355 matches
-
Kamer-Arșavir, rubrica de comentarii externe. Din 1899, revenit în București, se avântă într-o nouă etapă a vieții lui de publicist. Corector la „Universul”, i se încredințează curând misiuni de reporter, în țară și în străinătate, iar în 1913-1914 e subdirector al cotidianului. În toamna lui 1916 își dă demisia și, dus de vîrtejul evenimentelor, ajunge la Odessa, unde, sub semnătura Avion, face cronici privind războiul. În 1917-1918, în condiții ingrate și cu un grad din ce în ce mai mare de risc, redactează ziarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
niște simple mituri și apoi cine să coboare acolo și să le dea sânge să bea acelor jalnice umbre și în acest fel să poată să mai reînvie în ei viața, cum povestește Homer? Aveam pe atunci în școală un subdirector cam brutal, profesor de gimnastică, singurul care mă umilea prin pedepsele pe care mi le aplica, prin stupiditatea lui sigură de sine, disprețul agresiv față de lecturile mele din afara programei școlare; îmi răscolea cărțile în pupitru, le silabisea titlul cu scârbă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe jos cărțile, stârnind în mine o astfel de ură încît nici la maturitate nu m-am eliberat de ea. Am spus în clasă, după ce dădusem de pasajul lui Platon, "dacă e să fim nemuritori împreună cu domnul Latcu (era numele subdirectorului), dacă adică și sufletul lui e nemuritor, prefer să ne mănânce viermii pe amândoi și nemurirea să înceteze". Am fost chemat în cancelarie de părintele Dobre, profesorul nostru de religie. M-a mustrat cu blândețe (fusesem, bineînțeles, turnat). "Cum, băiete
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
despre cine vorbesc cu admirație? Despre un ticălos! Cel mai iubit elev de la noi din clasă e un pungaș, fiindcă e vesel, știe ce e băutura (și i-a învățat și pe alții), fumează, se culcă cu fetele, e omul subdirectorului, turnător, e simpatizat de profesori (mulți din ei nici nu-l ascultă la lecții și când îl ascultă și o încurcă îl ajută cu bunăvoință, îi pun întrebări care conțin în ele și răspunsul), n-are griji în ceea ce privește viitorul, o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
curte după el și Camburu, ca să scape, s-a urcat până sus pe stâlpul pavilionului de străjerie, pe care ridicam noi în fiecare dimineață drapelul. Eram în pauza cea mare și ne-am strâns toți să ne uităm. A venit subdirectorul. Ce e asta, domnilor? I s-a povestit. Camburule, dă-te jos de-acolo, a strigat subdirectorul. Nu mă dau, striga ăla cu burta plină de alviță și uite așa se clătina stâlpul cu el. Bine dar.... a zis subdirectorul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care ridicam noi în fiecare dimineață drapelul. Eram în pauza cea mare și ne-am strâns toți să ne uităm. A venit subdirectorul. Ce e asta, domnilor? I s-a povestit. Camburule, dă-te jos de-acolo, a strigat subdirectorul. Nu mă dau, striga ăla cu burta plină de alviță și uite așa se clătina stâlpul cu el. Bine dar.... a zis subdirectorul cu un humor pe care nu-l are, nu te dai, dar... Adică avea să alunece singur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
subdirectorul. Ce e asta, domnilor? I s-a povestit. Camburule, dă-te jos de-acolo, a strigat subdirectorul. Nu mă dau, striga ăla cu burta plină de alviță și uite așa se clătina stâlpul cu el. Bine dar.... a zis subdirectorul cu un humor pe care nu-l are, nu te dai, dar... Adică avea să alunece singur, că nu putea să stea mult, gras cum era, și într-adevăr, începuse să alunece, țipând de groază că nu se mai putea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu-l are, nu te dai, dar... Adică avea să alunece singur, că nu putea să stea mult, gras cum era, și într-adevăr, începuse să alunece, țipând de groază că nu se mai putea ține. Când a ajuns jos, subdirectorul zice, plătiți-i, domnilor, alviță, acestui ticălos, și noi, râzând, în fond încîntați de spectacolul oferit de Camburu, am băgat mâinile în buzunare și l-am scăpat de alvițar. În ce privește lenea, să nu mai vorbim. Noi avem în literatură numai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Hautes Études), în Polonia, Turcia, Germania, Elveția și Danemarca îi oferă prilejul să se specializeze în arhivistică, paleografie latină și franceză medievală și să studieze limba turcă. Își trece doctoratul în litere în 1941. A lucrat la Arhivele Statului (ajungând subdirector), a fost secretar al Comisiei heraldice și membru în Comisia de achiziții a Muzeului Orașului București. Biblioteca Academiei Române l-a avut printre salariații săi. A participat la realizarea colecției Documente privind istoria României și a dat curs pasiunii sale pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
