KorAP: Find »[drukola/base=subjonctiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

140 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

1PL: hotărâm (să) hotărâm măncâm (să) mâncăm 2PL: hotărâți (să) hotărâți mâncați (să) mâncați 3PL: hotărăsc (să) hotărască mănâncă (să) mănânce 1SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL Rezultate asemănătoare derivă și din comparația indicativ / subjonctiv / imperativ: (66) INDICATIV/SUBJONCTIV IMPERATIV 2SG (să) hotărăști hotărăște! Utilizarea de mărci flexionare diferite și relațiile de sincretism diferite indică prezența unei proiecții de mod discrete în domeniul flexionar. Este important de reținut că, în afară de diferența flexionară de mod, celelalte categorii gramaticale sunt identice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
timpului se realizează deci prin mijloace discrete nonsincretice, proiectarea unui Grup al Timpului (TP) independent fiind întemeiată. În concluzie, considerăm că proiectarea în grupuri distincte a categoriilor de mod, timp și aspect se justifică pe considerente empirice; trăsături precum [indicativ / subjonctiv] / [trecut / prezent] / [perfectiv / imperfectiv] se valorizează prin morfeme diferite în centre funcționale diferite. În acord cu Principiul oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
indicativ, subjonctiv și condițional din aceste două varietăți, observăm că în italiană (77a) există paradigme sintetice pentru toate cele trei moduri, iar gradul de sincretism este foarte redus, pe când în română (77b), cu excepția persoanei a III-a singular și plural, subjonctivul este sincretic cu indicativul, iar condiționalul se realizează analitic. (77) a. Ro. lucra INDICATIV SUBJONCTIV CONDIȚIONAL 1SG (să) lucrez aș lucra 2SG (să) lucrezi ai lucra 3SG lucrează (să) lucreze ar lucra 1PL (să) lucrăm am lucra 2PL (să) lucrați

