265 matches
-
manifestări perturbatoare ce pot fi sesizate și în afara familiei, de alții, de străini sau oricine. Formele ușoare ale devianței funcționării persoanei ar fi acelea în care tulburările se manifestă rar, doar în mediul celor cunoscuți, în familie, de exemplu. Suferința subiectivă singură nu ar fi de luat în considerare, conform ipotezei că cel ce poate să se controleze în așa măsură încât să manifeste în raport cu alții un comportament deviant nu necesită atenție din punctul de vedere medico-psihiatric. Formele grave ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mai mare. Deși în centrul definiției tulburării de personalitate se află problemele interpersonale, disfuncționalitățile sociale și reducerea stării de bine (well-beingă doar un studiu abordează calitatea vieții la această cazuistică (CRAMER și colab., 2000, după TORGERSENĂ. S-au urmărit: starea subiectivă de bine, autorealizarea, relațiile cu prietenii, suportul social, evenimentele negative de viață, relația cu familia de origine, calitatea vecinătății. Cea mai scăzută calitate a vieții a fost întâlnită la TP schizotipal, borderline și evitant. Dar toate persoanele cu tulburare de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
alt imperativ metodologic vizează combinarea perspectivei emice (din interior) cu cea etică (din exterior) (Pike, 1967; Berry, 1969) în alegerea instrumentelor de măsură. Există comportamente universale, precum agresivitatea, dar formele specifice de exprimare agresivă sînt puternic modelate cultural. Fiecare cultură subiectivă întreține unicitatea culturii de la nivel social, care la rîndul ei se exteriorizează printr-o arie variată de comportamente agresive. Este motivul pentru care psihologia interculturală încearcă să combine cele două perspective și să extragă semnificațiile "de jos în sus", de la
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
era trecător, ce era fecund și ce era steril, în concepțiile filosofilor de altădată.32 Întrebarea care ne vine în mod firesc în minte este însă de ce ar fi critica unei filosofii făcută de autorul unui alt sistem filosofic neapărat „subiectivă” și „părtinitoare” în raport cu cea a unui istoric al filosofiei care nu este nici el lipsit de înclinații și preferințe filosofice. Negulescu își dădea desigur seama că explicarea ideilor filosofice, în sensul acestui program, nu este o sarcină ușoară și era
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a modelării strategiilor de predare - învățare - evaluare, a optimizării competenței profesionale și realizării unui climat educativ pozitiv (motivant, deschis, bazat pe cooperare, respect reciproc, aprecieri sincere). Fenomenele psiho-educaționale au atît o determinare obiectivă (ideal, scop, obiective educaționale), cât și una subiectivă prin forțele care acționează în cadrul lor (cadru didactic, elev, grup, clasă), motiv pentru care pătrunderea în universul psihic al elevului trebuie realizată științific. Necunoașterea metodologiei cercetării reprezintă o importantă dificultate întâmpinată de profesorul - cercetător. Orice cercetare științifică în psihologie presupune
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
în situația în care agentul stresor nu a fost neutralizat și se datorează epuizării resurselor organismului de luptă împotriva stresului. Într-o altă teorie, stresul reprezintă un dezechilibru perceput subiectiv, între cerințele organismului și capacitatea sa de răspuns. Această percepție subiectivă trece prin două filtre apreciative: filtrul primar, prin care persoana evaluează gradul de pericol a unui agent inductor de stres și filtrul secundar, prin care persoana se evaluează pe sine pentru a determina potențialul său de a combate agentul nociv
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ar putea eventual să constate că, în realitate, persoana investigată a devenit de-a lungul timpului extrem de egocentrică. În acest caz, rămânând la aspectul de formă (comportamentul extern), am putea obține fidelități foarte mari, dar având acces la conținuturi (experiența subiectivă autentică), ne-am putea da seama ce eroare grosolană am săvârși acordându-i altruismul ca trăsătură consistentă a personalității. Răspunsul unor autori, ocazionat de aceste situații a fost acela că gradul de stabilitate trebuie considerat în sine o trăsătură a
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile personificate ale inspirației blakeene. 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației Spre deosebire de formele indefinite ale inspirației, ipostazele personificate include o serie de agenți expliciți, având o identitate independența, cu toate ca mistica și subiectivă din punct de vedere aperceptiv. Acești factori au o esență supranaturala și numără, printre ei, următoarele figuri: Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele și muzele. Pentru a facilita analiza, le-am împărțit în cinci subcategorii. 2.3.2.1. Dumnezeu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
exclusivă pentru uman)"85. Așadar, întrucat Emanou înseamnă "este cu noi", replică lui Milos, "Emanou? Emanou est là!", ar putea fi înțeleasă "Emanou (este cu noi)? Este cu noi aici!". Revenind la mesajul transmis vizual, spectatorul observa că, fiind, probabil, subiectivă 86 lui Emanou, camera rămâne fixă în timp ce mulțimea se întoarce. În afară de Milos, singurul personaj care, încă de la începutul secvenței, privește înspre Emanou, este acela care poartă mască elefantului 87. În imaginarul mitologic asiatic, elefantul este animalul pe care încalecă regii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Pentru T. Parsons (1902-1976), interpretarea este proprie oricărei acțiuni sociale, căci se realizează ca o proiecție a cerințelor normative ale societății asupra scopurilor individuale: „A spune că acțiunea este normativă Înseamnă că ea implică interpretare, că actorii introduc judecata lor subiectivă În orice acțiune și situație. Interpretarea implică standarde În conformitate cu care situația poate fi judecată, iar desfășurarea acțiunii relatată. Aceste standarde sunt norme<footnote Alexander Jeffrey A., Twenty Lectures. Sociological Theory Since World War II, New York Columbia University Press ,1987, p.
