371 matches
-
isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort și energie în practicarea unui instrument muzical sau chiar a practica filosofia și a te construi pe tine însuți mergând către înțelepciune cu ajutorul unor exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dacă opera lui Epicur s-ar afla în viața filosofică pe care o postulează? Departe de texte, de suluri și de hârtii care ar urma să fie citite ca niște documente secundare, întrucât există numai în funcție de pregătirea pentru o existență sublimată, Grădina oferă exemplul unei microcomunități elective care merită singură să fie studiată ca un obiect filosofic. Desigur, tradiția nu îndeamnă la așa ceva și preferă să intergloseze pentru a o suta oară cu privire la cvadruplul remediu, clasificarea dorințelor sau natura plăcerilor la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vie. Ca și cum piatra sculptată ar absorbi în ea suflul celor dispăruți. Se produce un transfer de suflet între reprezentat și reprezentare. Aceasta din urmă nu este o simplă metaforă în piatră a celui dispărut, ci o metonimie reală, o prelungire sublimată, dar încă fizică a trupului său. Imaginea este viul de bună calitate, vitaminat, inoxidabil. În fine, fiabil. Multă vreme, așadar, figurarea și transfigurarea au fost totuna. Această rezervă de putere conținută în imaginea arhaică, sau acest supliment de majestate pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu creștină, ci de-a dreptul catolică. Trăiască Niceea II. Matricea Întrupării De ce persoana lui Christos este emblema oricărei reprezentări? Prin faptul că el este dublu: Om-Dumnezeu. Cuvânt și Trup. La fel și cu imaginea pictată: trup deificat sau materie sublimată. Eternul s-a făcut Eveniment, așa cum, printr-un vitraliu, Dumnezeu se face culoare. Evenimentul prim, anul zero al erei noastre, este unic, dar ricoșează în toate jocurile luminii și ale materialelor. De la conciliul de la Calcedonia, care fixează codul Întrupării (451
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lungul timpului. Astfel, "creația artistică a fost interpretată ca un act fie demențial, delirant, fie mistic, impuls al divinității (Platon), ca expresie sensibilă a ideii absolute (Hegel), ca activitate spirituală prelogică și amorală (Croce), ca pură revelație (Brémond), compensație, manifestare sublimată a refulărilor instinctuale (S. Freud), produs patologic (Lombroso), al dicteului automat al inconștientului (A. Bréton), ca act aleatoriu sau ca simplu joc (Karl Gross), ca expresie a sintezei armonioase și superioare a disponibilităților vitale (Guyau), ca proces creativ natural continuat
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sfâșiată de ireductibile contraste, de tragedii personale și de războaie, dar și de dualitatea efemer-etern. În tot ce scrie, el are capacitatea rară de a se înălța la gestul solemn, de a găsi tonul patetic, de a uimi prin simbolistica sublimată a experienței anodine și, uneori, chiar de a descoperi sensul tragic al existenței umane într-o lume profană, care trăiește doar în prezentul imediat. Debutând în atmosfera negativistă și iconoclastă a avangardei, cu poeme programatic banale, dar cu violențe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Dacia literară”, „Dialog”, „Oglinda literară”, „Porto-Franco”, „Poezia” ș.a. Cartea prin care T. face dovada talentului său este Ghemuit într-un sâmbure (1998). Rezultat al unei elaborări îndelungate, poezia de aici păstrează numeroase ecouri livrești, de cele mai multe ori sublimate, ce impun o lectură cu trimiteri la marile teme și simboluri ale literaturii. Nu e o raportare polemică, autorul asumându-și experiențe lirice anterioare. Diferite vârste ale poeziei pot fi ușor descoperite în texte condensate, simplificate până la esență, deloc ambiguizante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
la nemurire 777, metafizic vidul fiind absolutul, magnetul alchimic. Când poetul pătrunde în vid totul dispare. Fumul metaforic de care aminteam se înalță sub clopot, condensându-se sub capacul athanorului și cade în noi ca ploaie de lumină. Ființa noastră sublimată, se transmută și tinde să devină iarăși foc. Dacă această ardere e posibilă, poesia gândurilor noastre prinde conturul curcubeului. Cât este de greu să nu cazi în desuetudine și să comiți o erezie, cât este de minunat să simți că
