413 matches
-
Șid, „evreu“ (cf. ucr., pol. Șyd, bg. srb. Șid, etc.), probabil și el purtînd conotația „uriaș“. Jidovu, înregistrat de mai multe ori ca microtoponim, pare a fi un nume de persoană, care este la origine un adjectiv sau un genitiv substantival, extras din forma derivată Jidovina, prezentă în mai multe macrotoponime și care însemna „relicvă arheologică a construcțiilor făcute de vechii uriași legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al XIV-lea: sl. mŭchŭ, „mușchi“ (plantă). Aceste nume se încadrează într-o serie lungă de toponime constituite cu sufixul slav -na (Bozna, Crasna, Gladna, Radna, Rodna, Zlatna etc.), care împînzesc teritoriul romînesc. Descendența sufixului este adjectivală (sl. -inu) sau substantivală (sl. -ina). Paralelele din teritoriile slave (Mostița, Moșna, Moșnaia, Mohovo, Moșnik, Mașnica etc.) susțin această bază. În Moșna, ierul mare (transcris ŭ, u, w, o) a devenit o (ca în Bozna < *Bușina < sl. buzu, „boz“, și ca în apelativul romînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a vârî, alb. vrimë “gaură, cavitate, văgăună, cotlon”, visl. vrá “colț”; urmează derivate ca vrană, sl. vrana; apoi vraniță “poartă de scânduri sau de nuiele împletite”, cu variantele vramniță, vragniță, vracniță, bg. vranița < vrata “ușă” etc. Vrancea este o formă substantivală derivată de la forma adjectivală și posesivă (m-ții) Vranč(ei). Basarabia. Cuvântul este discutat amplu de Hasdeu cu scopul de a demonstra originea lui ca nume al Munteniei, de la “dinastia Basarabilor”, și lipsa oricărei legături etimologice a lui cu tracii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lábak, szó „cuvânt” - szavak sau szók45. Unele gramatici îl dau și pe -i ca formant al pluralului. Morfemul -i este la origine tot un pronume demonstrativ pentru persoana a treia plural, însă ca membru al seriei morfemelor care formează categoria substantivală a apartenenței în situația unui posesor și a mai multor obiecte posedate: sg. szobá-m „camera mea”, szobá-d „camera ta”, szobá-ja „camera lui, a ei”; pl. szobá-im „camerele mele”, szobá-id „camerele tale”, szobá-i „camerele lui, ei”. Modelul opoziției singular - plural oferit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
propriu, un sistem complex de terminații pentru marcarea sensurilor de subiect obiect, de posesie și apartenență, de obiect indirect, de direcție și de loc, de asociere și instrument, de ablativ și de cantitate. Limbile albaneză și română au dezvoltat paradigme substantivale pentru valorile de subiect-obiect nedeterminat și determinat, valorile circumstanțiale fiind preluate de prepoziții. Totuși albaneza mai folosește ablativul atât fără prepoziții cât și cu prepoziții, fapt care diferențiază paradigma substantivului albanez de cea a substantivului românesc. În latină, ca și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sens este mai concret decât cel al terminațiilor. În limba maghiară toți determinanții care conturează funcția sintactică și relațională a substantivului sunt postpuși în manieră aglutinantă sau ca postpoziții și au ascendență evidentă sau identificabilă în cuvinte pronominale, adverbiale sau substantivale, exprimând sensuri mai concrete și mai detaliate decât ale prepozițiilor. O imagine asupra desfășurării sintactice a substantivului maghiar poate oferi următorul tabel structurat pe criteriile aglutinat/neaglutinat și valoare cazuală. A. Determinanți aglutinați I. Cazul nominativ. La singular se folosește
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sensibil).420 Referindu-se la dimensiunea mecanică a simbolului, autorul discerne un "aparat simbolic" structurat pe trei categorii: schema verbală ("capitalul referențial al tuturor gesturilor posibile ale speciei umane", care reiese din inconștientul reflex al trupului viu), nivelul epitetic și substantival (fixat în calități și obiecte) și nivelul cultural (întrupat istoric, sociologic, biografic), fiind de aceeași părere cu Cassirer, conform căruia întreaga activitate umană este ansamblul formelor simbolice diversificate, universul simbolic reprezentând universul uman în întregime.421 Iar despre relația simbol-mit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ceea ce se înțelege de obicei prin filozofie, în timp ce ultimul se referă la "mitul" religios și la poezie. Acesta din urmă ar putea fi numit mai degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de acord gramatical, ci doar prin tradiție: la exprimarea datei (unde chiar norma a devenit permisivă, vezi DOOM2, XCII) și a orei (unde norma este încă fermă, dar încălcarea ei este aproape generală, cf. Zafiu 2002c). Sunt deci curente uzurile substantivale de tipul a debutat anul acesta pe doisprezece iunie (TVR Cultural, 17.X.2007), pe douăzeci și doi decembrie (Antena 1, 5.XII.2007) și este frecventă, dar sancționabilă, folosirea lui doisprezece cu uz pronominal în ceasurile se făcuseră doisprezece
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
