101 matches
-
la originea acestui fapt așa cum complexul lui Iona creează o ciudată isterie a "înghițirilor" succesive între cărți putînd figura și ca justificare subiacentă a cărții Monicăi Spiridon, carte "înghițind" ea însăși meta-realitățile fiecărei cărți luate în discuție. Însăși tipologizarea sau subsumarea față de arhetipuri reprezintă metaforic "înghițire". Efortul ulterior al cărților de a-și impune originalitatea se însoțește de umori diverse. Dincolo de melancolia proprie a artistului în general, Monica Spiridon identifică la Breban orgoliul (în Don Juan), la Theodor Mazilu oboseala sau
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
nivel. La rîndul lor, "exuviile" - altă metaforă prin care scriitoarea se autodefinește - nu sînt considerate că exfolieri abandonate pe drum, ci că ipostaze asumate în sincronia ființei. Autoregenerarea (considerată de Simona Popescu mai importantă decît varietatea formală) presupune și o subsumare a trecutelor identități, toate definitorii pentru "conglomeratul mentalorganic" pe care, în alt dialog din volum, autoarea îl numește, cu seriozitatea ludica a unui copil, "simonitate". Revenind însă la utopia de a te scrie pe tine însuți, de a crea ceva
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
Arpia.“ (Roxana Gabriela Braniște) Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... (Mihai Munteanu) Sau iată cum „sună“ un poem de dragoste: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de versuri al lui Mihai Munteanu s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și un autoportret al autorului, compus din același material lingvistic: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... Nu ne rămâne decât să închidem cartea lăsându-l pe poet singur pe pajiștea cuvintelor integrale. De ce să-l
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de mână. Cel puțin ea era aceeași. Un lucru stabil într-un univers transfigurat. Trandafirul. Partea de el din mine avea o voință proprie și mă silea să mă supun dorințelor sale. Eul din mine era slăbit, vlăguit de șocul subsumării. Am rămas așa și m-am uitat la Trandafir, mult, foarte mult timp. Protuberanța de pe tulpină părea să exercite asupra mea o fascinație imensă, o atracție magnetică. Poate că partea de el din mine era cea care făcea asta. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cumanii erau zdrobiți de mongoli la Kalka (1223), încât Imperiul stepelor intra în extincție. Rapida dezintegrare a împărăției lor înlesnea acțiunea Ordinului în Cumania apuseană: aflați în pragul pieirii, cumanii se supun inițiativei regilor unguri de creștinare a lor (1227). Subsumarea unei părți a cumanilor forțelor politico-militare și spirituale ale Ordinului, papalității și regatului ungar deschidea porțile Europei răsăritene lumii apusene. Dar, brusc, în 1225, regele Andrei II îi izgonește pe cavaleri, pentru a preveni constituirea unui stat propriu al Ordinului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în baza unui raționament care îl subsuma, tranșant, sferei "obiectelor", și deci nu al "persoanelor", trebuie să i se contrapună, de dragul celor mai practice scopuri, o tentativă de "explicare a dimensiunii preponderent umane a discursului"179, care să facă posibilă "subsumarea discursului într-un (tip de adăugirea mea) ordine morală"180. Această sarcină revine, după Black, studenților la Științele Comunicării, iar îndeplinirea sa ar echivala, zice criticul, "satisfacerii obligației [...] față de istorie"181 a celor responsabili de desăvârșirea procesului respectiv. Proiectul, argumentează
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
forme de discurs sau al unor combinații de astfel de forme"630. În final, William Lewis descoperă și alte neajunsuri ale viziunii teoretice a lui Fisher: presupunerea acestuia din urmă, potrivit căreia cele două paradigme ar fi compatibile, pe temeiul subsumării "cerințelor logicii"631 în cadrul unei asumări a fidelității narative, este, în urma examinării cazului Reagan, nefondată. Dimpotrivă, afirmă criticul, ceea ce am constatat, pe parcursul analizei retoricii lui Reagan și a răspunsurilor publicului său este faptul că cele două paradigme "pot fi distincte
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
efort pe scara istoriei. Nici Eugen Jebeleanu nu ne va convinge estetic în poemul "Bălcescu": "Trâmbițe sună, vin desculții/ Către el în toată zarea/ De atâta bucurie/ I se taie răsuflarea". Situația se integrează într-un proces mai amplu de subsumare a poeziei realității. Intenția este de-altfel declarată în numeroasele arte poetice particulare care apar în această perioadă "Mărul de lângă drum" (M. Beniuc), "Cântecul creației (M. Banuș) și mai ales "Cântecul poetului evazionist" de A. Toma, autor în jurul căruia se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui sistem de legi. Fețele Divinității derivă în bună măsură din posibilitatea noastră de a imagina chipuri ale cauzelor ultime. * Existența bioritmului personal arată cât de brutală este înțelegerea la care ne forțează tendința către totalizare (intenționalitatea metafizică), orientarea spre subsumarea realității complexe care ne definește unui concept. Chiar și perspectivele asupra sine-lui ne sunt alterate, descoperind, surprinși, câte variații se ascund în spatele identitarului eu. * Suntem caracterizați de o foame de forme, dorind să încadrăm orice element perceptibil în unul din
