ce sunt la risc crescut, estimat pe baza evaluării riscului cardiovascular global. Tratamentul pacienților vârstnici cu dislipidemie trebuie să fie individualizat, avându se în vedere comorbiditățile, speranța de viață, calitatea vieții și preferințele pacienților. Gravina și colaboratorii săi subliniază că
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91921_a_92416]
-
HTA este prima cauză de mortalitate precoce, responsabilă de aproximativ 9,4 milioane de decese anual; - ridică probleme de management deoarece vârstnicul prezintă modificări fiziologice și fiziopatologice care impun particularizarea diagnosticului și tratamentului. Vârstnicul cu HTA are mai frecvent afectare subclinică de organ și evoluție spre evenimente cardiovasculare majore din cauza controlului inadecvat tensional. - evidențele sunt mult mai sărace deoarece populația vârstnică face obiectul unui număr mai mic de trialuri. Situația derivă din evoluția definiției HTA la vârstnici și asocierea frecventă de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
vas prin creșterea stresului parietal și promovarea HVS. Concomitent se produce scăderea TAD, respectiv amplificarea presiunii pulsului (TA diferențială). Consecința scăderii TAD este afectarea perfuziei coronariane și miocardice. Din punct de vedere clinic, modificările hemodinamice se transpun în agravarea afectării subclinice de organ și promovarea complicațiilor cardiovasculare. Din punctul de vedere al caracterizării HTA, simpla măsurare a TA periferice subestimează TA centrală care reflectă adevărata vârstă arterială. Clasificarea HTA în populația geriatrică numai după nivelurile TAS/TAD supraestimează rezistența vasculară periferică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
BC) rămân prima opțiune. JNC8th nu agreează de primă intenție betablocantele și face specificarea inițierii diureticului tiazidic în eventuală asociere cu BC la hipertensivii de rasă neagră. Selecția inițială a drogurilor la vârstnici, dincolo de regulile generale referitoare la prezența afectării subclinice de organ și/sau a complicațiilor, trebuie să țină cont de comor - biditățile frecvente (2/3 dintre hipertensivi) (tabelul 3.2). Un aspect important este respectarea principiului terapiei combinate. Pe lângă beneficiile generale legate de farmacocinetica medicației, vârstnicul este inclus de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
păsările acvatice, păsările care populează țărmurile (pescăruși, rândunele de mare), păsările migratoare, în special palmipedele. Unele animale marine, ca focă, morsa, balenă și delfinul, pot face boală clinic cu virusuri aviare. Porcul, calul și probabil și alte specii, contractează infecția subclinic și o pot retransmite apoi păsărilor sau, după o transformare genetică prin reasortare genica, omului sau altor specii. Transmiterea directă a bolii de la păsări cu GA la om, porc, nutrii sau alte specii de mamifere a fost semnalată numai foarte
ORDIN nr. 98 din 7 octombrie 2005 privind aprobarea Planului de contingenta (de necesitate) al României pentru influenţa aviara. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141088_a_142417]
-
aceasta poate fi confundată cu multe alte boli. Severitatea simptomelor depinde în principal de varsta animalului și de virulenta virusului. În general, animalele tinere sunt afectate mai grav decât cele adulte. La porcii adulți evoluția infecției este adesea moderată sau subclinica. 6. Pot fi identificate formele acute, cronice și prenatale de pesta porcină clasică. B. Formă acută 1. Porcii înțărcați și cei pentru îngrășat prezintă cel mai adesea formă acută de pesta porcină clasică. Semnele inițiale sunt anorexia, letargia, febra, conjunctivita
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 4 decembrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea pestei porcine clasice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147050_a_148379]
-
animal, dar în exploatațiile infectate poate fi detectată cel puțin la câțiva porci. D. Formă prenatala și inaparentă de boală 1. Virusul pestei porcine clasice poate trece prin placenta animalelor gestante și infectează fetușii, dar la scroafe boală este adesea subclinica. Infectarea scroafelor peste perioadă de 90 de zile de gestație poate duce la fătarea de purcei cu viremie persistentă, care pot fi normali clinic la naștere și pot să supraviețuiască câteva luni. După naștere ei pot prezenta o creștere încetinita
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 4 decembrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea pestei porcine clasice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147050_a_148379]
-
container separat; b) pentru probe de sânge: pot fi prelevate probe de sânge pentru teste serologice sau virusologice. În general, acestea sunt prelevate pentru detectarea anticorpilor și doar de la porci suspecți de a se fi însănătoșit de infecția clinică sau subclinica, în timp ce epiteliul, lichidul vezicular și probele de fecale de la porci care prezintă semne clinice de boală sunt mult mai adecvate pentru detectarea virusului decât probele de sânge. Se recomandă că probele de sânge integral să fie prelevate folosindu-se seringi
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
obicei disponibile în 24 de ore - și se detectează toate genotipurile de virus al bolii veziculoase a porcului, fiind suficient de sensibilă pentru a se utiliza la prelevarea probelor de la cazurile suspecte clinic de boală. 3. Atunci când este suspectată infecția subclinica sau atunci când probele sunt colectate după dispariția bolii clinice ori când este necesara procesarea probelor de fecale, tehnicile PCR-RT perfecționate, asemănătoare PCR-RT secvențiale, PCR-imun, PCR-ELISA și metode mai elaborate de extracție a ARN, care produc un sistem de detectare cel
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
boala veziculoasa a porcului*3). ... Capitolul 9 Semne clinice și particularități ale bolii veziculoase a porcului 1. Boală veziculoasa a porcului este o boală contagioasă a porcilor, produsă de un enterovirus din familia Picornaviridae care poate evolua sub forma veziculoasa subclinica, ușoară sau severă, ce depinde de tulpina de virus implicată, de calea și doză infectanta, precum și de condițiile de creștere în care au fost ținuți porcii. Factorii de stres suplimentari, precum transportul, aglomerarea cu alti porci și temperaturile extreme, pot
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
sau nulă. 3. Infecția se poate dezvolta sub o formă inaparentă sau ușoară care prezintă doar o afectare tranzitorie în starea generală a porcilor și care conduce la dezvoltarea de anticorpi ce neutralizează virusul în câteva zile*4). Din cauza naturii subclinice sau ușoare a bolii, aceasta este deseori suspectată prima, ca urmare a testelor serologice pentru supravegherea bolii sau pentru certificarea exportului. Focarele europene recente de boală veziculoasa a porcului au fost caracterizate prin semne clinice mai puțin severe sau chiar
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
de microorganismele care se dezvoltă pe seama ei, în unele situații manifestându-se ca boală infecțioasă. Agentul infecțios este un microorganism, dar nu orice microorganism este un agent infecțios. În funcție de răspunsul organismului gazdă față de agentul infecțios, infecția se poate manifesta clinic, subclinic sau inaparent. Manifestările și evoluția unei infecții sunt determinate de factori legați de agentul infecțios și factori legați de gazdă. Antigenul (limba greacă: anti = contra și geano = a naște, a genera) este o substanță de origine endogenă sau exogenă, care
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]