117 matches
-
munți. Ostilitatea față de ceea ce autorul numește „poporanism” (termen prin care înțelegea întreaga literatură de inspirație rurală) se exprimă și într-o comunicare academică din 1911, Metafizica cuvintelor și estetica literară, care de asemenea a provocat reacții violente, mai ales că subtextual combătea și principiile esteticii și criticii literare maioresciene. Din iunie 1909 Z. funcționa ca delegat al României în Comisiunea Europeană a Dunării și în Comisiunea Mixtă a Prutului. În februarie 1910 devine membru în Comitetul de lectură al Teatrului Național
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Edgar Papu avea să numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte și complementare: textuală („la nivelul epidermei textului”), contextuală (în vederea dezambiguizării) și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie exterioară și una interioară, aceasta din urmă urmărind felul în care aleatoriul vieții (al biografiei exterioare) este „redimensionat [...] după cerințele creației”. Deși marcat de ideologizarea discursului
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
să le ancoram într-o analiză istorică, periodica, socio-culturală, altfel, ar trebui ca referatul nostru să trateze subiectul respectiv de la începuturile umanității, sau cel puțin de la apariția termenului sau subiectului respectiv. Spațiul la care se raportează cercetarea este o cerință subtextuală. Datorită acestui fapt, în multe titluri de referate se consideră a fi o redundanta identificarea locului (țară, regiunea, ș.a.), dar nu este o repetiție inutilă. Spațiul indică locul concret al cercetării, iar timpul perioadă la care se raportează subiectul respectiv
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - citim În Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării În tiparele comode ale unei existențe În care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o Încercare de resuscitare a imaginarului Încătușat, o invitație la descoperirea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
povestirii se revendică de la refuzul oricărei tentații de a explica, implicit de a canoniza, dimensiunea satanică a personajului feminin, învăluit într-o ambiguitate incitantă. Încântat de amuzanta hârjoană dintre cei doi eroi, la prima vedere, cititorului i se refuză conotația subtextuală a detaliilor investite cu funcție magică. De-abia odată cu reluarea lecturii pe scene și momente, începe a fi 81 reținută de prezența lor. Întâia apariție a celei mai apropiate colaboratoare în materie de vrăjitorie, de ale cărei servicii hangița beneficiază
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
teme și motive, cât și a unui stil etc., obiectul parodiat putând fluctua de la caz la caz), de această dată nucleul îl formează "cuvântul străin" care devine "arena de luptă dintre două voci", cea din primul plan, auctorială, și cea subtextuală din planul secund, aparținând obiectului parodiat, adică "stilul altcuiva ca atare, dar și maniera social-tipică și individual-caracterologică de a vedea, a gândi și a vorbi"36. Ancorându-și observațiile pe teritoriul deschis de B.M. Eihenbaum, pe care-l contrazice, și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-și piardă mințile de singurătate, Robinson mimează, "maimuțărește", asemenea lui Don Quijote odinioară, ordinea socială, a cărei artificialitate e ridiculizată în Constituția Insulei Speranza începută în a o mia zi a calendarului local, laolaltă cu toate utopiile pe care le evocă subtextual. În "Articolul I", autoproclamatul "Guvernator al insulei Speranza situată în Oceanul Pacific între insulele Juan Fernández și coasta occidentală a statului Chile" își rezervă dreptul de a "legifera și executa pe întreg teritoriul insular și al apelor sale teritoriale potrivit căilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de subită revelație: Îl priveam prostit de mirare, înmărmurit (...) când, deodată, zării în ochii lui limpezi, strălucitori, chipul meu, oglindit chipul meu, care seamănă atât de bine cu o veche coajă de pâine neagră. "Povestea", în fond o fabulă, sugerează subtextual perpetua nevoie de altcineva atât din perspectiva omului "pe două roți", cât și din cea a dulăului Degringo; luat acasă ("fii binevenit în viața mea"), patrupedul "nedespărțit" se situează "poate chiar undeva în mine". Devine așadar un factor de complementaritate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