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sintetice pentru toate cele trei moduri, iar gradul de sincretism este foarte redus, pe când în română (77b), cu excepția persoanei a III-a singular și plural, subjonctivul este sincretic cu indicativul, iar condiționalul se realizează analitic. (77) a. Ro. lucra INDICATIV SUBJONCTIV CONDIȚIONAL 1SG (să) lucrez aș lucra 2SG (să) lucrezi ai lucra 3SG lucrează (să) lucreze ar lucra 1PL (să) lucrăm am lucra 2PL (să) lucrați ați lucra 3PL lucrează (să) lucreze ar lucra b. it. lavorare ('lucra') (apud Schifano 2015a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1SG (să) lucrez aș lucra 2SG (să) lucrezi ai lucra 3SG lucrează (să) lucreze ar lucra 1PL (să) lucrăm am lucra 2PL (să) lucrați ați lucra 3PL lucrează (să) lucreze ar lucra b. it. lavorare ('lucra') (apud Schifano 2015a) INDICATIV SUBJONCTIV CONDIȚIONAL 1SG lavoro lavori lavorerei 2SG lavori tu lavori lavoreresti 3SG lavora lavori lavorerebbe 1PL lavoriamo lavoreremmo 2PL lavorate lavoriate lavorereste 3PL lavorano lavorino lavorerebbero Cu alte cuvinte cuvinte, spre deosebire de română, în italiană, categoria de mod se instanțiază paradigmatic, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tipologia trăsăturilor lexicalizate de română, rezultat care ne va permite să identificăm mai exact proiecțiile discrete din câmpurile sintactice de mod, timp și aspect; pentru moment, trăsături aspectuale ca perfectiv / imperfectiv, temporale ca prezent / non-prezent și de mod ca indicativ / subjonctiv/imperativ, bine delimitate ca opoziții în gramatica structurală, apar a fi extrem de relevante 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice Structurile analitice prezintă aceleași trăsături ca formele sintetice din punctul de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
analitism, iar auxiliarul își schimbă forma în funcție de mod și de timp: (88) a. j'ai mangé (indicativ, perfect compus, 1SG) b. j'avais mangé (indicativ, mai-mult-ca-perfect, 1SG) c. j'aurai mangé (indicativ, viitor anterior, 1SG) d. (que) j'aie mangé (subjonctiv, perfect, 1SG) e. j'aurais mangé (condițional, perfect, 1SG) (franceză) În structurile în care apare auxiliarul avoir, se observă că forma verbului lexical rămâne constantă (mangé), iar auxilarul se schimbă în funcție de mod și de timp. Cu alte cuvinte, inserția auxiliarului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
are ca trăsătură de selecție selectarea unui complement irrealis) nu poate selecta direct participiul perfect (formă perfectivă, asociată cu interpretarea realis, după cum arată perfectul compus); astfel, este necesară inserția auxiliarului fi, care să satisfacă trăsătura de selecție a auxiliarului principal. Subjonctivul perfect și infinitivul perfect validează această ipoteză de analiză: atât subjonctivul, cât și infinitivul sunt forme irrealis, după cum arată și morfologia lor (temă infectum, ca și prezentul), trăsătura de selecție a complementizatorilor să și a fiind identică cu cea a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
selecta direct participiul perfect (formă perfectivă, asociată cu interpretarea realis, după cum arată perfectul compus); astfel, este necesară inserția auxiliarului fi, care să satisfacă trăsătura de selecție a auxiliarului principal. Subjonctivul perfect și infinitivul perfect validează această ipoteză de analiză: atât subjonctivul, cât și infinitivul sunt forme irrealis, după cum arată și morfologia lor (temă infectum, ca și prezentul), trăsătura de selecție a complementizatorilor să și a fiind identică cu cea a auxiliarelor de prezumptiv, viitor și condițional (selectarea unui complement irrealis); în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a avea ca verb lexical a. Indicativ prezent a-m av-e-m a-i av-e-ți ar-e a-u b. imperfect av-ea-m av-ea-m av-ea-i av-ea-ți av-ea-ø av-ea-u c. mai-mult-ca-perfect av(-)u-sese-m av(-)u-sese-m av(-)u-sese-i av(-)u-sese-ți av(-)u-sese-ø av(-)u-sese-ø d. Subjonctiv prezent (să) a-m avem a-i av-eți aib-ă aib-ă (95) a avea ca auxiliar în structura indicativului perfect compus a-m a-m a-i a-ți ar-e a-u În al doilea rând, auxiliarul de perfect compus (în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu-l vedea - configurațiile enclitice(101)-(102): pronumele clitice sunt precedate de verbul la gerunziu, de imperativul pozitiv (101) (sub coordonare, encliza este obligatorie în limba standard cel puțin pentru primul conjunct, (101b)); tot cu encliză pronominală apare și inversiunea subjonctivului și a condiționalului în imprecații (102) (101) a. văzându-l/nevăzându-l b. citește-l / du-te și citește-l/du-te și îlcitește (102) a. ducă-l pe pustii b. lua-te-ar naiba! - o situație specială de encliticizare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
proiecții cu trăsătura categorială [+V], i.e. [Spec, NEGP]) creează efecte de intervenție în deplasarea altui constituent specificat ca [+V] (verbul lexical care se deplasează ca grup) 3.4 Statutul lui să Așa-numita "particulă" să care apare obligatoriu în structura subjonctivului în română a ridicat o serie de probleme de interpretare sintactică: atât în gramaticile tradiționale (GLR 1963/1966; GALR 2008; GBLR 2010), cât și în lucrările de orientare generativă (Dobrovie-Sorin 1994, 2001; Barbosa 1995; Alboiu și Motapanyane 2000; Cornilescu 2000

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
explică de ce să se poate combina și cu alți complementizatori / conjuncții, e.g. cu dacă, cum (134a-b) (nu toate combinațiile sunt posibile din cauza trăsăturilor de selecție: că nu se poate combina cu să, întrucât că selectează indicativ sau condițional, nu și subjonctiv); primul complementizator lexicalizează poziția FORCE, iar să, poziția FIN; intercalarea de constituenți în periferia stângă este, conform analizei, posibilă (134c). Combinarea cu alți complementizatori a fost luată ca argument în sprijinul interpretării lui să ca marcă flexionară; considerarea lui să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Ionmânca-l-ar câinii! c. Domnule doctor, mâineexaminați-o pe bunica mea. d. Domnule doctor, acumpe bunica-mea examinați-o, nu pe bunicul meu. Acestă distribuție arată că verbul inversat la stânga cliticelor / auxiliarelor / cliticelor + auxiliarelor ocupă o poziție joasă în ierarhia CP. Inversiunea subjonctivului arată în chip nonambiguu că proiecția la care se ridică verbul este FINP (i.e.); complementizatorul să este sistematic omis sub inversiune: (143) a. Ducă-se pe pustii! Facă-se voia ta! b. *Ducă-să-se pe pustii! * Făcă-să-se voia ta! c. *Să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
asemenea specific fazelor mai vechi ale limbilor romanice, mai rar (însă sistematic) atestat în traduceri și în texte originale, este dislocarea nucleului verbal (/ interpolare / scrambling, v. §II.1.1.2): elementele funcționale din nucleul verbal (complementizatorii a (infinitiv) sau să (subjonctiv), marca de negație nu, pronumele clitice, auxiliarele) pot fi nonadiacente la verbul lexical, elemente cu statut de grup (XP) "interpolându-se" în structura nucleului verbal. Capitolul se încheie cu o scurtă discuție privind influența traducerilor asupra textelor originale; vom arăta

