264 matches
-
sau „de la norma statistică” fără a depăși domeniul neutral. Ea este situată la „granița zonei neutrale”, așa cum se poate vedea în schema din pagina 226???. b) normalitatea funcțională, în cadrul căreia normalitatea echivalează cu începutul realizării de sine, respectiv „norma ideală subiectivă”. Grafic p. 225. ms. Norma ideală de sănătate a persoanei Norma subiectivă evaluată a persoanei Zona neutrală Posibilități permise Posibilități restrânse limitate Plecând de la aspectele de mai sus, reprezentate grafic, ale stării de normalitate, P. Berner stabilește și formele bolilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la „granița zonei neutrale”, așa cum se poate vedea în schema din pagina 226???. b) normalitatea funcțională, în cadrul căreia normalitatea echivalează cu începutul realizării de sine, respectiv „norma ideală subiectivă”. Grafic p. 225. ms. Norma ideală de sănătate a persoanei Norma subiectivă evaluată a persoanei Zona neutrală Posibilități permise Posibilități restrânse limitate Plecând de la aspectele de mai sus, reprezentate grafic, ale stării de normalitate, P. Berner stabilește și formele bolilor psihice și conceptul de normalitate. Astfel, în sfera, patologiei sunt incluse următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fenomenologice, inițiată de Edmund Husserl, la studiul fenomenelor educaționale. S-a realizat în acest fel o depășire radicală a experimentalismului behaviorist și a raționalismului eficientist. În anii ’70, cercetarea curriculară sesizase „natura duală” a fenomenelor și proceselor educaționale: obiectivă și subiectivă în același timp. Aplicarea metodelor folosite în științele naturii la studiul fenomenelor pedagogice lăsa neacoperită latura subiectivă a acestora. Or, caracterul eminamente uman al educației era conferit de rolul decisiv al conștiinței. Prin definiție, educația este un proces conștient. Ea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lumii; gândirea postformală și curriculumul; dezintegrarea culturală postmodernă și curriculumul; confuzia dintre realitate și imaginea realității; condiția patologică a lumii postmoderne; hipererotismul și educația sexuală; realitatea spectaculară și teleeducația; ludismul postmodernist și educația; „spectacularizarea” (spectacularization) războaielor și educația irenologică; rezistența subiectivă și educația. Cele mai importante personalități ale teoriei curriculumului care s-au aplecat asupra impactului acesteia cu postmodernismul, poststructuralismul și deconstructivismul sunt: Peter Taubman (1982, 1990); Jacques Daignault (1992); Cleo Cherryholmes (1988); jan jagodzinski (sic!) (1992); Clermont Hauthier (1986, 1992
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din dreapta Prutului, „Spații lirice”, unde se adoptă principiul localismului creator. Revista mai conține îndeobște o amplă cronică literară dedicată unor cărți semnificative din literatura contemporană, precum și recenzii despre noile apariții. Incitante sunt și rubricile „Jurnal de poet”, exprimând o viziune „subiectivă” asupra poeziei și poeților, „Limba română - patria comună”, cu puncte de vedere asupra peisajului cultural din întregul spațiu de limba română, „Școala în tranziție”, cu exegeze și eseuri utile învățământului, „Galaxiile spiritului”, unde se prezintă fenomene literare semnificative din întreaga
PORTO-FRANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288978_a_290307]
-
postfață Mircea Iorgulescu, București, 1983; Proba cu polen, Cluj-Napoca, 1984; Vocea interioară, Cluj-Napoca, 1987; Călătoria continuă, București, 1989; Spuma și stânca, Cluj-Napoca, 1991; Tânărul Francisc, Cluj-Napoca, 1992; Lancea frântă. Lirica lui Radu Gyr, București, 1995; Cortegiul magilor, Cluj-Napoca, 1996; Italia subiectivă, pref. Marian Papahagi, Iași, 1997; Pisicile din Torcello, București, 1997; Fără vârstă, pref. Dan Cristea, București, 1998; Poezii, București, 1998; Umbria, pref. Ștefan Borbély, București, 2000; Revelații despre poezie, Cluj-Napoca, 2001; Drumul strâmt, Cluj-Napoca, 2001; Ucenicul ascultător, postfață Dan Cristea