desăvârșit..." Alte repere sunt Zamolxe, Inorogul, Zburătorul; în Bocet pentru Meșterul Manole se autoproiectează, mai evident decât în altele, ziditorul de poeme, acesta visând o "mănăstire de iubire". Cum însă devotata Ana din baladă nu se arată, poetul își asumă, subtextual, jertfa proprie: "Eu când văd că ea nu vine, / prind să mă zidesc pe mine..." Perfecțiunea, ni se spune în alt poem, cere totul! "Poeții nu au dreptul la eroare"; unii, "cei mai fericiți", iată-i "plătind cu viața"; alții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spațial; se ascunde și se revelă; ochi consubstanțial, totuși, omenescului. Imperceptibil aproape, cu pași mărunți, se infiripă o filozofie subiectivă, un fantastic al relațiilor obscure; imersiunea în mysterium reclamă un ceremonial textualizant, nu o dată grotesc, deliberat ilogic. Un murmur difuz,subtextual, se proiectează în fantastic. Câte o notație abnormă are tangențe cu himerele suprarealistului Victor Brauner: "E un om cu un ochi enorm pe umeri. Sau este doar un ochi mergând?"... În poemul titular (Tratat despre Ochiul Orb), arătări apocaliptice terorizează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în cheie intertextuală, Personajul reprezintă o formă combinată, "androgină", a protagoniștilor Damei cu camelii. Pasajul face pandant unei alte teme privilegiate de scriitor, atît în primul, cît și în al doilea roman. Relația model-imitator este totdeauna tratată cu sarcasm, răsfrîngînd, subtextual, o convingere intimă a Autorului, el însuși "deschizător" de cale, imitat etc. (Să amintim, pentru domeniul literar, certitudinea scriitorului de a fi "autorizat", cum îi spusese Mihail Sebastian, apariția unui alt fel de romane, de fi fost inițiatorul unei formule
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
thrillerelor de duzină. Ce sens capătă, ne întrebăm, efortul de a mai "spune" încă o dată, la fel, în tradiția bine întemeiată, de tot îndoielnică, a operei de consum, în atotcuprinzătorul kitschland? Poezia filmului dictează însă rangul creației. De asemenea, discursul subtextual, ironic, bucurîndu-se de libera manifestare, atîta vreme cît cineva "face cu ochiul", iar jocul este posibil. Este acceptat, este chiar "regulă a jocului". Iar acest "la fel"(..."așa e, dacă vi se pare..."), cum și suava, în aparență, imitație de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui spune, în contratimp, altceva decît "concertul" general al lumii. Să revenim la începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a infirmierelor, în viziunea subtextuală a unui mare organism prăbușit, așteptînd cataclismul: "Spitalul se trezea... zguduit (...) Infirmiere ciufulite părăseau mai devreme cabinele clădite din cearșafuri la capetele saloanelor și purtau zvonuri tîrșindu-și tîrlicii somnoroși pe mozaicul obosit dintre paturi. Bolnavii înfofoliți în pături se întorceau
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cele mai banale; totodată, întâmplările și lucrurile cele mai obișnuite ascund sub masca banalului groaza, decăderea și moartea. Desigur, nici din acest roman nu lipsește aparatul livresc-filologic, și nici performanța bibliografică pe o temă dată, tot atâtea ingrediente ale parodiei subtextuale care dinamizează spectaculara partitură barocă. În aceeași măsură, filonul creștin atotprezent este un garant al altitudinii spirituale și stilistice de la care Pavič țese strălucitele veșminte filosofice, iconografice și teologice ale romanului: Dacă înțelegem că veșnicia coboară ca o binecuvântare de la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Süskind rămâne același ingenios portretist, inclusiv de roluri secundare, un descriptor matematic de interioare și detalii încărcate de aluzii și presimțiri, un topograf al Parisului. În Porumbelul se întrece pe sine prin stilul duplicitar, al gravității clasice minate de ironie subtextuală, dar mai ales prin descifrarea psihologică a șansei noastre, de regulă ratate, de a ieși din autismul complexelor spre marea întâlnire-comuniune cu chipul și asemănarea hărăzite nouă prin botez. Amicii crimei perfecte Andrés Trapiello (n. 1953, Leon) locuiește din 1975
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sora acesteia, Luisa, pe Dean, tatonând terenul suspiciunilor în jurul cauzei și împrejurărilor morții, climatul fiind unul de uluire resemnată și asumare discretă a fatalității. Introducerea Unicului în scenă și a anturajului său de curteni caricaturali, este un prilej de ironie subtextuală dar și de satiră politică (în măsura în care narcisicul personaj trebuie să-și țină discursul, stilizat de "negrul" Victor și supervizat de Juan Téllez, la Strasbourg), autorul comentându-le nu numai ticurile vizuale sau verbale, ci și pe cele lexicale, pe o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cât și realitatea au fost înlocuite de către simulacre (definite drept copii lipsite de original)"452. De asemenea, Perry consideră că sentimentul de condescendență în legătură cu acest termen și relaționarea sa cu sensul istoriei au fost subminate la Eco de o "fascinație subtextuală către exotic", în timp ce sentimentul de anxietate ce decurge din "concepția distopică asupra viitorului" la Baudrillard este înlocuit cu un "entuziasm pozitiv pentru exces"453. Această interpretare contrastează cu majoritatea comentariilor pe marginea conceptelor discutate, și care îl portretizează de obicei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
