249 matches
-
ființe noi, care se cunosc fără să se fi văzut vreodată, se Înțeleg fără să se fi explicat, Își fac servicii fără prietenie... Această societate adoptă din regimul iezuitic supunerea oarbă, din masonerie probele și ceremoniile exterioare, de la Templieri invocațiile subpământene și Îndrăzneala incredibilă... Contele de Saint-Germain a făcut el oare altceva decât să-l imite pe Guillaume Postel, care avea mania de a face să se creadă că e mai bătrân decât era? (Marchizul de Luchet, Essai sur la secte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
altor rituri, pe care Templierii le săvârșeau sub influența primei taine pe care o Învățaseră În Orient, obiceiul hașișului. Și atunci era evident că Planul se năștea, trebuia să se nască acolo: de la oamenii din Alamuth Templierii Învățau despre curenții subpământeni, cu oamenii din Alamuth se Întruniseră la Provins și instituiseră intriga ocultă a celor treizeci și șase de invizibili, și de aia Christian Rosencreutz călătorise la Fez și În alte locuri din Orient, de asta se adresase Orientului și Postel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
intervin în procesul de creație a lumii pământești ariciul, broasca, cățelul pământului ș.a. Astfel de viețuitoare au câteva caracteristici comune: comportă ceva primar sau elementar în ordinea vieții, duc o existență ascunsă, în parte necunoscută, și țin de lumea adâncurilor (subpământeană sau htoniană). în consecință, ele pot fi văzute ca puteri elementare ale adâncului, forțe htoniene. Mihai Coman, în scrierea intitulată Mitologie populară românească , I, urmând unele considerații ale lui Mircea Eliade, va spune că viețuitoarele care joacă rolul unor personaje
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
se afla nimic. Dar, deschizându-le pe toate trei Într-o anumită ordine și apoi Închizând doar două dintre ele, fundul celui de-al treilea se deschidea și scotea la iveală un alt cufăr, așezat sub primul. În acel cufăr subpământean se afla un sul de hârtie Îmbrăcat În piele, legat și pecetluit. Nogodar se aplecă, luă sulul, rupse pecetea și Îl desfășură. Apoi Îl ridică În lumina torțelor și privi țintă spre Ștefănel. Copilul se apropie și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pentru cei mai mulți oameni, cu atât mai mult, cu cât se află în contiguitatea lor. Împreună cu învățătorul, Dimitrie Cristea pășește, intrând în oglinda neagră, asemenea lui Alice, dar nu în "țara minunilor", stimulat, de o băutură cu efecte magice, în ținuturile subpământene, iar călătoria lor, cu miză epistemică, nu picarescă, amintește de cea a lui Dante, însoțit de Virgiliu, prin Infern, Purgatoriu. Universul adâncurilor, în relatarea profesorului, e redat printr-un imaginar dens, compus din motive-clișeu, atribute imanente ale acestui spațiu, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dispariția lui Florin Mugur. Ulterior autorul topește materialul în volumul de povestiri Subomul, care l-a atras pe Lucian Pintilie, regizorul propunându-i lui P. să scrie scenariul pentru filmul Prea târziu, dar este și scheletul romanului omonim. În realitatea subpământeană a minei din Fundesac au loc o serie de crime și textul se organizează sub forma unei anchete. Rezolvarea presupune recurgerea la un deloc binevenit efect de senzațional: ucigașul nu e racolat dintre cei care alcătuiesc fauna sordidă a locului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
numai moarte și boală”5, notează M. Zaciu În toamna anului 1987, la doar câteva zile distanță de momentul În care V. Felea scria În jurnalul său: „Moartea face ravagii printre scriitori. ș...ț Parcă am trăi undeva În ținuturi subpământene, prizonieri ai forțelor Întunericului”6, pentru ca, la sfârșitul aceluiași an, să reia: „Undeva, organismul nostru social s-a șubrezit complet și Îngăduie morții să Îl jefuiască”7. Însemnările despre morții din imediata apropiere sunt atât de frecvente În acei ani
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trebuie eu să fiu băgată în seamă de tine, și la nevoie aș putea să te dau uitării, și tu ar trebui să mă extincționezi pentru a fi a ta. Tu ești hârciogul meu cel orb, care minează un regat subpământean căruia nu aș putea să-i aparțin, și cu toate astea sapi mai departe de jur împrejur pentru mine, un ochi de pasăre, un om prădător, cum vrei s-o iei, care s-ar hrăni cu razele soarelui și care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