Nae Ionescu. Ultimul număr al revistei apare în 1928. Alte funcții deținute de harnicul C. Beldie: director al Societății "Reforma Socială" (1919-1924), director comercial la "Centrala Cărții S.A." (1924-1928), director la Editura "Cultura Națională" (1924-1928), conducător al Imprimeriei Naționale (1930-1932), subdirector și director la Direcția Recensămîntului General al Populației (1930-1932), secretar general al Loteriei de Stat (1932-1935) etc. A desfășurat și o activitate constantă de cadru didactic, din 1913 pînă în 1947, predînd limba română, educația profesională și organizarea științifică a
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
a fost numit profesor suplinitor la liceul Pogoanele din Buzău. Iubitor al cărților, cu o cultură teologică și filosofică bogată, el este remarcat de Gala Galaction care, în calitatea sa de Decan al Facultății de Teologie din Chișinău, îl numește subdirectorul Internatului Teologic din Chișinău. Pentru o scurtă vreme a fost liderul Asociației Studenților Creștini. Sandu Tudor a fost un membru de seamă al Asociației Criterion. Sandu Tudor obține în 1928 din partea Universității București o bursă de studii la muntele Ahos
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
Stat al Colonizării și Inventarului S.S. al Muncii - Subsecretariatul de Stat al Muncii S.S.A.U. - Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat S. Tehnic - Serviciul Tehnic St. M./Stat Maj. - Stat Major Sub. Bir. Evrei - Sub-biroul Evrei Subdir. Gl. - subdirector general Subof./ subofiț. - subofițer Subsecret. - subsecretar Șef. Bir. 10 - Șeful Biroului 10 Șef. Bir. Adjt. și Mob. - Șeful Biroului Adjutanturei și Mobilizării Șeful Serv. Jandarmeriei - Șeful Serviciului Jandarmeriei Șos. - șosea Terit. - teritorial Tg. - târg Trans./ Transp. - transporturi Trib. - tribunal T.
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Obține doctoratul în 1909, la Universitatea din Iași, cu teza Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric, care este și debutul său editorial, iar în 1913 își ia docența în filologie română „cu specială privire la dialectologia românească”. Ajutor de bibliotecar (subdirector) la Biblioteca Universității din Iași (1908-1911), ajunge director al acesteia (1914-1922, 1927-1932). Preocupările sale vizând organizarea, funcționarea și dotarea instituției sunt relevate de broșura Proiect de lege pentru Biblioteca Universității din Iași (1914). În 1920 suplinește prima Catedră de istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
profesor titular (1928) la Catedra de limba și literatura italiană a Universității din București și, concomitent, profesor suplinitor la Academia de Înalte Studii Comerciale. În 1931 e ales deputat de Soroca din partea Partidului Național Democrat, condus N. Iorga. A fost subdirector al Direcției Presei și Propagandei din Președinția Consiliului de Miniștri, apoi secretar general al Ministerului Educației Naționale (1940), decan al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1941), ministru subsecretar de stat al Propagandei Naționale (1942-1944). Arestat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
publicist și traducător. A absolvit Liceul „Louis le Grand” și Școala Centrală de Arte și Manufacturi din Paris, obținând diploma în 1880. Întors în țară, va fi inginer de căi ferate la Serviciul de poduri și șosele (1880-1887, 1890-1899) și subdirector la Serviciul tehnic al Primăriei București (1887-1888). A colaborat la „Literatură și artă română”. Opera monumentală căreia Z. i s-a dedicat cu pasiune toată viața este culegerea Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, din care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290704_a_292033]
-
Constanței (n. Miloteanu) și al lui Nicolae Cioculescu, inginer naval, și fratele lui Șerban Cioculescu. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București și Facultatea de Chimie din Cluj, după care urmează cursuri de pian la Conservatorul din Viena. A fost subdirector al Operei Române din București (1930), director adjunct al Filarmonicii (1934), administrator delegat al Radiodifuziunii Române (1944-1946), consilier artistic la Opera Română din București (1945-1947), secretar al Centrului Român al PEN-Clubului (1936-1940), redactor și secretar de redacție al „Revistei Fundațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
de cabinet, când savantul e desemnat președinte al Consiliului de Miniștri (1931-1932). Funcționează ca profesor de liceu la București, devine conferențiar la Universitatea din Craiova (1960) și la cea din București (1966-1971). În perioada interbelică a mai îndeplinit funcția de subdirector al Fundației Regale pentru Literatură și Artă și de secretar al Uniunii Fundațiilor Culturale. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Revista istorică”, „Arhivele Olteniei”, „Vremea” (la care din 1930 este redactor), „Boabe de grâu”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Floarea soarelui” (1927-1929, scoasă împreună cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290161_a_291490]