III.2008; Radio Guerrilla 4.III.2008), minim 18 procente (Radio Antena Satelor, 12.III.2008; 21.III.2008). La fel, locuțiunea adverbială la maximum apare în forma la maxim (explicabilă și prin faptul că, alături de maximum, există și forma substantivală maxim): au ascultat la maxim Costi Ioniță (Acasă TV, 13.XI.2007), cu sonorul la maxim (Pro TV, 17.III.2008). Modificările în cauză sunt mai mult fonetico-lexicale și se explică prin extinderea folosirii variantei mai scurte. 10.2. Folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
protocolul 13. Ierarhia bisericească are și ea reguli proprii de adresare. Substantivele din aceste sintagme fac parte din fondul vechi al limbii, spre deosebire de limbajul diplomatic, în care majoritatea expresiilor conțin împrumuturi. Locuțiunile pronominale au o frecvență mai redusă decât sintagmele substantivale și fiecare grad ierarhic are formule proprii (substantivale și pronominale) între care există o corespondență evidentă. Din acest motiv, catehismele nu conțin decât una dintre cele două serii adresative, în general pe cea substantivală. Și alte domenii de activitate și-
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
proprii de adresare. Substantivele din aceste sintagme fac parte din fondul vechi al limbii, spre deosebire de limbajul diplomatic, în care majoritatea expresiilor conțin împrumuturi. Locuțiunile pronominale au o frecvență mai redusă decât sintagmele substantivale și fiecare grad ierarhic are formule proprii (substantivale și pronominale) între care există o corespondență evidentă. Din acest motiv, catehismele nu conțin decât una dintre cele două serii adresative, în general pe cea substantivală. Și alte domenii de activitate și-au construit sisteme de adresare proprii, în care
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
o frecvență mai redusă decât sintagmele substantivale și fiecare grad ierarhic are formule proprii (substantivale și pronominale) între care există o corespondență evidentă. Din acest motiv, catehismele nu conțin decât una dintre cele două serii adresative, în general pe cea substantivală. Și alte domenii de activitate și-au construit sisteme de adresare proprii, în care destinatarul este desemnat prin funcția pe care o ocupă în interiorul unei ierarhii. Este cazul armatei sau al instanțelor judecătorești, însă expresiile folosite nu își formează corespondente
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
decât cele pronominale și între ele se poate stabili o corespondență: centrul grupului nominal, vocativul părinte, este precedat de un adjectiv; substantivul abstract format pe baza acestui adjectiv este integrat în sintagma pronominală. Astfel, pentru episcopi și arhierei vicari, apelativului substantival recomandat Preasfințite Părinte 16 îi corespunde Preasfinția Voastră. Episcopul Iustin Chira primește următoarea remarcă: Mă așteptam la o opinie mai severă din partea Preasfinției Voastre. (FA). Pentru arhiepiscopi și mitropoliți se utilizează formula substantivală Înalt Preasfințite Părinte 17 și cea pronominală
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Astfel, pentru episcopi și arhierei vicari, apelativului substantival recomandat Preasfințite Părinte 16 îi corespunde Preasfinția Voastră. Episcopul Iustin Chira primește următoarea remarcă: Mă așteptam la o opinie mai severă din partea Preasfinției Voastre. (FA). Pentru arhiepiscopi și mitropoliți se utilizează formula substantivală Înalt Preasfințite Părinte 17 și cea pronominală Înalt Preasfinția Voastră, iar pentru patriarh Preafericite Părinte Patriarh 18 și Preafericirea Voastră (adesea scris Prea Fericirea Voastră). O scrisoare adresată ÎPS Bartolomeu Anania începe astfel: Înalt Preasfinția Voastră, sper să Vă reamintiți
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
două variabile se apropie de zero. Primul caz, de trecere a locutorului în nonpersoană, poate fi considerat un model pentru acordul locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a ca formă de exprimare a deferenței 33. Pronumele de politețe din italiană și spaniolă, lei și usted, se acordă tot cu persoana a III-a (pentru lei este un
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Utilizările sale se pot grupa în trei categorii mari: (a) fără sens, funcționează ca marcă a complementului direct, în anumite condiții semanticosintactice 1; (b) cu un sens foarte abstract, funcționează ca o prepoziție-regim, impusă de unele centre verbale, adjectivale sau substantivale; (c) cu un sens foarte abstract, împreună cu verbul a face formează un predicat contrafactiv (a face pe deșteptul); (d) purtătoare de sens lexical, funcționează în diverse contexte circumstanțiale 2 - cu diverse valori, de la concrete la foarte abstracte. În cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
ci îndeplinește în cadrul grupului nominal în care apare o funcție de identificare, de clasificare, de restrângere a predicației. Așadar, adjectivul, fie el calificativ sau categorial, poate participa la descrierea unui obiect, dar această descriere este referință numai dacă adjectivul se comportă substantival. Doar prin recategorizare (un pur, sublimul, săracii, un demisec), adjectivul poate determina direct ocurențe particulare. Adevărata transformare - arată și Guilbert (1975: 74) - nu este reprezentată de schimbarea de categorie gramaticală, din adjectiv în substantiv, ci de autonomizarea formei. Sunt aproape