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
principal al conținutului acestuia. Se pot identifica cazuri de colectivități, sau clase și grupuri sociale, sau comportamente, atitudini, tipuri de activități care prezintă, în mod obiectiv, structuri temporale distincte. În elaborarea acestei tipologii este însă inclusă și atitudinea psihologică: semnificația subiectivă mai mare sau mai mică acordată evenimentelor, așteptarea unor evenimente, surpriza, nerăbdarea. În fapt, nune-ar fi deloc greu să bănuim că originea acestei tipologii o reprezintă mai degrabă analiza fenomenologică a trăirilor subiective. Fiecare dintre noi poate identifica, în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
faptului că strategia satisfăcătorului reprezintă un proces decizional simplificat, iar pentru a fi stabilă, ea trebuie să recurgă inevitabil la mecanisme artificiale de absorbție a incertitudinii, sistemele care o utilizează vor fi caracterizate în final printr-un nivel de incertitudine subiectivă sensibil mai scăzut decât cel care practică strategia optimalității tendențiale. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată, dimpotrivă, prin asumarea incertitudinii și prin încercarea de a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un grad
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ceramică regăsită (1967), Pinacoteca unei lire (1971), Ceremonie în albastru (1975) -, poetul e sensibil mai cu seamă la imaginea plastică și aplică nedeclarat principiul ut pictura poesis. Statornicește peisaje, scene, monumente, obiecte, dar nu o face obiectiv, neutru, parnasian, ci subiectivează intens descripția, afișându-și atitudinea și inserând în tablou evocarea istorică, reflecția. Dar semnele distinctive ale geografiei românești sunt celebrate, de regulă, în spirit prea ostentativ patriotic. Efectele sunt, nu o dată, de natură mai mult retorică decât poetică. Poeticul autentic
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
era trecător, ce era fecund și ce era steril, în concepțiile filosofilor de altădată.32 Întrebarea care ne vine în mod firesc în minte este însă de ce ar fi critica unei filosofii făcută de autorul unui alt sistem filosofic neapărat „subiectivă” și „părtinitoare” în raport cu cea a unui istoric al filosofiei care nu este nici el lipsit de înclinații și preferințe filosofice. Negulescu își dădea desigur seama că explicarea ideilor filosofice, în sensul acestui program, nu este o sarcină ușoară și era
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
stări de bine. La ce se referă această stare de bine? Organizația Mondială a Sănătății consideră că „sănătatea nu este condiționată doar de absența bolii și a disfuncției, ci se referă la un proces complex și multidimensional, în care starea subiectivă de bine este un element fundamental”(Băban, 2003, p. 18). De aceea, componentele care definesc starea de bine (Băban, 2003) se referă la: - acceptarea de sine: acceptarea propriei persoane, cu calități și defecte, o atitudine pozitivă; - relații pozitive cu ceilalți
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și supraveghează parcursul și depistează noi strategii de interacțiune cu cunoașterea, de înaintare în universul informant. Noțiunea de distanță nu este totuna cu separarea geografică, iar apropierea nu se realizează automat doar prin coprezența participanților. Există o distanță instituțională sau subiectivă chiar și în prezența împreună, după cum există o apropiere în interacțiunile decalate în timp și la mari distanțe. Demersurile de formare clasice, tradiționaliste, standardizante, transmisive și centrate pe actul de predare trebuie să-și schimbe obiectivele în profitul formulelor activizante
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