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
centru al NEG0și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului (36a); pentru argumente suplimentare în sprijinul deplasării ca grup a verbului, v. §2.3 infra 2.2 Complementizatorul să15,16 Ipoteza pe care o susținem este că să de la subjonctiv are același statut în româna veche și în româna modernă: este un centru complementizator generat în poziția FIN0 (v. și Hill 2013); doar în structurile cu recomplementare (să...să) cele două proiecții ale complementizatorului (FORCE și FIN) sunt lexicalizate prin

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de pronumele clitice care indică faptul că să este un element extern domeniului flexionar; structurile cu scindare/dublare sunt relevante pentru statutul de complementizator al lui să. În primul rând, trebuie menționat că să în ipostază de complementizator care selectează subjonctivul coexistă cu să conjuncție condițională. Cele două variante ale lui să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional și auxiliarul de condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional și auxiliarul de condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE și permite generarea unei periferii stângi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
0, întocmai precum ca din structura ca(...)să. Sub ipoteza prezentată în §III.3.5, și anume că inversiunea/ridicarea la C se produce prin accesarea poziției (Spec,)FINP, predicțiile analizei pentru româna veche sunt aceleași ca pentru româna modernă: subjonctivele inversate presupun encliza pronumelor clitice și sunt incompatibile cu lexicalizarea lui să (ca efect al constrângerilor de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter, v. §III.3.5), v. (49) (v. §3.2.2.1 infra). Practic, encliza pronominală și/sau absența

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
porunca Pravilei sau cinci, iar la vréme de nevoie fie și 3 (ACP.1714: 10r) (50) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Există o singură situație în care să poate coexista cu inversiunea subjonctivului, și anume structura cu recomplementare, în care să neelidat lexicalizează proiecția completivă superioară FORCE 0, nu FIN0, iar să inferior este elidat de deplasarea verbului la [Spec, FINP]. Inversiunea subjonctivului se diagnostichează prin substituția complementizatorului să generat în FIN0 (51

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o singură situație în care să poate coexista cu inversiunea subjonctivului, și anume structura cu recomplementare, în care să neelidat lexicalizează proiecția completivă superioară FORCE 0, nu FIN0, iar să inferior este elidat de deplasarea verbului la [Spec, FINP]. Inversiunea subjonctivului se diagnostichează prin substituția complementizatorului să generat în FIN0 (51), eventual secondată de encliză pronominală (51a-b). (51) a. sănu cândvamânie-se Domnul (CP1.1577: 2v) b. sănu cândva rădice-se (CP1.1577: 268r) c. să nu cumva socotești dzicînd (CD.1698

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ră>delegile noastre întăile, currundu se afle-ne cruțarile tale (PH.1500−10: 67v) c. Se sfiască-se și se întoarcă-se înderret toți ce gilăluiescu Sionulu. (PH.1500−10: 112v) Efectele asociate cu deplasarea la C a verbului la subjonctiv vor fi discutate în §§3.2.2.1; 3.2.2.5 infra. 2.3 "Object shift" în româna veche În §III.2.1 au fost discutate, prin referire la româna modernă, condițiile necesare pentru a analiza deplasarea verbului în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
constrângerea care previne lexicalizarea simultană a specificatorului și a centrului aceleiași proiecții completive - (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter (v. §III.3.5 pentru o discuție detaliată). Să examinăm măsura în care această predicție este îndeplinită. În primul rând, se observă că subjonctivele fără să se asociază cu encliza pronumelor clitice, care marcheză deplasarea verbului la C; acesta este primul și cel mai important argument pentru ideea că verbul deplasat la C este găzduit în (Spec,)FINP. (98) a. De-ne noauă duhul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
C este găzduit în (Spec,)FINP. (98) a. De-ne noauă duhul svântu după moarte-ne împărăția-și (FT.1571−5: 1r) b. Tatăl nostru ce ești în ceri, sfințească-senumele tău (CCat.1560: 8v) În al doilea rând, se observă că subjonctivele fără să au o valoare injonctivă / prescriptivă / augurală (Zafiu 2016), tipică pentru formele irrealis deplasate la C; absența lui să diagnostichează deplasarea acestora la (Spec,)FINP (99). A se observa și alternanța între subjonctivul fără să și subjonctivul cu să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]