coloniei prezentată cu fast vizitatorului de ocazie. Aparența de realism, minuția și seriozitatea descrierii mecanismului ororii ne introduc Însă treptat dar definitiv În plină aberație, În grotesc, demențial, monstruos. "Discreția și subtilitatea [...] Îl Îndeamnă pe ironist să mențină În zona subtextuală mereu alte porțiuni ale unui discurs virtual complet, astfel Încît receptorul, chiar dacă știe că trebuie să conteze pe o exprimare oblică, poate fi Încă derutat de o omisiune sau inversiune intervenită În regiuni socotite inofensive." Cu o Îndelungată argumentare, de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nasul cititorilor, sfidează toate legile fizicii" și arată ca "păpuși gonflate într-un parc de joacă hormonal", blocate pe la sfârșitul deceniului al treilea din viață.749 "Supercorpul" constituie o sexualitate polimorfă, pe care logica dualistă nu o poate constrânge, androginia subtextuală posedând un imens potențial subversiv de a "submina viziunea duală a corpurilor genizate", prezentând perturbări ale fizicului cu care suntem familiari, dar și ale pozițiilor subiecților de gen (banda desenată este o literatură care prezintă "punctul de pornire pentru moduri
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - citim în Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării în tiparele comode ale unei existențe în care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o încercare de resuscitare a imaginarului încătușat, o invitație la descoperirea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
doar pentru a arăta cum o astfel de operă, pentru a fi prezentată publicului, trebuia interpretată într-un anume fel, înscriindu-se cu prudență în grila principiilor esteticii materialist-dialectice. Iată fragmentul de comentariu: "Chiar atunci când evocă realitatea, pictorul vizează, subtextual, o intenție simbolică. Prezența unor obiecte în structura compoziției devine astfel explicabilă determinând reconsiderarea calificativului de opere mimetice, deseori utilizat pentru creațiile lui Stahi. Iată, spre exemplu, o lucrare din 1901, Prescuri, în care artistul alătură trei simboluri: pâinea, cartea
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
locutorului (nervozitatea, echilibrul, nerăbdarea, plictisul etc.); * Instrumentalăeste focalizată pe un singur scop precis, urmărește anumite efecte și obiective manifestate în comportamentul receptorilor; Scopul comunicării (poate fi explicit sau implicit, declarat de participanții la actul de comunicare sau observant la nivel subtextual și subliminal (sub nivelul conștiinței, ce nu poate provoca o reacție, în urma unor strategii tot mai dezvoltate) poate fi: informarea; persuadarea; argumentarea; explicarea; atenționarea (prin mesaje scurte, în general); destinderea (gluma, bancul); descrierea; exprimarea emoțiilor, a sentimentelor; sensibilizarea (înrudită, ca
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
în studiul Eminescu văzut de G. Călinescu, criticul nostru traversează cu o privire cordial-comprehensivă și obiectivată impunătoarea biografie dedicată poetului și exegeza asupra operei. Este o incursiune foarte interesantă, pendulând discret între judecata cumpănită, aprecierea francă, prețuirea deschisă și rezerva subtextuală, mai totdeauna îndreptățită - și, aspect deloc neglijabil - formulată în termeni urbanacademici. Rândurile conclusive sunt înalta probatoare: „...imaginea critică pe care a construit-o G. Călinescu e ipostaza speculativă a energiei exprimată mai întâi prin imaginea biografică. Sub liniștea impersonală, schematizată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sărituri din piatră în piatră și, dacă cititorul simte adesea și câte o amețeală, senzația vine din prăpăstiile fără de care nu există piscuri.”1 Scriind despre Arghezi la scurt timp de la apariția Cuvintelor potrivite, Vladimir Streinu caută o delimitare semnificativă, subtextual dar și explicit polemică, față de ceilalți critici ai vremii. E. Lovinescu îl fixa pe poet în perspectivă baudelairiană, cel mai frapant punct de contact dintre cei doi creatori fiind, în viziunea criticului sburătorist, „amestecul macabrului cu senzualitatea”2. G. Călinescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pe la biuroul nostru, spre a regula această afacere Într-un chip mulțumitor pentru amândouă părțile...»”. Într-o singură frază, arogantul expeditor al scrisorii revarsă asupra adversarilor politețuri, dar strategia lui nu mai e aceea a Învăluirii prin insinuări, În mesaje subtextuale, ca În cazul lui Trahanache. Cu Zoe e mai direct (Cațavencu deține „un document iscălit de amabilul nostru prefect și adresat d-voastră”) și mai explicit: „Acest document vi s-ar putea ceda În schimbul unui sprijin...”. Acest vi s-ar
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]