văd uitate seminții rătăcitoare, ciudatele luntrii și mari galioane, păstorii cu turmele lor, lucrătorii pământului, cei care fac din preagrelele luturi împărtășania pâinii și vinului, vasele sacre (în unul din ele e inima lumii) și pe cei ce murind în subpământene tenebre ivesc diamante și steme de aur: acestea din urmă sunt chiar Empedocle. O declarație din Marea Înfățișare sună de-a dreptul trufaș: "Eu sunt măsura / cuvintelor, verbum verborum" (Povestea dragonului). Căutarea esențelor, deziderat al oricărui creator, e totuna cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de acolo pukku (toba) și mikku (bețișorul de tobă), obiecte sacre, atribute ale zeiței Inanna și, cu siguranță, ale zeului-păstor, Dumuzi (prin extensie, și ale păstorului carpatic, devenite fluier și botă). Ca și în cazul lui Orfeu, accesul în lumea subpămînteană era permis celor vii cu condiția respectării unor convenții. Ghilgameș îl sfătuiește pe prietenul său să se supună următoarelor „porunci”: „Nu cumva să îmbraci straie curate, căci (răposații) îți vor striga cuvinte dușmănoase, de parcă ai fi străin de ei. Nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-ți pui încălțări în picioare, ca să nu bocănești în lumea de dincolo: Nu cumva să lovești soția pe care o urăști; nu cumva să-ți săruți fiul îndrăgit; nu cumva să-ți bați fiul nesuferit, căci te va birui tînguirea subpămînteană”. La evrei, aceste sentințe au devenit „table” ale „legii”. Enkidu a nesocotit toate aceste „porunci” care reglementau condițiile călătoriei, drept urmare, nu numai că n-a adus obiectele sacre, dar nici nu s-a mai întors din lumea de dincolo. N-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de cea oficială și implicit o nouă viziune asupra universului. Imaginea geocentrică a determinat și dezvoltarea cosmologică a întregului imaginar medieval. Lumea infernurilor 125, datorită faptului că era cea mai grosieră și mai decăzută dintre lumi era considerată ca lume subpământeană sau ocupa o parte din suprafața pământului. De asemenea raiul era privit a fi la nivelul cerurilor. Ideea unui Pământ ce nu se mai afla în centrul universului ar fi determinat o uniformizare între lumi, un amestec între lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ajuns irecognoscibil pentru toți ceilalți, el poate fi oricine în această țară, poate fi chiar unul dintre oamenii noștri cei mai de seamă care conduc astăzi destinele poporului nostru"454. Cele trei nume califică pătimașele personaje căutătoare ale tainelor lumii subpământene; mitologia lor este strânsă legată de numele Sfântului Gheorghe, în noaptea căruia trebuie păzite comorile; atunci joacă banii ascunși în pământ 455. Există o foarte bogată mitologie românească a comorilor 456: ele sunt închise în pivnițe, sau îngropate, și atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
comoara; când ard, banii nu trebuie dezgropați, "pentru că foarte lesne poate să se schimosească"457 (găsitorul). "Cheia" care deschide comoara este adesea "iarba fiarelor". Odată intrat în tainiță, căutătorul de comori găsește case mari, luminate "ca ziua", bogății fabuloase. Lumea subpământeană pe care o caută Lixandru și băieții grupați în jurul lui, descrisă "ca o lumină mare de tot și ca o peșteră de diamant... luminată de parcă ardeau o mie de făclii"458 fusese, cu două sute de ani mai devreme, centrul obsesiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în aprilie-mai 1916, în timpul vacanței de Paște, timp echivalat cu Paștilor Blajinilor, așadar într-un interval de timp sacru când accesul în lumea de dincolo este îngăduit celor aleși. Povestea lui Iorgu Calomfir (semelor numelui, cu referință clară la lumea subpământeană, li se alătură semnificația prenumelui luat din registrul regnului vegetal) amintește de legenda românească istorisită de Simion Florea Marian: căutarea unor comori ascunse de către "un vodă" care a domnit "oarecând" peste Moldova, în trei pivnițe îngropate în niște dealuri aflate
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui vodă, căci el a strâns comorile acelea și le-a ascuns acolo, nu pentru lăcomia oamenilor, ci ca să aibă cu ce plăti vămile sau punțile în lumea cealaltă"470. În Pe strada Mântuleasa, porțile de trecere a hotarului lumii subpământene sunt întotdeauna acvatice 471: dispariția lui Iozi, băiatul rabinului, într-o pivniță plină cu apă, unde recunoaște semnele, căutările chinuitoare ale acestor semne de către Lixandru, în pivnițele părăsite (băieții au "o mare slăbiciune de pivnițe și bordeie părăsite"472, caută
