210 matches
-
al Ligii Scriitorilor din România, Dl Al. Florin Țene. Cartea împrumută ca titlu unul dintre cele mai frumoase versuri ale literaturii române, care, paradoxal, nu conține nicio figură de stil: „VENIȚI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ...!” Ați ghicit! E vorba despre un roman subintitulat „Viața scriitorului Alexandru Macedonski între realitate și poveste”. Desigur, am lăsat la o parte orice altă preocupare literară și am început să sorb cartea primită, pagină cu pagină, tocmai pe când privighetoarea își regla trilurile și liliacul își exersa înflorirea. Romanul
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
au audiență predilect masculină, dar au fost și din cele cu tentă politică, ca Ayrilik care, descriind din punct de vedere musulman subiectiv viața palestinienilor sub ocupație militară israeliană, a stârnit valuri de proteste. Citește mai mult Serialul turcesc „Sultan” subintitulat “Veacul magnific”, realizat de Tims Productions, face furori în 43 de țări și e urmărit de 200 de milioane de telespectatori. Dramele televizate sunt foarte populare în Turcia, țară care exportă telenovele cucerind publicul și câștigând averi de pe urma lor. Deși
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
Zaharia Boiu, Ioan Papiu, At. M. Marinescu, J. Bădeascu, Paul Draga. Publică poezii în Aurora Română (1863-1865) a lui Iosif Vulcan (aici pentru poezia Un sfat câștigă un premiu de două decorații de aur) și la Familia (nuvela istorică Orfanii, subintitulată "nuvelă istorică, din timpii abia trecuți", 1866 și Prețul de capitulare). Traduce primele poezii din Petöfi Șandor în românește Az ember ( Omul), Aurora română, I, 1865, nr. 5; Ifjuság (Junețea), I, nr. 9, 1865. La Foaie pentru Minte, Animă și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
va continua să publice sporadic, colaborând mai susținut la suplimentul cultural al ziarului „Cotidianul” și la emisiunile postului de radio Europa Liberă (1994-1995). În 1993 își face debutul ca prozatoare cu volumul Carte de identitate, bine primit de critică. Seria subintitulată „proze, mai mult sau mai puțin scurte, pe teme mai mult sau mai puțin închipuite”, o incursiune în fantasticul existenței cotidiene, este precedată de un „jurnal din memorie” al anilor 1986-1989, mărturie autobiografică de mare intensitate, dar și meditație asupra
APOLZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
etalează o vervă impresionantă, muiată în satiră uneori, alteori cu infiltrații lirice. Potrivit mărturisirilor lui D., și Fauna bufonă (I-II, 1972-1975) a fost scrisă într-o primă formă în 1942, fiind remaniată în 1957 și din nou, atent corectată. Subintitulată Pseudozoologicon, cartea este o enciclopedie a curiozităților din lumea animalelor, dar și o suită de „moralități”, a căror adresă ultimă este umanitatea. Constrânse la o concizie maximă, „medalioanele” animaliere beneficiază de un limbaj sugestiv, colorat, și de o ironie bine
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
, publicație apărută la București de la 1 noiembrie 1919 până la 30 noiembrie 1920, apoi din 13 ianuarie 1921 până în octombrie 1923. Director: Juarez Movilă; prim-redactor: Nic. Sion; secretar: G.V. Răcoasa. Continuă „Gazeta artelor”. Inițial subintitulată „Ziar artistic săptămânal pentru teatru, muzică, pictură, sculptură, arhitectură, coregrafie”, din iunie 1921 devine „Ziar artistic săptămânal: teatru, muzică, pictură, sculptură, arhitectură, cinematografie, gimnastică, arte decorative etc.”, iar de la numărul 1-2/1922, are subtitlul „Artistic, literar, ilustrat săptămânal”. Este o
CURIERUL ARTELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286592_a_287921]
-
viu, dinamic acestei publicații bine gândite și inteligent scrise. Deși nu se indică nicăieri în cuprinsul numerelor apărute numele redactorului responsabil, acuratețea precizărilor juridice duce la ideea că acesta nu era altul decât Leonida Constantinescu. În articolul-program al C.r., periodic subintitulat „Tribună de luptă românească pentru eliberarea și unitatea națională”, se spune: „Născut în vremuri de restriște, el vine să răspundă unei chemări de firească solidaritate, adresându-se tuturor românilor ce rătăcesc pe drumul lung și anevoios al pribegiei [...] Așezându-se
CURIERUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
locuri și amintirile despre personalități cunoscute. Acestea anunță medalioanele din Figuri ieșene. Fără să exceleze ca portretist, D. prinde liniile mari ale unei personalități, strecurând câteodată observații pătrunzătoare. O valoare deosebită ar fi putut avea lucrarea Iașul social și cultural, subintitulată Amintiri și însemnări, dar autorul a preferat o expunere „obiectivă”, cu rare inserții propriu-zis memorialistice. Interesul este diminuat și de neglijarea cronologiei, de o anume părtinire și de unele ticuri în caracterizarea „figurilor ieșene”. SCRIERI: Fără noroc, Iași, 1897; De la
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