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fără ca acest lucru să fie considerat un paradox inacceptabil. Un fenomenolog umanist precum Virilio deplânge dispariția trăirii nemijlocite, anularea naturaleței pecepției și pierderea viziunii concrete a realității și este tulburat de invazia cibernetică a trupului. Pe când postumanismul temperat recunoaște deopotrivă subsumarea umanului unor modalități dominatoare de control tehnologic și extinderea ființei umane prin intermediul noilor mijloace cyborgice, avatarice sau transgenice, îngrădirea umanului în limite mașinice, dar și facilitarea de oportunități, facultăți și experiențe pozitive. Divergente și polemice, aceste poziții conturează atât dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
subiectului, relativ la lucrul în sine, dar este obiectiv relativ la fenomen, adică prin raportare la orice obiect care ar putea fi dat în experiența noastră. El apare, de asemenea, ca reper pentru schematismul imaginației, prin care este posibilă sinteza categorială, adică subsumarea materialului sensibil anumitor categorii. "Timpul spune Petre Botezatu, referindu-se la timpul kantian este acela care permite lui Kant să treacă din domeniul logico-metafizic al transcendentalului în câmpul logico-psihologic al cunoașterii reale, menținându-se totuși într-un plan spiritual"170
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mesajului transmis, și raportarea informațiilor noi la cele deja existente în universul referențial al interlocutorului; * maxima modalității/a manierei corespunde legii modalității și legii litotei, presupunând o organizare logică, graduală, coerentă a mesajului; * maxima relației corespunde legii interesului/pertinenței, impunând subsumarea mesajului, pe de o parte, contextului/ domeniului implicat de tema discursului și, pe de altă parte, sferei de interes a interlocutorului. Continuând particularizările la nivelul aspectelor normative ale construirii/transmiterii unui mesaj (ca discurs), accentul merită pus pe meta-regulile de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în cele mai multe dintre cazuri. Se observă astfel că există maniere diferite de clasificare a realităților în limbi diferite, căci actul denumirii (nominației) depinde de un proces de clasificare, conferirea unui nume pentru un obiect sau pentru o acțiune presupunînd o subsumare unui anumit concept-clasă. Această diferențiere se explică prin faptul că numele date realităților lumii sînt deseori determinate de interese și scopuri umane, variabile și mobile, și nu sînt stabilite în funcție de entitățile independente care există prin ele însele. Funcția unui nume
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
state liberale, pacea democratică ar putea înlocui balanța de putere ca tendință de echilibru dominantă în interiorul sistemului internațional. Prin urmare, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, privind procesele de construcție a identității de stat și socializarea în relațiile internaționale sugerează posibilitatea subsumării intuițiilor neorealiste și a celor instituționaliste într-o sinteză mai largă, compatibilă cu perspectiva asupra sfârșitului Războiului Rece ca punct de cotitură istoric major în politica mondială. Studiile de caz sunt examinate în capitole separate. Universul de cazuri posibile este
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a triunghiului. Modelul triunghiular al relației dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și cea liberală este ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare pune sub semnul întrebării validitatea enunțului lui Keohane, potrivit căruia instituționalismul reprezintă baza cea mai puternică pentru subsumarea programelor de cercetare ale abordărilor concurente. Ea sugerează că, probabil, axarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării în sistemul internațional va duce la mai multe rezultate, în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
elaborarea hărții teoriilor în relațiile internaționale: criteriul epistemologic (axa naturalism-interpretivism) și criteriul metodologic (axa individualism-holism). Teoria waltziană este naturalistă, în sensul în care naturalismul presupune monismul metodologic; face din căutarea legilor generale programul legitim din punct de vedere științific; susține subsumarea teoretică a explicației științifice, în sensul că ipotezele sunt deduse din legile acoperitoare, iar cazurile particulare sunt subsumate și, astfel, explicate; falsificarea este considerată criteriu științific de demarcare, separând știința de celalalte abordări. De asemenea, teoria waltziană este mai degrabă