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
când Alexander Gotlieb Baumgarten publică celebrul său tratat Întitulat „Aestetica”. De altfel Baumgarten, În abordarea frumosului ca valoare, vorbește de cele două trepte În percepția și cunoașterea lui; o treaptă inferioară, instinctuală, senzorială la nivel de percepție prin simțuri, extrem de subiectivă și o treaptă superioară la nivel de percepție intelectuală, rațională, elevată, educată, prin urmare oarecum mai obiectivă. Definirea frumosului Frumosul, așa cum este conceput astăzi, este „o categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă Însușirea omului de a simți emoția
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
lor lexicală, cuvintele analizează, în interiorul raportului limbă-gândire, și denumesc „obiectele” care alcătuiesc lumea extralingvistică sau, mai exact, reflectarea lor în conștiința lingvistică a vorbitorilor. Rezultatul analizei îl reprezintă sensul lexical al cuvintelor, sinteză între realitatea „obiectivă” a lumii și realitatea „subiectivă” a reflectării lumii în conștiință. În analiza realității extralingvistice, cuvântul poate reține reflectarea obiectului în sine, ca reprezentant al unei anumite clase de obiecte, cu individualitate distinctă între alte obiecte (= clase de obiecte: arbore vs floare) sau poate reține în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o interpretează prin consideraea în ansamblu a semanticii aspectuale, nediferențiată, a celor două ipostaze: aspectul subiectiv (perfectiv-imperfectiv,numit nonperfectiv, în . corelațiel cu opoziția durativ-momentan/punctual - frecventativ) și aspectul obiectiv (incoativ - continuativterminativ). (vol.I, pp.449-467) În procesul comunicării lingvistice, locutorul subiectivează temporalitatea prin modul specific în care și-o reprezintă. Aspectul se dezvoltă ca expresie lingvistică a modului specific de desfășurare în timp - din perspectiva subiectului vorbitor - a acțiunii verbale în interiorul raportului enunț - enunțare. Un conținut temporal poate fi înscris în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-mpărate!” (Ibidem, p. 146), „Dar dacă vrei cu crezământ/ Să te-ndrăgesc pe tine,/ Tu te coboară pe pământ,/ Fii muritor ca mine.// Da, mă voi naște din păcat,/Primind o altă lege.” (Ibidem, p. 173) Adverbele modalizante 2 (modalizatorii) subiectivează enunțul din perspectiva atitudinii subiectului vorbitor față de realitatea interpretată lingvistic; locutorul își poate asuma acest conținut sau se poate detașa de el, îl poate situa în interiorul corelației real-aparent, certitudine-probabilitate etc. În legătură cu sfera relativ amplă a posibilităților de comentare a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și verbul-predicat al propoziției nu se dezvoltă o relație sintactică asimilabilă relației de interdependență dintre predicat și subiectul său2 . În consecință, un enunț precum „Negreșit că va veni.” - frază, în interpretarea G.A., formată dintr-o principală (negreșit) și o subiectivă (că va veni) - nu se poate contrage într-o propoziție, ca în cazul altor enunțuri-frază: „E necesar să studiezi” ® „E necesar studiul.”, „Cel ce nu muncește nu mănâncă” „Leneșul nu mănâncă.”, „Trebuie să ai curaj pentru asta.” „Trebuie curaj pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
secund și dependența acestuia de verbul-predicat din structura nucleului predicațional primar, a cărui împlinire semantică depinde de realizarea concretă a funcției de subiect. Selecția elementelor relaționale este orientată, cel puțin relativ, de specificul realizării concrete a predicatului cu care propoziția-subiect (subiectiva) intră solidar în constituirea nucleului predicațional de bază. Conjuncțiile că, să, ca...să, dacă, de și locuțiunea conjucțională cum că introduc în structura nucleului predicațional de bază propoziții-subiect care intră în nucleul predicațional cu predicate realizate prin verbe și expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatul: „...Cui putea să-i treacă prin cap că mutul nu se preface.” (I.L. Caragiale) „Dragă mamă, îmi năzare Că din brâu pe la-nserare Înviem și suntem doi.” (T. Arghezi) Când intră în relație cu verbele a începe, a continua, subiectiva se introduce prin conjuncția să: „Începe să ningă mărunt.” (E. Barbu) Pronumele relative introduc propoziții subiective - numite subiective pronominale 27 - care intră în relație de interdependență cu un verb personal; propoziția-subiect este o realizare sintactică de natură dinamică a subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
