287 matches
-
ocolit Las Vegas, călătorul zăbovește și la Hollywood, și în Disneyland, vizitează rampele de lansare a zborurilor astronautice, zboară și în insula Hawaii, spre a-l întâlni, la Honolulu, pe Ștefan Baciu. Literaturii de călătorie îi aparține esențial, deși se subintitulează „roman”, și Acea fată frumoasă, memorial al cutreierării unor întinse spații occidentale (Anglia, Franța, Spania, Elveția, Belgia, Italia, Austria) și nord-africane. „Romanul”, cât există, e pus, așa-zicând, în filigran. Naratorul însoțește un cuplu idilic, după ce trăiește el însuși o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Claudian, de la numărul 3-4/1936 Emil Lovin, iar de la numărul 7-8/1936 Ioan Șt. Botez. Deschizându-se cu un articol de Nichifor Crainic (Epocă de tranziție) și conținând numeroase articole semnate de Mihail Cruceanu, Ion Nisipeanu, Toma Vlădescu ș.a., revista, subintitulată „Socială - literară - polemică”, manifestă la început o orientare naționalistă, de care se debarasează treptat, pe măsură ce capătă un caracter tot mai accentuat literar. Cu toate că materialul e organizat doar în câteva rubrici („Cărți și reviste”, „Polemice”, „Recenzii”), sumarul este variat. Se reproduc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289274_a_290603]
-
, publicație apărută la Dragoslavele- Muscel, lunar, din aprilie 1928 până în aprilie 1929. Director- proprietar: George Ulieru, redactori: preotul I. Răuțescu și Iosif Catrinescu (acesta din urmă de la numărul 4/1928). Revista, subintitulată „Foaie pentru luminarea poporului”, nu are un articol-program, dar s-ar dori o continuatoare a „Făcliei Muscelului” (1926-1927), coordonată tot de George Ulieru. Având un grup restrâns de colaboratori, gazeta publică rețete medicale și sfaturi practice, articole de combatere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288808_a_290137]
-
în comitetul de redacție, „Democrația socială”, unde e de asemenea redactor, „Lumea nouă” ș.a. Împreună cu I. L. Caragiale, întemeiază revista umoristică și literară „Moftul român” (1893). Din 1893 până în 1895 e director al „Adevărului literar”. În anul 1895 scoate „Moș Teacă”, subintitulat „jurnal țivil și cazon”. Cu o fantezie neastâmpărată, și-a născocit o sumedenie de pseudonime, care de care mai năstrușnice (ca, de pildă, Kinderfus, Calyope Fourreau, Abayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos). Copil teribil al presei socialiste, iubitor de farse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
populară, compunând adesea pe structura prozodică a cântecelor folclorice de la care pornește. În acest fel, s-a făcut repede cunoscut și iubit în întreaga Macedonie, ca și în țară, printre aromâni. Bunăoară, un poem al său, foarte cunoscut, Un cântec, subintitulat „motiv folcloric”, „povestește” despre o tânără și preafrumoasă aromâncă; răpită de propria-i mândrețe în timp ce se oglindea în apa cristalină a unui izvor, întreabă izvorul dacă știe să-i spună cine anume se va bucura de minunea trupului ei; motiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
Rampa”, „Cosinzeana”, „România”, „Literatorul” „Sburătorul” ș.a. O culegere de schițe satirice, Urmașii Romei (1904), este urmată de alte cărți de versuri și proză: Din lumea gândurilor (1905), Ca fulgu la vânt... (1906), Farmec (1913), Spre zări albastre (1915), Dorina (1916), subintitulată „Însemnările unei fete sincere”, „poemul fantastic” Traista lui Adonis (1916), Patimi (1918), romanul Finci (1920), Ce-a zis Saàdi (1922), romanul Într-un mirador (1922), Nevroză (1924) și „stihurile vesele” din Ca să-ți treacă de urât (1912, tipărite sub semnătura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]
-
noțiunilor-cheie de sinteză, recurență și devenire și în stabilirea unui raport echilibrat de forțe în triada autor-text-receptor -, S. urmează multiculturalismul din Occident și adoptă metoda deschiderii literaturii înspre „sensul cultural” intercontextual din care acesta face parte. În Melancolia descendenței, carte subintitulată în ediția a doua „o fenomenologie a memoriei generice în literatură”, se află „o suită de studii de tipologie și naratologie cu puncte de plecare, teoretic vorbind, în Genette (Mimologiques și Palimpsestes) și Northrop Frye (Marele Cod). Ele vor să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
sub forma umbrei omniprezente a Cetății, a cărei înrădăcinare în trecut apare ca unică pavază în fața turpitudinilor prezentului socialist, mergând de la degradare morală până la crimă. Dreptul la neuitare al „inocenților” capătă accente eroice și sensuri vizibil politice. Jocul cu umbre, subintitulat „roman (oarecum) parodic”, redactat în 1988, dar publicat abia în 2000, reia, cu nuanțe kafkiene, problematica reconstruirii identității prin recursul la memorie, în contextul anamnezei (aici, cu justificare terapeutică), al obsedantei vinovății fără vină, înscrisă în codul genetic al lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
