188 matches
-
totul trebuie să-și găsească pieirea în el. După cum în vanitatea sus-amintită, în care ceea ce rămîne este numai puterea subiectivă a negării, piere totul, tot astfel acest abstract al substanțialității intelectuale nu conține decît evaziunea în vid și în nedeterminat. Substanțialității intelectuale îi lipsește obiectivitatea care se formează în ea însăși; și cum ceea ce are importanță este ca acest teren să facă să răsară această determinație, să apară forma infinită care este ceea ce se numește gîndire, obiectivitate care se determină pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ceea ce se numește gîndire, obiectivitate care se determină pe sine. Această gîndire este, în primul rînd, ca subiectivă, ceea ce este al meu (eul, sufletul meu, gîndește); dar în al doilea rînd, această gîndire este și universalitatea care conține în ea substanțialitatea intelectuală; și, în al treilea rînd, gîndirea este activitate formativă, este principiul determinării. În felul acesta avem al doilea mod al obiectivității, care este în sine formă infinită. Acesta este adevăratul teren care trebuie pregătit, care se desfășoară pe sine
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fie numai moment al întregului sistem. În filozofia orientală am găsit și conținut [172] determinat care este cercetat, dar cercetarea este făcută în chip cu totul necugetat, fără sistematizare, deoarece ea se află deasupra acesteia, în afara unității. Dincolo se găsește substanțialitatea intelectuală, dincoace avem apoi uscăciune și sărăcie. Particularul are astfel numai formă rigidă a raționării și a inferenței, ca și la scolastici. Dimpotrivă, în domeniul gîndirii, particularul își poate dobîndi dreptul său; el poate fi considerat ca moment al întregii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fi încă numită panteism; ar trebui mai degrabă să spunem doar că diversitatea infinită a lumii empirice, totul, a fost redus la un număr limitat de existențe esențiale, la un politeism. Din ceea ce am citat, însă, se vede că aceste substanțialități ale existenței exterioare nu-și păstrează nici ele independența, pentru a putea fi numite zei; înșiși Siva, Indra etc. se resorb în unicul Krsna. Către această reducere se merge și mai explicit în următoarea descriere; Ceva
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acest accidental și el este singur, este divinul și este Dumnezeu. Religia índică, de altfel, trece mai departe la reprezentarea lui Brahma, a unității pure a gîndului în sine însuși, în care totalitatea empirică a lumii, ca și acele prime substanțialități care se numesc zei, dispar. Colebrooke și mulți alții au definit de aceea religia índică drept monoteism. Că această definire nu este greșită rezultă din puținele pasaje pe care le-am citat. Dar unitatea aceasta a lui Dumnezeu, și încă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ascunzișuri ale sufletului, chiar dacă, pe de altă [194] parte, acesta este nebun. Astfel se află, desigur, la indieni și conștiința ideii supreme, dar fragmentată și supusă unor idei nebuloase. Această îngemănare a existenței exterioare și a interiorității are la bază substanțialitatea absolută, ce nu s-a scindat încă datorită intelectului. Intelectul lipsește în India. Tocmai de intelect este legat subiectul, care se distinge de obiecte și distinge obiectele unul de celălalt, iar acesta apar apoi legate într-un sistem inteligibil. Separația
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Brahmă cu brahmanii și la descoperirea a ceea ce înțeleg indienii prin Brahman." Iată cum apreciază Hegel semnificația reală și adevărată a noțiunilor de Brahman sau Brahma: Întrebarea pe care ți-o pui este cum un popor atît de lipsit de substanțialitate spirituală poate deveni conștient de viața supremă, de ceea ce este într-adevăr esență. Indienii își reprezintă Unul ca substanță lipsită de spirit, ca ceva existent, ca o materie în care materialul și spiritualul subzistă pur și simplu, fără o determinare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
el va fi, începînd de aici, precizat în felul următor: "Terenul cu adevărat obiectiv al gîndului își are rădăcinile în libertatea efectivă a subiectului; același universal, substanțial trebuie sa posede obiectivitae. In măsura în care gîndul este acest universal, terenul substanțialității și în același timp este "eu" (gîndul este "în sine" și "există" ca subiect liber), universalul are existență și prezență imediată; nu etse vorba doar de un scop, de o stare în care trebuie să treacă, ci de absolutul care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
subl. ns. [328] Ibid.: subln. ns. [329] P. 269: subl. ns. [330] P. 278. [331] P. 279: subl. ns. [332] P. 289: subl. ns. [333] P. 247: subl. ns. [334] În altă parte, precizează că trebuie să se vorbească de substanțialitate intelectuală (cf. p. 252), care este "opusul reflectării, a intelectului, a individualității colective, așa cum sînt ele înțelese de către europeni". [335] Cu o asemenea premisă (care va trece apoi în sistemul speculativ hegelian), aripa hegeliană stîngă se va îndrepta, prin forța