C. Noica) Intonația. Prin intervenția elementului activ, ordinea neutră a termenilor în desfășurarea funcțiilor sintactice poate fi tulburată; numele predicativ trece în fața verbului copulativ, odată cu reliefarea sa printr-o intonație particulară, care-i devine marcă specifică. În aceste enunțuri, subiectul (subiectiva) se situează după verbul copulativ: „O amăgire e că le-ai cuprins, Oricât cu fapta te-ai deprins.” (L. Blaga) II. RELAȚII DE DEPENDENȚĂTC " II. RELA}II DE DEPENDEN}|" Imanent organizării și stabilității enunțului verbal sau verbal-nominal, nucleul predicațional se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distincte sau opuse): Toată săptămâna este liniștit, dar sâmbăta îl cuprinde același dor de ducă.; • o variantă subiectivă, prin care se exprimă, de fapt, atitudinea subiectului vorbitor față de lumea interpretată lingvistic; relația de coordonare adversativă devine, de fapt, o alternativă subiectivată la coordonarea copulativă: Maria este săracă și frumoasă. Maria este săracă dar frumoasă. (viziune lirică, profund umană) Maria este frumoasă dar săracă. (viziune pragmatică, marcată de alienarea ființei). Termenii implicați în coordonarea adversativă pot fi: a. fraze: Încă de mic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale propozițiilor” (CL, 1967, nr. 2). Ecat. Teodorescu, oprindu-se (Propoziția subiectivă, p. 102, ș.u.) la enunțuri de tipul „Cine se scoală mai de dimineață, acela e mai mare în sat la noi.” (I. Creangă), consideră propoziția inițială o subiectivă apozitivă. 61. Cf. V. Guțu-Romalo, lucr. cit., p. 44 RELAȚIA DE INCIDENȚĂ 62. I. Iordan și Vl. Robu. lucr. cit, p. 555, apreciază acest tip de relații ca relații de interdependență bilaterală mediată. Ideea existenței unui raport de incidență, diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
epici. Preocupat de condiția psihologică a poeziei, cere creatorului să se “impersonalizeze” spre a putea exprima mai bine sufletul colectiv, idei ce stau la baza teoriei sale despre poemul istoric, replica impersonală, concepută în spirit istoric și științific, la epopeea “subiectivă” a lui Hugo. Poetul trebuie să asimileze mai întâi istoria, religia, filozofia fiecăreia din rasele și civilizațiile dispărute. erudiția poemelor pare azi caducă dar ea imprimă unitate și coerență compunerii. Fiecare poem se prezintă ca o elaborată construcție rapsodică, într-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
poetului asupra lumii externe a lucrurilor, care însuflețește natura, și cea a imaginației care își caută drumul într-o lume străină, care se scutură de subiectivitate. Toate posibilitățile exprimării figurate sunt epuizate de aceste două forme de imaginație opuse, cea subiectivă și cea obiectivă. *40 270 Prima formă a fost numită de Ruskin "sofismul patetic" ; dacă ne gândim că această formă de imaginație urcă până la Dumnezeu și coboară până la copac și la piatră, am putea-o numi imaginație antropomorfică. *41 Un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai puțin integrative. Psihologii sociali au studiat complexitatea integrativă, altfel spus cea în care există strânse relații logice sau deterministe între crezuri - atât „obiectivă” (cum apare ea pentru cercetător în diferite produse ale activității subiectului, deci dedusă indirect), cât și „subiectivă” (cum declară persoana întrebată direct că o percepe). Sub ambele ipostaze, de altfel, pozitiv corelate între ele, indivizii cu o joasă complexitate integrativă au atitudini mai extreme („de stânga” sau „de dreapta” politic în SUA, de exemplu), iar cei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
130-131; porc 80, 150, 177, 181, 221, 279, 309; purcel 169, 177, 225, 234 Contraistorie ce este Î 16-17; ce nu este Î 14-16; o istorie indirectă a hedonismului 15; o istorie indirectă a trupului 18-19; principiul lui Alfeu 17-20; subiectivă 18 erori privitoare la - adevăr 206; Antistene 48; Aristip 111, 118, 122-123; un Democrit presocratic 47-51; Epicur 177-180, 205-206, 209-210; termenul epicurian 198-200, 234-235; filosofii cirenaici 122-123; hedonism 42, 116, 132-133, 203; Lucrețiu 251-252, 254-257, 280-281; materialism 209-210, 263-264; un
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aduce, botezul este acordat «pe baza autorității unui beth din» sau curții de justiție evreiești. În oricare dintre cazuri, efectul său este doar provizoriu; copilul este adus în legământ în ceea ce privește viața socială sau de familie, dar relația sa personală sau subiectivă cu legământul are de așteptat dezvoltarea voinței reflexive, tot așa este cazul cu circumcizia unui evreu născut, care, ca regulă, a devenit «Fiu al legii»” și a fost public acceptat ca membru vizibil al Sinagogii, numai la împlinirea vârstei de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]