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
spațiu pur și simplu, reprezintă ceea ce Freud numea o "fantasmă de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o supradeterminare, o lipsă, niciodată o totalitate. Ca toate celelalte practici semnificante, e și ea supusă "jocului" differanței (amînării, n.a.)." (Hall, 2008) În aceste interstiții ale excesului și / sau ablației se strecoară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
empirice și a evenimentelor particulare (vezi cap. 3). Aceste legi acoperitoare sînt în schimb testate prin deducerea de ipoteze și confruntarea lor cu alte evenimente, comparabile cu acelea care dăduseră naștere legilor. Dacă testul reușește, atunci evenimentul este explicat prin subsumare la această lege generală. Dacă nu, legea trebuie să fie adaptată sau, dacă acest lucru nu se poate realiza fără a afecta coerența logică a legii, legea trebuie respinsă. În ultimul caz, se spune că legea a fost falsificată. De
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
matematic de perfecțiune. Matematica și fizica impun standardul dezvoltării științelor, inclusiv a celor umane. Aceasta face din căutarea legilor generale deși nu neapărat și universale programul de cercetare legitim din punct de vedere științific. În al treilea rînd, naturalismul susține subsumarea teoretică a explicației științifice. Ipotezele sînt deduse din legile acoperitoare (de obicei cauzale), iar cazurile particulare sînt subsumate și astfel explicate. În fine, ea consideră falsificarea drept criteriu științific de demarcare, care separă știința de celelalte elaborări și teoria științifică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
așa fel încît să includă mai multe caracteristici, cum ar fi cea de a face ca disciplina relațiilor internaționale să nu mai fie înglobată de alte discipline sau preluată de către o economie politică internațională mai cuprinzătoare. Dacă o astfel de subsumare trebuie să se bazeze pe conceptul neavenit de anarhie, ea nu are cum să reușească. În această interpretare, care acoperă, desigur, doar o parte a proiectului, Logic of Anarchy susține încercarea de a menține suprapuse granițele disciplinei și ale realismului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unui model normativ eurocentric, ci prin lărgirea continuă a ideii literaturii europene. Nu în sensul extinderii geografice nivelatorii, ci al identificării treptate cu ideea însăși de literatură universală și, la limită, cu însăși ideea de literatură. procesul devine posibil prin subsumare, inducție și generalizare continuă. Ori de câte ori se demonstrează, de pildă, realitatea și migrația curentelor literare dincolo și peste frontierele literaturilor naționale, sau conceptul de literatură (european la origine) este sau poate fi raportat și unor scriitori extra-europeni (africani, asiatici etc.), este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de prelucrare a cunoștinței, unei scheme, care este, în fapt, produsul imaginației, având funcțiune transcendentală atunci când un divers sensibil (determinat, așadar, ca reprezentare empirică) este subsumat ca atare unui concept, unei categorii.113 În plus, schemele reglează această operație de subsumare, în așa fel încât diversul sensibil este subordonat în vederea sintezei sale unei anumite categorii. De altfel, acolo unde vorbește despre "schematismul conceptelor pure ale intelectului", Kant prezintă determinările temporale în virtutea cărora fiecărei categorii îi corespunde o anumită schemă imaginativă. Medierea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
globalizare este starea de globalitate. În mod specific, termenul definește o economie veritabil globalizată, nu doar internaționalizată, în sensul în care cea din urmă presupune intensificarea comerțului internațional, dar având economiile naționale ca principali actori, în timp ce prima se referă la subsumarea, fuzionarea și rearticularea economiilor naționale în cadrul unui sistem global de procese și tranzacții internaționale. Dimensiunea culturală vizează procesul de diseminare și hibridizare a unor simboluri, semnificații și valori culturale în direcția dezvoltării treptate a ceva asemănător unei culturi globale sau
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
confuzia ergativului cu pasivul apare atât în primele studii despre limbile ergative (vezi supra, 1.), cât și în studiile moderne de sintaxă și semantică (vezi supra, 4.1.). Motivul confuziei, subliniat în multe dintre studiile despre ergativitate, este încercarea de subsumare a tuturor sistemelor lingvistice modelului occidental: "Voir un passif dans une construction ergative, ce n'est rien d'autre que de se rendre coupable d'ethnocentrisme" (Tchekhoff 1978: 105). Tot Tchekhoff (1978: 47) reține însă ca fiind o asemănare importantă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]