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
footnote Pr. Vlad Sofron, Prologul Evangheliei a patra, Cluj, 1937. footnote>, aplicân-du-l însă unui conținut întru totul creștin, tot așa și Sfântul Atanasiecel Mare utilizează termenul oJmoouvsio", socotind că exprimă, pen-tru oricine, cel mai bine conținutul învățăturii revelate despre con substanțialitatea și egalitatea Fiului cu Tatăl.La Sfântul Evanghelist Ioan, în Prolog, Dumnezeu Tatăl și Dum-nezeu Fiul sunt numiți simplu Dumnezeu și Cuvântul (Logosul).Tatăl, prima persoană a Treimii, este Cel care are în sine plinătatea vieții. Plinătatea ființei dumnezeiești a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dovedește utilă doar la nivelul structurii de suprafață, iar înrâurirea contestată, hegeliană, devine o componentă care acționează la un nivel profund: obiecțiile antihegeliene se desfășoară astfel, în gândirea eminesciană, pe teren hegelian (pp. 74-76). Nesubstanțialității exprimate ironic i se opune substanțialitatea: înfățișarea simbolică a artei se realizează prin oglinda de aur și prin hieroglifă. O imensă oglindă de aur este, în [Avatarii faraonului Tlà], pardoseala sălii în care faraonul-mag o forțează pe Isis să-i apară; în oglinda de aur a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
gândirea, fără intuiția sensibilă, era ceva condamnat să funcționeze în gol. S-a mers chiar mai departe și s-a evidențiat faptul că intuiția sensibilă, ca o condiție prealabilă a cunoașterii (senzoriale și raționale), implică existența unui "eu" activ, cu substanțialitate subiectivă, care se sintetizează aperceptiv ca "experiență internă" spre a transcende peste generații. Eul este cel care le gândește, care le judecă pe toate, pentru care au fost formulate totodată unele limite între care poate fi în același timp judecător
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
putea acorda la obiectul extern. Ulterior, totul le deosebește. Reflectarea vegetativă presupune asimilarea, odată cu forma, și a substanței obiectului, ori sufletul senzitiv realizează direct asimilarea formei. Reflectarea senzorio-perceptivă este una sufletească, adică una fără implicarea substanței obiectelor, care au propria substanțialitate. Cu alte cuvinte, atunci când metalul din aur sau argint al inelului de pe deget, ajunge să-și definească forma în raport cu degetul viitorului său purtător, el nu va deveni și deget. Obiectul reflectării rămâne în continuare "în afară", prin reflectare obiectul ajunge
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
speculațiile alexandrine. Acesta a cedat locul unui spiritualism exaltat, vechii exigențe științifice i-a luat locul o mentalitate purtată pe aripile imaginației. S-a născut un nou cadru de emulație spirituală, trăirile subiective ale oamenilor erau încercate de o altă substanțialitate, luptele și războaiele sângeroase erau tot mai greu suportate. În aceste condiții, s-a creat nevoia pentru o altă ordine socială, cu alte reguli de comportare morală, de înălțare spirituală eliberată de jugul pasiunilor terestre, victorioasă în fața incertitudinilor, deseori oculte
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de legile care guvernează în natură, de cele condiționate social-istoric. Thomas d'Aquino și alți scolastici catolici și pe urmă ortodocși au prelucrat teoria aristotelică despre suflet conform cu propria lor viziune teologică. Obiectivul lor a fost privarea de materialitate și substanțialitate organică a sufletului. Tomismul psihologic și-a fixat ca obiectiv explicarea naturii divine a sufletului, a intervenției întru credință a "experienței interioare". Pe această cale, conceptul își însușise însemnele reflectării conștiente, ca produs al divinității. Modul omenesc de manifestare a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de reflectat. El a repudiat acea teorie a pneumei conform căreia senzația reflectată are ca suport legătura dintre factorii corporali, cei lăuntrici din suflet și obiectele reflectate. Pentru ca reflectarea să aibă loc, fenomenele sufletești reflectate trebuie să fie golite de substanțialitate. Pe această linie, gândirea lui Th. d'Aquino a acostat vremelnic la idealismul lui Platon. Spre deosebire însă de acesta, aici nu conceptele sunt încărcate cu substanțialitate, ci replicile (copiile) celor reflectate senzorial. Astfel, diferit de neotomismul fenomenologic din psihologia
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Pentru ca reflectarea să aibă loc, fenomenele sufletești reflectate trebuie să fie golite de substanțialitate. Pe această linie, gândirea lui Th. d'Aquino a acostat vremelnic la idealismul lui Platon. Spre deosebire însă de acesta, aici nu conceptele sunt încărcate cu substanțialitate, ci replicile (copiile) celor reflectate senzorial. Astfel, diferit de neotomismul fenomenologic din psihologia actuală, Th. d'Aquino postulează că aceste replici senzoriale se nasc nu ca rezultat al activității individuale, ci ca produs ales, lăuntric, al conștiinței dumnezeiești, al intervenției