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întâlnești nici forma inteligibilă, și riști la fel de puțin să dai nas în nas cu un concept ca și cu un hipogrif sau un centaur! Tot așa cum nu există Omul demn să merite acest nume datorită calităților sale dezvoltate, exersate și sublimate... Idealul nu există, nu-l întâlnești niciodată - de unde și căutarea infructuoasă cu felinarul. În schimb, acesta luminează cât se poate de mulți indivizi și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort și energie în practicarea unui instrument muzical sau chiar a practica filosofia și a te construi pe tine însuți mergând către înțelepciune cu ajutorul unor exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Dar dacă opera lui Epicur s-ar afla în viața filosofică pe care o postulează? Departe de texte, de suluri și hârtii care ar urma să fie citite ca niște documente secundare, întrucât există numai în funcție de pregătirea pentru o existență sublimată, Grădina oferă exemplul unei microcomunități elective care merită singură să fie studiată ca un obiect filosofic. Desigur, tradiția nu îndeamnă la așa ceva și preferă să intergloseze pentru a o suta oară cu privire la cvadruplul remediu, clasificarea dorințelor sau natura plăcerilor la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
deja, cu siguranță, la conținutul paragrafului respectiv. Cum adică, ne întrebăm (firește), e atât de simplu? Da, iată, în cea mai esențializată formă a sa, povestea. Paragraful introductiv al studiului lui Lewis, prin urmare, ne spune întreaga poveste, în formă sublimată, urmând ca, pe parcursul argumentării, această poveste esențializată să devină obiectul de interes al criticului retoric. Ce face ca povestea de succes a președintelui Reagan să aibe caracterul său aparte, printre numeroasele povești politice cu final fericit ale Americii, este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
destul de greu de descifrat. Sursa lor se află atât În Inconștientul pulsional primar, cât și În Inconștientul spiritual (Supra-Eul morală. Forma de manifestare exterioară a acestor acțiuni morale poartă amprenta valorilor și a normelor, mascând sau Îmbrăcând Într-o formă sublimată procesele psihice din care provin. Valorile morale, ca și viciile sau perversiunile, au aceeași sursă, deși acest aspect este un paradox. Totul depinde de natura Eului moral și de raporturile care se stabilesc, În cazul persoanei respective, Între Inconștientul pulsional
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui Socrate, este de fapt Supra-Eul. Trebuie recunoscut faptul că, În cazul principiilor Psihologiei Morale, acestea, din punct de vedere psiho-moral, se pot delimita În două categorii de norme, dar și de pulsiuni, care pun În evidență, Într-o formă sublimată sau „mascat-ocolitoare”, două tendințe fundamentale ale persoanei, ale Eului acesteia ca forme de a fi: orgoliul și modestia. Direcția către care va Înclina În cazul acesta Eul este dictată de natura și de forța morală a Supra-Eului. Semnificația orgoliului și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Imagimea reprezintă Înfățișarea, modalitatea sub care se prezintă aspectul formal al prezenței umane. Ea este omul ca Înfățișare sau ceea ce se oferă privirii noastre. Aceasta poate fi o „imagine simplă”, primară, care exprimă direct pulsiunile Inconștientului, sau poate fi „imaginea sublimată”, elaborată simbolic și care exprimă Într-o manieră ocolită pulsiunile sale. În mod egal, imaginea omului este rezultatul elaborărilor În decursul timpului, a factorilor normativ-modelatori ai Supra-Eului moral, care Își va impune regulile sale stricte asupra imaginii omului ca prezență
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valoare propriul său Eu, de a se afirma ca individ În lume, În raport cu ceilalți. La baza acestei atitudini stă o anumită tendință a Supra-Eului moral al persoanei respective. Modul de a se pune În valoare pe sine este o formă sublimată a acestor tendințe ale Supra-Eului, forma În care se manifestă aceste pulsiuni spirituale. Cele mai frecvente sunt modestia, orgoliul și aroganța. Ele sunt atitudini prin care o persoană se valorizează pe sine În raport cu ceilalți. Modestia este o inhibiție psiho-morală a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