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este semn al puterii supraumane, metonimie a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vieții 515 (vezi supra, analiza la Ghicitor în pietre), din aceeași serie cu bățul cu care băieții de Pe strada Mântuleasa caută locurile de trecere spre ținutul subpământean. Moșu, ca și von Baltasar, face parte din categoria inițiaților: ei cunosc acest loc, topos sacru, locul de unde s-a început săpatul și unde se află comoara. Este locul pe care vor muri Moșu (după ce, într-un gest de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ale unei alte lumi; ele vin în continuarea celor care i-au condus pe copiii de pe strada Mântuleasa spre ținutul Blajinilor, iar Ieronim este ultimul supraviețuitor al ilustrei familii boierești Antim-Calomfir- Thanase, urmașul lui Iorgu Calomfirescu, împătimit căutător al lumii subpământene, pline de frumuseți de basm651. Destinul Marinei, de artistă necunoscută marelui public, amintește de al Leanei: pentru că nu își dorește o recunoaștere publică, Leana cântă doar în grădini de vară, iar publicul Marinei îl reprezintă străinii și provincialii; din când
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la masa lui nu ar fi niciodată să moară, ci ar fi numai strămutați într-un loc unde s-ar bucura pentru vecie de toate bunurile dorite; pe când îi învăța astfel, puse să i se zidească în taină o cameră subpământeană și când ea fu sfârșită, dispăru și se retrase în acea ascunzătoare, unde trăi timp de trei ani. În tot acest răstimp Tracii îl plângeau, ca pe un mort; dar în al patrule an el reapăru, întărind astfel el însuși
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
că, "deși apă-cărătorii (sacagii orașului n.ns.) necontenit umplu aice vasele lor, iar fierbânțeala soarelui transformează în aburi o parte din apă", nivelul acesteia se menținea, în general, constant, îngăduindu-i să presupună că respectivul iaz "se îndestulează de un subpământean izvor îmbelșugat și care lac mult al spori îndată ce s-ar curăța după cuviință și ce s-ar revărsa în el și alte apropiete izvoare"15. Locul ales, deși mlăștinos la data anchetei, prezenta în opinia sa două mari avantaje
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de 8 palme. Deși apă-cărătorii necontenit umplu aice vasele lor, iar ferbințeala soarelui transformează în aburi o parte de apă, totuși, fiind că ea nici odineoară în acel lac nu scădè, urmează a presupune că el se îndestulează de un subpământean izvor îmbelșugat și care lac mult ar spori îndată ce s-ar curăți după cuviință și ce s-ar revărsa în el și alte apropiete izvoare. Cumpăna acestui lac fiind 5 palme peste cumpăna Bahluiului, lesne s-ar pute face ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
scoate de patru ori mai multă sare și înlesnirea și economia ar spori dacă, în loc de cai, s-ar întrebuința puterea apei Trotușului, ce lesne s-ar pute conduce în apropierea și nivela (cumpăna) părăului Vâlcea, de unde s-ar porni galerii subpământene, adică un drum orizontal mult înlesnitor comunicației, scoaterii sării și sănătății lucrătorilor. Numărul întrebuințaților lucrători este de 106 inși, sarea scoasă o depun pe movili nalte până la 60 palme, ducând șalgăul, numit glodașul, în spate, câte un drob de 70-80
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
se povestește în discursul 14, dedicat trădării lui Iuda. în 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la faptele și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. în 17 este evocată coborîrea lui Isus în lumea subpămînteană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri seamănă foarte mult cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în latină, Evanghelia lui Nicodim (cf. vol. I, pp. 000-000), însă nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să părăsească cursa înarmării. Astfel, marile puteri nucleare ar putea să cadă de acord asupra încetării testelor atmosferice sau submarine, căci pentru moment nu poate exista nici un progres tehnic în urma testelor efectuate în aceste medii. Totuși, ele vor continua testele subpământene sau extraatmosferice și se vor angaja în cercetare și experimente, în căutarea unor noi modalități de îmbunătățire a tehnologiilor existente și pentru descoperirea altora noi. Controlul armelor nucleare va rămâne, din punctul de vedere al dependenței față de stabilitatea tehnologică, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mare suferință omenească, încât în adâncul cerului senin și incandescent al Iliadei se vede întunericul. Hades Morților din epopee nu le e făgăduită o altă viață vrednică de numele acesta. E drept, se duc pentru totdeauna în Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor al morții. Dar, după ce trec de Stix, au a exista veșnic ca umbre fără viață, ca niște aparențe care nu mai păstrează decât înfățișarea lor de odinioară, simple simulacre vlăguite și inconsistente, golite de orice
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]