existenței unui intelectual format și afirmat până în 1980. Este conținută aici biografia unei întregi epoci, niciodată numită direct, dar ușor detectabilă în limbajul analitic, în sentimentul de stranietate al experiențelor parcurse, în raporturile umane sugerate metaforic. Oglinzile sparte (1997), carte subintitulată „roman de gânduri”, întrepătrundere dintre matematică și filosofie pe o urzeală literară, este o concentrată meditație asupra visului, nostalgiei, singurătății, asupra crizei societății actuale. În Literatura. Povestea unei ficțiuni (1998), C. simte nevoia să se lămurească pe sine, dar și
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
franceză, portugheză, spaniolă și ladină, între care o antologie cu „100 de sonete din toate veacurile” și o alta a poeziei ladine. A fost membru fondator și secretar al cercului cultural „Thesis” din Sibiu. Între 1932 și 1934 scoate „Ausonia”, subintitulată „Caiete trimestriale de poezie italiană” (Focșani și Sibiu), în 1934 redactează „Sibiul literar”, un timp este redactor la „Provincia literară” (Sibiu, 1932-1934, unde ține și cronica literară), la o revistă „italo-elenică”, „Olimpo” (1937-1938), și colaborează cu traduceri din poezia românească
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
I. B. Șklovski, B. Tomașevski, M. M. Bahtin ș.a. Este și cazul lucrării Teoria limbajului poetic (1994), care prezintă cele mai importante orientări referitoare la modalitățile de abordare a limbajului poetic în Școala filologică rusă. Lirica lui Lermontov (1983), lucrare subintitulată Considerații tematico-structurale, propune o viziune asupra imaginarului poetului, văzut ca sumă a momentelor fundamentale ale cuceririi și eliberării eului. Sunt urmărite și comentate cu pasiunea dezbaterii teoretice acele elemente care provoacă „separarea orgolioasă a sinelui de realul obiectiv” și, implicit
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
devine savuroasa istorie despre „cum a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului, înnobilează „jucăriile”. Icoane de lemn și Poarta neagră mărturisesc „dramatica unei întinări” (Eugen Ionescu). Și în prima - subintitulată jurnal, cartea cuprinde schițe, pamflete și meditații ieșite din experiența călugăriei -, și în a doua - cartea temniței -, realitatea socială e doar punctul de plecare, nu scopul: ea hrănește tabloul de coșmar și determină simbolica anihilării individului într-un spațiu al
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
carte de „învățături” pentru tineri, Catargele înalte (1972), colecție de pseudoeseuri politice, alternând tonul sfătos cu prezentarea liricizantă a realităților comuniste. Mai interesantă este culegerea Farmecul pământului (1977), revizuită și retipărită în 1982 cu titlul Parfumul amar al pelinului verde. Subintitulată Jurnal la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de memorialistică (idealizând satul natal și începuturile sale publicistice), însemnări cotidiene, jurnal de călătorie cu numeroase intruziuni eseistice pe teme de artă și literatură, încheindu-se cu o
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
Creației Populare și la Casa Creației Populare și a Mișcării Artistice de Amatori din cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste. A colaborat la „Familia”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Viața românească” ș.a. Ca poet, M. se specializase în versificări subintitulate fie „poeme scenice”, „evocări istorice”, montaje literar-muzicale, „teatru-document”, fie „poeme dramatice muzicale”, într-un fel de poezie-vehicul al sloganelor proletcultiste, destinată explicit brigăzilor „artistice” de agitație. Seria o deschide placheta Stele fără amurg, apărută în 1959. Ca folclorist, alcătuiește și
MEIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
Table d’hôte, Dumnezeu, care captează starea de răvășire de după moartea Iuliei, registrul emotiv impune și un efort de cizelare, de echilibrare a versului. În proză, scriitorul are realizări mai durabile. Nuvela Duduca Mamuca, reluată cu unele modificări în Micuța (subintitulată Trei zile și trei nopți din viața unui studinte, 1864), dar și romanul istoric Ursita („Revista literară și științifică”, 1876), editat inițial cu titlul Copilăriele lui Iancu Moțoc („Buciumul”, 1864), sunt scrieri care depășesc nivelul literar al epocii. Ele implică
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
, publicație apărută la Balcic în 6 și 14 noiembrie 1927. Subintitulată „Ziar de interes dobrogean”, F.C. e condus de Octavian Moșescu și își propune să afirme importanța și frumusețea Coastei de Argint. Ștefan I. Nenițescu va scrie în acest sens un articol intitulat Politica culturală dintre Mare și Dunăre, iar Emanoil
FARUL CALIACREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286961_a_288290]
-