după acest moment, teoria estetică a lui Max Bense a putut beneficia de acest important instrument și a făcut-o realmente profitabil pentru înțelegerea mecanismelor receptării artistice. Ea operează distincția importantă dintre entropia obiectivă, ce caracterizează produsul artistic și entropia subiectivă corespunzătoare nivelului de cunoștințe anteriore și așteptărilor receptorului . Opera poate fi împărțită de fapt în trei zone: una considerată atât de autor cât și de public drept o contribuție personală indiscutabilă, alta resimțită ca banală de ambii participanți la comunicare
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
contemporane, București, 2001, 71-74, 100-102, 147-150; George Cușnarencu, Viața unui ambasador la Atena, „Magazin”, 2002, 31 ianuarie; Georgeta Filliti, Diplomația prin cultură, „Curierul național”, 2002, 8 martie; Dan Grigorescu, Valoarea sincerității, „Curierul național”, 2002, 8 martie; Ion Dodu Bălan, Literatura subiectivă sau Radiografia unui suflet, „Palatul justiției”, 2002, 8; Sultana Craia, Amintirile unui diplomat scriitor, „Diplomatic club”, 2002, 8; Nicolae Mareș, Autentic curs de inițiere în ABC-ul diplomației, „Diplomatic club”, 2002, 8. N.M.
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
capacității noastre de a sesiza realitatea sub aspectul ei maxim”, ca pe o trăire (P. Janetă. Fiind și un act de trăire al conștiinței autoreflexive, prezența este obiectiv-concretă În lume prin trupul carnal, dar, În egală măsură, ea este și subiectivă În sine prin viața sufletească interioară. Cele două tipuri de prezență ale persoanei sunt diferite. Prezența fizică În lume are calitatea unei realități fizice, pe când prezența interioară, În sine, are semnificația unei realități subiective de tip fenomenal (Ed. Husserlă. Plecând
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Înlocuite de cozi... Memoria poate fi un animal subiectiv... Poate că tu deplîngi o pierdere clasică, copilăria. Se Întîmplă, se spune că e a doua cădere din paradis. Cădere din paradis, spui... De ce vorbești așa urît? E clar că e subiectivă memoria... poate că ai uitat cozile. La prima oră a dimineții... toți oamenii ăștia strînși grămadă la fiecare colț de stradă cînd Începe să se crape de ziuă... arată ca o turmă de pinguini orfani, ca un cortegiu funerar. PÎinea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unor state diferite", iar "alegerea legii aplicabile", care rezolvă conflictul de legi face loc recepțiunii contractuale, prin referirea în contract (per relationem), pentru rezolvarea unei probleme punctuale, la o lege sau alta, creând astfel o legătură reală cu aceasta, chiar dacă subiectivă și în nici un caz cea mai strânsă ori semnificativă; în orice caz, alegerea de către părți a legii aplicabile nu poate per se să dea loc unui conflict între legile unor state diferite pentru contractul în care ar figura, ci, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
reverențe / trei-; ca pe / alpenstock; Parc / inel etc. etc. Întreaga poezie e plină de asemenea mărci autoreferențiale sau de motivare analogică a semnificantului. Încît finalul „Imn cristalizat În azbest, Început de psalm” numește nu doar la modul metaforic o „impresie” subiectivă relativă la peisaj (drumul pe care circulă pneul automobilistic), ci și rezultatul structurării textului ca poezie-imn. E, desigur, aici, numai un exemplu, ilustrativ pentru complexitatea construcției textuale, Într-un poem care, receptat la suprafață, pare a fi rodul unui pur
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
extern în codarea sistematică a comunicării evenimentelor din sala de clasă, potrivit unor scheme de catalogare (ex.: Rosenshine și Furst, 1973; Dunkin și Biddle, 1974; Fraser, 1986). Distincția dintre abordarea „obiectivă” a observării directe a clasei de elevi și abordarea „subiectivă” recunoscută în literatura de specialitate (v. Jessor și Jessor, 1983). În mod deosebit, Murray (1986) a introdus termenul alfa press (presă, dulap, tipografie), pentru descrierea clasei de elevi, evaluată de un observator independent, și termenul beta press pentru descrierea modului