-
Sf. Gheorghe” din București. Înscris la Facultatea de Drept a Universității din capitală, o părăsește spre a urma Conservatorul, completându-și studiile de artă dramatică la Viena și Paris. Actor la Teatrul Național din București și la cel din Craiova, subdirector general al teatrelor, profesor la Catedra de dicție și artă dramatică a Conservatorului din București, director artistic al Teatrului Popular (inițiat de N. Iorga), în sfârșit director al Teatrului Național din Chișinău, L. este un om de teatru inteligent și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
Galaction, Tudor Arghezi și N. D. Cocea. Pleacă apoi la Paris, unde face studii juridice și, după examenul de licență, își susține doctoratul în drept cu teza Les Sociétés coopératives en Roumanie (1902). D. a fost mai întâi judecător, apoi subdirector la Casa Centrală a Cooperației, subdirector general al Creditului Agricol și al Casei Centrale a Băncilor Populare. A debutat în politică după răscoalele din 1907, fiind ales deputat liberal. Ministru în câteva cabinete, la Culte și Instrucțiune Publică (1914-1918), Agricultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
Cocea. Pleacă apoi la Paris, unde face studii juridice și, după examenul de licență, își susține doctoratul în drept cu teza Les Sociétés coopératives en Roumanie (1902). D. a fost mai întâi judecător, apoi subdirector la Casa Centrală a Cooperației, subdirector general al Creditului Agricol și al Casei Centrale a Băncilor Populare. A debutat în politică după răscoalele din 1907, fiind ales deputat liberal. Ministru în câteva cabinete, la Culte și Instrucțiune Publică (1914-1918), Agricultură și Domenii (1918-1919), Externe (1922-1926), Interne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
Când atributul circumstanțial are dezvoltare infrapropozițională, dependența nominală se manifestă în planul expresiei prin flexiune, orientată de principiul acordului; termenul atribut circumstanțial se acordă în gen și număr cu regentul substantival (pronominal): „El! luptătorul pentru libertate, să ajungă la bătrânețe subdirector a ce? a unui stabiliment oficial de robie - pușcăria locală!” (I.L. Caragiale, III, 203), „Din Vasilescu și Marmoroșblanc, amețiți după cât se pare de berea băută, (...) nu erau atenți la povestirea lui Gheorghe.” (M. Preda, M. Sg., I, 15), „... Caracterul simbolurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urmat-o la Iași, unde a făcut Facultatea de Drept, apoi la Cluj, ca student al Facultății de Litere și Filosofie, absolvită magna cum laude (1942). Încearcă inițial să continue tradiția familiei, profesând avocatura la Sibiu. Ocupă ulterior postul de subdirector al Oficiului de Studii din Ministerul Economiei Naționale, iar după război își continuă activitatea ca profesor de limba română la școli din Mihalț, județul Alba (1953-1960), și Florești, județul Ilfov (1960-1967), de unde s-a și pensionat. Între cele două războaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
a încredințat direcția de scenă la Teatrul Național din București. Figurează printre membrii fondatori ai Ateneului Român. În 1871 deschide un institut particular, denumit mai întâi Institutul „Heliade”, apoi Liceul „V. Alecsandri”. Deși retras din teatru, în 1899 este numit subdirector al Teatrului Național, dar nu mult după deschiderea stagiunii contractează o pneumonie care îi este fatală. V. a fost un publicist înzestrat, însă un scriitor incert. A scris cronici dramatice (în „Țara”, „Timpul” ș.a.), uneori semnate cu pseudonime: Kent (la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
român”, cu sceneta Furtună conjugală, iscălită Stahl. Tot atunci se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licența luându-și-o în istorie, probabil în 1907. Între timp intrase în corpul stenografilor de la Parlament, al cărui subdirector va deveni în 1919. Scoate revista „Stenograful” (1906-1907), unde inserează și pertinente caracterizări ale oamenilor politici ai vremii, plecând de la discursurile rostite în Camere, dar și de la înscrisurile lor. Se ocupă de problemele stenografiei, abordând și domenii limitrofe, precum expertiza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
o poezie, la ziarul „Orașul nostru” din Iași, iar în volum în 1935 cu Oglinzi de vis, dedicat lui Mircea Eliade. În 1933 se stabilește la Brașov, ca funcționar CFR, având mai târziu și alte ocupații: inspector în Ministerul Comunicațiilor, subdirector al Oficiului de Presă, inspector al teatrelor (1942-1946). Desfășoară concomitent o rodnică activitate literară, colaborând cu versuri, proză, eseu, cronici la numeroase publicații din țară, implicându-se în editarea unor reviste. În 1933-1934 e în redacție la „Buletinul CFR”, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]