asupra acestuia propriile sale frustrări pe care i le atribuie. În cazul acesta furtul are semnificația psiho-morală, paradoxal, de reparație a unor frustrări. Furtul la Întâmplare, sau neorientat anume asupra unei persoane, are semnificația compensării unei frustrări. Forma cea mai sublimată este regăsită, În planul sociocolectiv, În actul de confiscare a bunurilor persoanelor bogate pentru a fi distribuite celor sărace. Bogăția este considerată ca o frustrare a maselor, iar deposedarea celor bogați - un act de reparație morală, de dreptate socială, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Violul și crima, ca forme de violență orientate asupra unei alte persoane, sunt expresia unui Supra-Eu imatur, frustrat, dominat de complexe de inferioritate. 5. Atitudinea față de ceilalți În plan psiho-moral, Eul adoptă anumite atitudini față de celelalte persoane care sunt expresia sublimată a unor duble tendințe sufletești și morale ale acestuia: fie că este o tendință de apropiere față de ceilalți, fie o tendință de evitare a acestora. Le vom analiza În continuare. Tendințele de apropiere ale unei persoane față de ceilalți sunt atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de falsitate În relațiile psiho-morale dintre două persoane. Cel care calomniază poate, În egală măsură, să și lingușească. Ambele sunt legate de o insuficiență psiho-morală a Eului, de o imaturitate a Supra-Eului acestei persoane. Și calomnia și lingușirea sunt forme sublimate ale unei violențe mascate, prin care Eul unei persoane caută să-și elimine (calomniaă sau să evite (lingușireaă potențialii săi concurenți. Acest tip de persoane refuză confruntarea directă. Ei sunt incapabili de luptă, fiind slabi sufletește și imaturi din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aspecte: masca și accesoriile imaginii acestuia. Un ultim aspect legat de imaginea Eului este reprezentat prin diferența de identitate sexuală. În acest punct, cele două domenii, Psihanaliza și Psihologia Morală, par că se Întâlnesc. Identitatea sexuală este prezentată, În formă sublimată, atât În masca persoanei, cât și În accesoriile imaginii acesteia. Diferențele de costum sunt legate de sublinierea apartenenței individului la o anumită identitate sexuală. În plus, felul costumației, În special la femei, tinde să scoată În evidență anumite elemente corporale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
că sunt puternic Înrudite prin origine, trăsături, tendințe, intenții. Orice șef sau conducător trebuie să fie și un actor desăvârșit, pentru a-și putea exercita imagologic funcția de educație și de dominare a celorlalți. În mod egal, actorul este forma sublimată a șefului, un alt fel de șef care manipulează emoțional-afectiv pe ceilalți, prin aceleași mijloace. c. Tipurile exemplare ideale Spre deosebire de tipurile imagologice ale Eului, prezentate mai sus, acestea se caracterizează prin faptul că ele cultivă valorile morale de ideal ale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
durerii, al suferinței date de despărțirea mea de celălalt cu care eram Într-o relație de comunicare sau de intimitate. Moartea acestuia ne-a despărțit, dar prin doliu eu Îl readuc În prezent, anulând sau Întârziind despărțirea printr-o manieră sublimată și făcând-o astfel mai puțin brutală ca ruptură, mai suportabilă. Interesant este faptul că atât reparația, cât și doliul sunt acte morale compensatorii, care au ca efect terapeutic sublimat restaurarea echilibrului sufletesc și moral, printr-un apel la temporalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este reprezentat prin dansuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta, viața mea devine o competiție continuă pentru realizarea nevoilor mele imediate sau mai depărtate, dar și a aspirațiilor mele spirituale. Totul este o luptă de depășire a limitelor vieții. Această preocupare a omului pentru propria sa persoană este forma sublimată a grijii, a neliniștii sale interioare, a angoasei pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată a unei viziuni utopice asupra lumii, a societății, a omului, exprimată În conceptele: noua ordine, omul nou, egalitatea tuturor, pacea universală, bunăstarea generală etc. Ca și tipul aventurierului, tipul revoluționarului se situează În centrul acțiunilor pe care le Întreprinde. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]