prin sinuciderea unuia dintre personaje. Gravitatea pe care prozatorul încearcă să o confere textului prin introducerea unei idei insolite - oameni-manechine sau manechine care prind viață - nu face decât să întărească aerul de superficialitate. Piesa Lovește-l pe aproapele tău (1995), subintitulată „comedie tristă”, își motivează titlul prin propunerea unei așa-zise noi porunci divine, la antipodul moralei creștine, dar necesară într-o perioadă confuză (cum este cea din România de după 1989), caracterizată de sentimentul răsturnării valorilor. Cu o construcție interesantă, prima
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
LICEUL ROMÂN, publicație apărută la București, bilunar, între 24 ianuarie și 24 mai 1870. Gr. H. Grandea a editat și a redactat această revistă subintitulată „Organul celor ce voiesc să învețe singuri”. Este, probabil, prima inițiativă de acest gen în istoria presei românești. L. r. avea un aspect compozit - Grandea o voia chiar enciclopedică, dar multe dintre articolele publicate nefiind redactate de profesioniști, ci transcrise
LICEUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287803_a_289132]
-
epigonilor lui Sadoveanu. Conștient de necesitatea unei maniere care să îl diferențieze, L.-M. abordează mai târziu, cu inflexiuni satirice, lumea citadină a micilor funcționari în Domnul președinte și Omul care tace. Experiența se repetă și în încercările romanești. Deși subintitulată „roman”, Biserica năruită e o povestire mai amplă, „o romantică poveste de dragoste din vremuri apuse”, al cărei idilism e reliefat de sfârșitul tragic al personajelor. Idilice sunt și câteva din tablourile epice din Mamina, care, montate, sfârșesc prin a
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
la București, săptămânal, cu unele întreruperi, de la 7 aprilie 1885 până la 20 noiembrie 1905 și de la 1 martie până la 20 mai 1907. Este editată în locul „Literatorului” care, prin plecarea lui Al. Macedonski la Paris, își suspendase pentru un timp apariția. Subintitulată chiar „Literatorul”, revista debuta, în continuarea lui, cu numărul 8 din anul VI. Când „Literatorul” reapare (1886), R.l. își continuă, paralel, existența. Macedonski atrăgea atenția asupra distincției care trebuia făcută între cele două publicații. În primele numere Theodor M. Stoenescu
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
REVISTA ORĂȘTIEI, publicație apărută la Orăștie, săptămânal, între 13 ianuarie 1895 și 5 ianuarie 1900. Director și editor: Aurel Popovici-Barcianu. Subintitulată „Organ social, economic și literar”, R.O. este, inițial, o gazetă fără preocupări politice explicite, care publică articole de informație sau știri și reproduce multă literatură din periodicele din Regat. Începând cu 16 noiembrie 1895, având o difuzare satisfăcătoare, devine
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
ROMÂNIA EROICĂ, publicație apărută, lunar, la Cluj din mai 1937 până în august 1940, apoi la București din decembrie 1940 până în februarie 1944, sub direcția lui Ion Colfescu-Delaturda. Subintitulată „Revistă pentru promovarea românismului”, R.e. va preciza de la numărul 3-5/1938 până la numărul 9-11/1941 că este editată ca „organ al ziariștilor români din Transilvania”. În presa naționalistă din preajma și din timpul celui de-al doilea război mondial, publicația
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
să adune „fără nici un spirit sectar, pe toți acei ce vor să pună temelie nouă României muncitoare, României de mâine”. Virgil Ierunca a avut un rol important în orientarea acestei „reviste sociale și politice a sindicaliștilor în exil”, cum era subintitulată, spre aspectele culturii: „Din pricina mea, care o redactam de la prima până la ultima pagină, s-ar fi putut intitula mai curând «România intelectuală»” (Virgil Ierunca). Publicație de atitudine anticomunistă și antisovietică, menită să supună atenției românilor din exil procesul de degradare
ROMANIA MUNCITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289326_a_290655]
-
ROMÂNIA, revistă apărută la Buenos Aires, lunar, între 1949 și 1953. Subintitulată „Foaie românească independentă”, R. este o publicație magazin cu pronunțat caracter informativ. Ca și în alte periodice românești din afara granițelor tipărite imediat după cel de-al doilea război mondial, editorialele semnate de Al. Frâncu dezbat problema poziției occidentalilor față de țările
ROMANIA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289345_a_290674]
-
cea mai rezistentă a operei lui R., și care, de altfel, i-a asigurat popularitatea de la bun început: Veneția (1893), Din largul lumii (1903), Dincolo de hotare (1908), Din Egipt (1909), La capătul pământului (1910), Hai-hui (1924), Instantanee turistice (1939), toate subintitulate „note de călătorie”. A colaborat la ,,Lumina” (Iași), ,,Literatorul”, ,,Țara noastră”, ,,Epoca”, ,, Foaia pentru toți”, ,,Literatură și artă română”, ,,Convorbiri critice”, ,,Dimineața”, ,,Flacăra”, ,,Adevărul literar și artistic”, ,,Liberalul”, ,,Epigrama”, ,,Universul”, ,,Rampa” și, ocazional, la multe alte publicații. Semnează și Ivan
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]