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a fost René Descartes (1596-1650). Acesta a pus bazele perspective noi de gândire în științele naturii și sociale: explicarea mecanicistă a fenomenelor. Descartes a conceput o filosofie în care materia și gândirea sunt considerate a fi de rang egal, cu substanțialitate proprie și independente una de alta, pe care doar dumnezeirea le poate uni. Un dualism evident, însă pe deplin justificat. Sistemul social istoric al acelor vremuri era încă puternic dominat de ideologia scolasticii, care susținea interesele medievale ale feudalilor, chiar
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ipoteza potrivit căreia gândirea este o proprietate a materiei superior organizate, idee care de atunci încoace nu încetează să fie susținută cu argumente noi, să necesite să fie adusă în actualitate. A susținut această ipoteză prin chiar ideile sale asupra substanțialității mașiniste a vieții psihice a omului, a explicării gândirii umane. De la cartezianism acceptă faptul că procesele psihice își au punctul de plecare în cele corporale. În ceea ce privește gândirea, însă, în loc să admită natura divină a acesteia, La Mettrie considera că ea este
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Hume (l711-1776) să redesemneze dimensiunile reflectării subiective. Filosof irlandez, Berkeley și-a propus să imortalizeze viața sufletească diferită, în concepția sa, de cea materială care pentru el era indivizibilă, incoruptibilă. Perspectiva sa a reprezentat o încercare de cucerire a domeniului substanțialității subiective, iar studiile sale au fost deschizătoare de drum pentru investigația fenomenologică ulterioară. Pe această cale, el și-a propus să descrie senzorialul subiectiv, al vederii, al auzului sau al tactilului, al mișcării, ca și al reflexiei mentale, ca reprezentând
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
perspectiva unui experimentalism avansat. În centrul preocupărilor lui Berkeley s-a aflat problema "experienței senzoriale", domeniu de dispută cu empirismul lui Locke. Experiența senzorială a reprezentat pentru el o lume subiectivă distinctă, ca un fapt de conștiință cu propria sa substanțialitate, diferită de lumea fizică newtoniană. Sofismul său în materia acestei probleme a constat în ideea de a suprapune și de a confunda realitatea, în a cărei posesie intră subiectul pe cale senzorială, cu senzația însăși, o realitate unde manifestarea senzației era
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ca diferită de cea reflectată gândit, ca "pentru sine". Intuiția sensibilă a subiectului este oarbă fără concept, după cum și gândirea, fără intuiția sensibilă, funcționează în vid. Intuiția sensibilă reprezintă o condiție a cunoașterii, care implică existența unui "eu", a cărui substanțialitate este dată de ceea ce se sintetizează în experiența internă ca apercepție și transcendență. "Eu"-l este cel care gândește, care le judecă pe toate, existând limite între care, după Kant, acest "eu" poate fi în același timp judecător și judecat
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
iar filosofia de cabinet se voia adusă la nivelul omului de rând, pentru a putea să dea explicații problemelor sociale cotidiene. În tot ceea ce a întreprins s-a simțit influența filosofiei germane clasice, a lui Kant și Hegel, în recunoașterea substanțialității fenomenelor sufletești, a celor de conștiință, în formularea rolului apercepției în reflectare, în elaborarea asociațiilor de idei, a experienței anterioare, a voinței, a stabilirii relațiilor dintre oameni. Psihologia încă nu era născută, iar disputarea problemelor de acest fel se făcea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pe verificarea experimentală a postulatelor sale teoretice. În accepțiunea lui Wundt orice experiment psihologic este în același timp și experiment fiziologic. Astfel, aceste legi din psihologie își declară apartenența la legile științelor naturii, psihicul fiind de natură materială, avându-și substanțialitatea excitantă în procesele din corp. Din păcate, multe din obiectivele sale investigative îndreptate doar spre cunoașterea experienței nemijlocite în implicarea proceselor psihice superior organizate vor deschide larg ușa spre numeroase abordări indeterministe. Totodată, același Wundt atrage atenția asupra dependenței producerii
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
până la un anumit moment perspectiva reflexologică poate fi utilă, după care însă devine o frână în explicarea comportamentului, și că este nevoie de formularea unor noi fundamente teoretice. Pe acestea le-a imaginat nu ca Titchener, ca expresie a manifestării substanțialității subiective, ci ca expresie a relațiilor coordonate ale subiectului cu mediul conform unei scheme simple S-R. În această succintă descriere, termenul de "relații coordonate" vine să reprezinte esența funcționalismului propus de J. Dewey. Funcțiile psihice, la el, sunt cele
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]