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
forcepsul ("Ziua", 2007) [votul uninominal] Trecerea din extravilan în intravilan se poate realiza și printr-un Plan Urbanistic General al autorităților locale prin care se decide extinderea intravilanului [terenul intravilan/extravilan]. Elipsa substantivului implică avansarea adjectivului în pozițiile sintactice tipic substantivale; forma de caz este, prin urmare, impusă de relațiile sintactice pe care adjectivul, conform noului statut, le contractează în enunț: Energizantele nu sunt sănătoase [băuturile energizante] Jandarmii au folosit lacrimogenele [gazele lacrimogene]. Suprimarea substantivelor, atașarea articolului la adjective și apariția
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
adjectivul, conform noului statut, le contractează în enunț: Energizantele nu sunt sănătoase [băuturile energizante] Jandarmii au folosit lacrimogenele [gazele lacrimogene]. Suprimarea substantivelor, atașarea articolului la adjective și apariția formelor în poziția de subiect, respectiv obiect direct confirmă statutul lor nou, substantival. Posibilitatea combinării cu prepoziții sau compatibilitatea cu adjective și cu determinanți sunt alte trăsături care susțin schimbarea de statut a adjectivelor 12: Despre aceste electrocasnice scumpe am citit în broșura magazinului În cazul în care este posibil, proprietarul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
prin suprimarea centrului sintagmei nominale cunosc două ipostaze morfologice distincte: cu paradigmă completă sau defective. 5.1. Clasa adjectivelor substantivizate cu paradigmă completă este, în mod evident, cea mai bogată. Vom arăta că nu numai adjectivele variabile dobândesc o paradigmă substantivală completă, ci și cele invariabile, ca urmare a acestui tip de recategorizare. 5.1.1. În general, substantivizările păstrează forma acordată a adjectivului cu substantivul din sintagma inițială. Distingem și aici două situații: prima, în care adjectivul substantivizat (masculin sau
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
acesta s-a pierdut, astfel că, în prezent, nu se mai poate reconstitui semnificația structurii inițiale, iar adjectivul atipica funcționează doar ca adjunct. Sintagma gripa aviară cunoaște o evoluție similară. Forma aviara își va pierde, probabil, semnificația și, implicit, valoarea substantivală, odată cu dispariția din realitatea actuală a bolii respective: Aviara revine în forță (JN, 2007) Aviara fâlfâie la frontieră ("Ziua", 2007). Mai ales, titlurile articolelor de ziar sau de pe internet preiau formula prescurtată: Aviara umană a trecut Bosforul; Aviara a la
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
ACADEMIEI ROMÂNE 2008 Referenți științifici: Marius Sala Adriana Stoichițoiu Ichim Ioana Vintilă-Rădulescu SUMAR Cuvânt-înainte (Gabriela Pană Dindelegan) I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) Gabriela Pană Dindelegan, Trăsături flexionare ale substantivului în româna actuală Blanca Croitor, Dinamica flexiunii substantivale, reflectată în DOOM2 Cristina Dediu, Adjectivul invariabil în limba actuală Raluca Brăescu, Observații asupra conversiunii adjectivului în româna actuală - suprimarea substantivului suport Ana-Maria Mihail, Utilizările tiparului afectiv (Det) N1 de N2 (nebunul de Ion) în limba română actuală II. Pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
București, Editura Didactica și Pedagogica. Creissels, D., 2004, Cours de syntaxe générale, Paris, Presses Universitaires de France. Croitor, B., 2002, "Variantele verbale literare libere: tendințe în limba română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 57-76. Croitor, B., 2007, Dinamica flexiunii substantivale. Cu privire la substantivele nou introduse în DOOM, comunicare prezentată la Simpozionul național de lingvistică, 13-14 noiembrie 2007, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din București. Cvasnîi Cătănescu, M., 2002, " Discursul publicitar actual, I, ÎI", în: Până Dindelegan (coord.), p. 299-321
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
G., 1994, "Pronumele "o" cu valoare neutră și funcția cliticelor în limba română", în LL, XXXIX, 1, p. 9-16. Până Dindelegan, G. (coord.), 2002, Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, București, Editura Universității din București. Până Dindelegan, G., 2002a, "Formații substantivale recente și rolul "clasificatorilor" în actualizarea lor contextuala", în Până Dindelegan (coord.), p. 31-46. Până Dindelegan, G., 2002b, " Din nou despre terminologia lingvistică. Adaptarea morfosintactică a noilor termeni", în Până Dindelegan (coord.), p. 47-56. Până Dindelegan, G. (coord.), 2003, Aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]