de misticism gândirist. Mitologia românească este o importantă sursă de inspirație, figuri ale istoriei aflate „sub zodia Traciei” găsindu-și reprezentarea în versul lui M. El cultivă și poezia cu formă fixă în culegerea Îngândurat ca muntele de sare (1996), subintitulată Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară. În contextul generației sale, scriitorul face o figură aparte prin opoziția declarată față de mijloacele de înnoire ale poeziei actuale. SCRIERI: Nunta în sâmbure, Iași, 1975; Amiaza câmpiei, Iași, 1977; Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
utilă, în măsura în care mai putem crede într-o terapeutică socială a ei. Însă toate acestea, cum am încercat să spun mai sus, reprezintă pentru autorul cărții simptome ale unei patologii care se cere bine descrisă. De altfel, cartea de față se subintitulează Sociologia patologiilor cotidiene. Mai mult chiar, fiecare din cele 4 secțiuni în care este delimitată are în vedere o specie distinctă de patologie cotidiană: patologia vieții politice, cea a sacrului, patologia vieții religioase și cea socială ca atare. Unele articole
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
care nu i-a lăsat indiferenți pe atâția exegeți. Ciudățeniile stilistice reinventează, de fapt, limbajul golit de conținut sau, în termenii altui secol, formele fără fond, literatura ușor de scris "când nimic nu ai a spune". Pâlnia și Stamate e subintitulat strategic Roman în patru părți, pentru a-i atrage atenția cititorului că nimic nu e lăsat în voia hazardului în această "ființă" care a "îngurgitat", pe întinderea a nouă pagini, pilule de literatură universală. Sunt vizate îndeosebi arsenalul de procedee
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lănci în mână, și ochii („o gârlă de ochi verzi”) și, în fine, privirea acaparatoare de care stă suspendată lumea. Viziune teribilă, de un onirism negru: „Sîntem fructificați. Atârnăm/ de capătul unei priviri care ne suge”. O elegie (a șaptea, subintitulată Opțiunea la real) exprimă în stilul solemn de la început solidaritatea cu pietrele, merele, cărămizile, caii. Versurile, de o suspectă umilință, rupte și, din loc în loc, sacerdotale ca un comunicat al Sfântului Scaun, proclamă abandonarea totală a subiectivității pentru ca, odată instruit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
concepție limpede despre aliajul dintre literatură și comentariul critic, pledând sistematic pentru critica în regie (fictivizată) proprie. O parte dintre cărțile sale au comentarii de escortă ample, fiind înzestrate de pildă cu numeroase subtitluri concurente. Primul roman, Dus-întors (1988), este subintitulat Cuvântul pe dinlăuntru sau O străbăteau cu pași rari sau Ce naște din pisică șoareci mănâncă sau Nicolae Iliescu. Peste mai bine de un deceniu, Depășirea interzisă (2001) etalează la rândul ei o veritabilă arhitectură de subtitluri concurente, Viața, 9
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
, publicație care a apărut la Cernăuți, între 1930 și 1940, Piatra Neamț, între 1941 și 1942, și Râmnicu-Vâlcea, între 1943 și 1944. Buletinul, subintitulat „Lămuriri pentru viața și opera lui Eminescu”, este redactat de Leca Morariu (director al publicației) cu concursul lui Gh. Bogdan-Duică (1930-1934) și G. Ibrăileanu (1930-1932); secretar de redacție: Octavia Lupu-Morariu (1939-1944). Revista își propune să fie „un centru al explicărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285929_a_287258]
-
și antropologică, Chișinău, "Știința", 1994, pp. 129-150. 17 Eugen Coșeriu, Lingvistică din perspectivă spațială și antropologică, p. 135. 18 Ibidem, p. 146. 19 Ibidem, p. 148. 20 De altfel, traducerile în italiană și în română ale lucrării Lingvistica textului sînt subintitulate Introducere în hermeneutica sensului. 21 Vezi Rodica Nagy, op. cit., p. 87. 22 Heinz Vater, Einführung in die Textlinguistik. Struktur, Thema und Referenz in Texten, Wilhelm Fink Verlag, München, 1992; ediția a doua, 1994. 23 Jean-Michel Adam, Lingvistică textuală. Introducere în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Din punct de vedere arhitectonic, romanul este mai puțin izbutit decât prozele scurte, din cauza verbozității și a unor largi acolade-lest, chiar dacă și acum atenția acordată detaliilor, stilul alert dau impresia de naturalețe. Abandonând ficțiunea, S. dă în Dosarul „Marin Preda”, subintitulat „viața și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale Securității, mărturii și fotodocumente”, o carte de mare valoare documentară. Coroborând datele accesibile până în momentul redactării, Dosarul... se remarcă și prin abilitatea autoarei de a oferi posibile explicații sfârșitului lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste. Limbajul criticii sale transgresează cadrul standard al disciplinei, înaintând inovator în cel al „ficțiunii critice”, după cum își subintitulează B. unul dintre volumele proprii. În O slăbiciune pentru pisici (1997), viața creatorilor de literatură este studiată laolaltă cu textele. Îngrijește mai multe antologii, printre care și una notabilă prin simplitate și reprezentativitate, Mica antologie a poeziei române (1998), cuprinzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