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
aduce, botezul este acordat «pe baza autorității unui beth din» sau curții de justiție evreiești. În oricare dintre cazuri, efectul său este doar provizoriu; copilul este adus în legământ în ceea ce privește viața socială sau de familie, dar relația sa personală sau subiectivă cu legământul are de așteptat dezvoltarea voinței reflexive, tot așa este cazul cu circumcizia unui evreu născut, care, ca regulă, a devenit «Fiu al legii»” și a fost public acceptat ca membru vizibil al Sinagogii, numai la împlinirea vârstei de
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
a "științei spiritului" (Geistwissenschaft) sau a "științelor culturii" (Kulturwissenschaft), după diferitele denumiri, se înscrie în tradiția filozofică văzută ca muncă de interpretare a manifestărilor obiectivate ale culturii. Aceasta este obiectivată în urmele care o poartă și o revelează și este subiectivată în efortul de (re)descoperire a sensului acestor urme. În plus, în orice națiune, ea ocupă un loc excepțional deoarece semnificația sa se formează prin întâlnirile dintre obiectiv și subiectiv. Cultura structurează raportul dialectic între obiectul care obiectivizează și subiectul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Pentru T. Parsons (1902-1976), interpretarea este proprie oricărei acțiuni sociale, căci se realizează ca o proiecție a cerințelor normative ale societății asupra scopurilor individuale: „A spune că acțiunea este normativă Înseamnă că ea implică interpretare, că actorii introduc judecata lor subiectivă În orice acțiune și situație. Interpretarea implică standarde În conformitate cu care situația poate fi judecată, iar desfășurarea acțiunii relatată. Aceste standarde sunt norme<footnote Alexander Jeffrey A., Twenty Lectures. Sociological Theory Since World War II, New York Columbia University Press ,1987, p.
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
am prezentat „acest ceva” care-l fac această categorie de tineri și a ieșit acest film. Plictiseala este o boală a sufletului modern, este o stare emoțională negativă, În decursul căreia individul resimte lipsa dorinței de acțiune, dar și senzația subiectivă că trecerea timpului are loc cu dificultate. Explicațiile plictiselii includ sentimentul de gol al ființei moderne. Opriți pentru un moment din vârtejul vieții, ne dăm seama că este doar un carusel. În permanență Încercând să ne menținem ocupați, trăim cu
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Patrimoniu național și modernizare românească: instituții, actori, strategii, Editura Junimea, Iași, 2009, pp. 63-82. Molnár, Miklós, A Concise History of Hungary, Cambridge University Press, 2001. Mungiu, Alina, Românii după '89. Istoria unei neînțelegeri, Editura Humanitas, București, 1995. Mungiu-Pippidi, Alina, Transilvania subiectivă, Editura Humanitas, București, 1999. Murgescu, Mirela-Luminița, Între "bunul creștin" și "bravul român". Rolul școlii primare în construirea identității naționale românești, 1831-1878, Editura A'92, Iași, 1999. Niculescu Grasso, Dana Maria, Bancurile politice. Studiu demologic, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tentantă și totuși gravă eroare metodologică: percep și conceptualizează memoria colectivă exclusiv în termenii dinamicii psihologice și emoționale a amintirii individuale" (Wulf Kansteiner, Finding Meaning in Memory..., p. 185). 52 Ibidem, pp. 185-188. 53 Vezi, de exemplu, Alina Mungiu-Pippidi, Transilvania subiectivă, Editura Humanitas, București, 1999, p. 89. O expunere mai amplă asupra celor doi termeni găsim la Ticu Constantin, în studiul său Memoria socială: cadru de definire și modele de analiză, publicat în "Psihologia socială", 7/2001, pp. 137-157. 54 Vezi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]