într-una din emisiunile sale de pe Pro TV, făcea revista presei culturale din Basarabia), lansare care a avut loc la Universitatea de Stat din Chișinău. Volumul, tipărit sub auspiciile Universității, este o culegere de articole critice de 800 de pagini, subintitulat „manual-studii”, elaborat și scris de „floarea criticii din Moldova” - expresia aparține lui Mihail Dolgan. În Sala Senatului Universității, unde a avut loc lansarea, a venit multă lume galonată - academicieni și scriitori, profesori universitari. Au fost prezenți studenți, familiile autorilor, reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
adâncimea obiectivă a concepției" ce se vor lămuritoare nu fac decât să inducă în eroare cititorul în legătură cu sensul de bază al frazelor care le conțin și să submineze, prin ambiguitate, autoritatea critică a autorului. În numărul amintit din Mișcarea literară subintitulat Omagiu lui Slavici semna un articol comemorativ alături de Mihail Dragomirescu, asistentul acestuia și totodată, ginerele lui Slavici: esteticianul, criticul și istoricul literar Scarlat Struțeanu. Omul Slavici și scriitorul Slavici erau analizați în paragrafe distincte cu intenția vădită de a-l
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
severă, structurată formal pe consecuția alfabetică a literelor, poemul se animă în portretele concepute în tonul și cu hazul povestirilor lui Creangă. Adeziunea la acest tip de limbaj poetic ajunge la o realizare integrală în Înger în gerunziu (1998), carte subintitulată Jurnal itinerant (19 mai- 19 noiembrie 1997). Se apelează aici frecvent la o imprevizibilă mișcare a lexicului, la dispunerea fantezistă a literelor, pentru a exprima o vibrație emoțională în versuri de complicată virtuozitate formală. Încrederea în puterea de sugestie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
considerându-se o continuare a „Foii României” (care apăruse în 1882), se află, în martie 1890, la seria a doua și la anul al X-lea de apariție. Din ianuarie 1904 devine „România”, apoi „Revista România”. Dacă la apariție se subintitula „Revistă științifico-literară”, mai târziu devine „enciclopedică”. Redactorii responsabili până la 1890 au fost C.N. Chabudeanu pentru partea științifică, și Corneliu Botez pentru partea literară, D. Teleor, G. Russe-Admirescu, I.I. Florescu, Scarlat Orăscu, Al.I. Șonțu, I.A. Bassarabescu, Gr. Mărunțeanu, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287213_a_288542]
-
biografiei și operei scriitorului cu aplicația și minuția unui orfevru, transformă monografia într-un adevărat dosar, o mină impresionantă de date și documente puse la dispoziția viitorilor cercetători, singurii chemați, spune O., să formuleze judecăți axiologice. De altfel, criticul își subintitulează studiul, reluat și îmbogățit în ediții succesive, Dosar al vieții și al operei. Analiza operei istratiene se constituie într-un demers critic circular, care, pornind de la comentariul de sorginte structuralistă - concretizat în identificarea de „structuri textuale” și „extratextuale” - și ajungând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
a născut dau relief câtorva dintre „chipurile săcelene” („moșu Vasile”, „părintele Radu”, „Călțuna”), asigurând textului și o deosebită valoare documentară cu privire la etnografia zonei. Și partea memorialistică a lucrării Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal..., a cărei versiune franceză se subintitulează Épisodes et souvenirs, este redactată cu har, având în centru câteva figuri politice de rang înalt (lordul Palmerston ș.a.) ori istorici și publiciști străini - Scotus Viator (Setton Watson), Wickham Steed - atașați cauzei românilor. SCRIERI: Legăturile noastre cu Anglia, Cluj, 1923
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288253_a_289582]
-
dramatic Don Juan sentimental (1915), situând personajul principal într-o ipostază mai puțin obișnuită, de erou aflat la „capăt de linie”, respins de Dona Bianca. Don Juan însuși realizează că e doar năluca celui de altădată. Urmează comedia Masca (1923), subintitulată „grotescă dramatică într-un act”, a cărei „acțiune se petrece în Europa”, în timpul unui bal mascat. Melodrama Femeia cu două suflete (1925) - dedicată celor două iubiri pe care protagonista le împărtășește: pentru sculptorul Dionis și pentru directorul de teatru Fink
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
cursivitate; la nivel de întreg, totul apare însă dispersat, impresia de aglutinare rămânând pregnantă. În fond deghizate, și aceste ultime două romane nu sunt altceva decât povestiri și, la urma urmei, așa pot să fie citite, chiar dacă autorul le-a subintitulat „romane”. SCRIERI: Geamul dinspre drum, pref. Marin Bucur, București, 1965; Amintiri simple, București, 1966; Singurătatea lucrurilor, București, 1968; Partea din care bate vântul, București, 1970; Dincolo de aproape, București, 1971; Al doilea motiv, București, 1972; Hora de duminică, București, 1972; Taina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287225_a_288554]