338 matches
-
din Istoria unui obiect perfect (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din București) sau din Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai (1983), trecând prin romanele de dragoste Noiembrie viteză (1975) și Sortiți iubirii (1988), în centrul narațiunilor se plasează de cele mai multe ori „suciții”, bizarii, inșii excentrici prin natura fixațiilor lor. Ei sunt, în același timp, și făpturi exponențiale, și exemplare de serie, menite să închipuie lumea înconjurătoare ca rezultat al unui joc cinic de reproducere și mixare a defectelor umane: prostie, lipsă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
străduim să fim, ca să nu-i dezamăgim pe cei ce ne sunt dați în seamă. Așteptam, așadar, ultima prelegere. Eram curioși, într-un anume fel. Ne întrebam: ce-avea să ne spună? Ni se părea un om introvertit, închis, ușor sucit. Nu era dispus să divagheze, să se destăinuie, să facă paranteze la unii, puțini la număr, tocmai divagațiile, parantezele, explicațiile de dincolo de subiectul propriu-zis ne atrăgeau și ne cucereau. El se ținea de textul scris, cum trebuia și se cerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Emil Bodnăraș. Acest lider comunist, atât de comentat și controversat se născuse la Iaslovăț. Cei mai mulți ziceau că era ucrainean venit prin două generații de înaintași din Galiția. Învățase la Câmpulung. Și la liceu fusese un elev strălucit. Dar oarecum ciudat, sucit. Profesorul de limba și literatura română i-a prevestit un viitor cu sens dublu: Măi băiețele, într-o zi tu vei fi ori ministru, ori pușcăriaș! Așa povestesc, în șoaptă, cu teamă, foștii lui colegi. Dar vorbele acestea s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
greu să-l urmărim căci "ritmul" are o serie întreagă de accepțiuni, și nu credem că el s-a gândit la scandarea propriu-zisă, ci poate la un ritm interior în consonanță cu ritmul cosmic. Caragiale se referă și la "capetele sucite ale decadenților", dar precizează Theodor Codreanu, el demolează avant la lettre schelăria kitsch-ului postmodernist, care în realitate este rezultatul unui evident miticism literar (combate bine Theodor Codreanu!). Reținem în treacăt o idee prețioasă a criticului: "cel ce se angajează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
curtea locuinței. Nu știam ce voi face cu animalele dacă voi pleca. În gardul care separa curtea păsărilor de restul, un curcan, adus de un sătean cu doar câteva zile mai înainte fără consimțământul meu, atârna aproape mort, cu gâtul sucit, spânzurat și băgat între două stinghii de la gard. Ușa de la magazie era scoasă din balamale, iar proviziile mele pentru iarnă erau aruncate, făina împrăștiată, borcanele sparte, iar cele două damigene cu vin aveau dopurile scoase. Mai târziu aveam să aflu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
după care nici că și-a mai arătat fața. Mă durea tot corpul de dorul Theei, deși știam că de-acuma ea nu mai era pentru mine, căci se îndepărtase complet de mine datorită minții ei dificile și caracterului meu sucit. Prin urmare, colindam prin oraș, gândindu-mă la toate cele. Mă uitam la mariachi și la schilozii care-și cântau litaniile de moarte la vioară sau la florărese și la albinele care poposeau pe tarabele cu dulciuri. Oriunde te întorceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe grajdul hangiului. Ce stele, ce stea ! Aiurea ! I-o fi pus careva foc la acareturi ! Cu tot puhoiul ăsta de lume care a tot venit să se înscrie, mai știi ?! Hai, repede, să-l ajutăm, c-o fi el sucit și morocănos și scârțar, da-i tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre foc, sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Unamuno din care strigă dragostea sa pentru Spania nu m-au emoționat atât cât faptul că, în exil, la Paris, în vreme ce conversa la masă, el desena fără încetare tauri. cărți de călătorie M-am obișnuit cu psihologia mea incomoda și sucită, dar prefer să pronunț cât mai rar cuvântul " anticălător " ca să nu fiu înțeles greșit. De fapt, ce este o "carte de călătorie "? Nu numai că nu-mi place această formulă, dar nici n-o cred potrivită. Nu cred într-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și criticii „structurale”, înlăturând cu aplicație conștiința umană și crizele ei, bineînțeles că nu au nimic în comun cu Camus (și cu nici o conștiință gânditoare). Acești autori de o mortală insipiditate și acești critici care au inventat un vocabular pedant, sucit și stereotip pentru a spune, în cel mai bun caz, specioase platitudini, mai pasionează încă pe câțiva adolescenți simpatici (care, desigur, se vor coace cu timpul) și sunt luați în serios și de unii cărturari maturi care de copt n-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un zâmbet de copil mare. Perpetua sobrietate a discursului ca la un Jacques Prévert sau la Ungaretti, deposedarea miturilor de sugestiile lor inițiale, nota zeflemistă toate pendulează între deconstrucție și montaj inedit; citatul livresc și faptul divers orientează spre viziuni sucite, răsturnătoare. Fac impresie în Poeme câteva creații soresciene fundamentale pagini reprezentative în întregul context poetic al celui de al șaptelea deceniu. În textele în cauză izbește tonul serios, grav, patetic. Drumul, bunăoară, e parabolă și meditație. Un tren venind dindărătul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
artele focului și este întotdeauna ținut la distanță, în poziție subordonată, dacă nu chiar blestemată. Cum mai fac încă fierarii din satele africane, Hefaistos trebuia să se ascundă. Oamenii aveau nevoie de el, dar se și temeau. El are picioare sucite. Și aduce nenorocire. Când imaginea, sub forma statuii unui zeu, agalma, nu este în mod direct ca semn de putere, simbol de învestire sau obiect de ofrandă legată de cultul polisului, ea ține doar de o tehnică a divertismentului, o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu rezultate implicit etice, În spiritul moralei creștine. Profesorul Constantin Ciopraga observa atunci: „Logica lui Păcală contrazice normele, de unde acel fenomen de surpriză pe care-l produce istețimea minții În Împrejurări paradoxale”. Cei doi eroi trăiesc Într-o lume complexă, sucită, paradoxală, Încercând să se adapteze fără să renunțe la convingerile lor. Un cunoscut specialist În folclor, Ovidiu Papadima (Un roman al Înțelepciunii noastre populare), constată, pe bună dreptate: „Mitologia folclorică cu perspectivele ei cosmice: credințele, legendele și povestirile de seară
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Culegeri din povestirile sale au apărut în limbile maghiară, rusă și germană. Încă de la primele povestiri publicate în presă, V. a fost remarcat ca unul din cei mai originali prozatori ai momentului. I s-a reproșat totuși predilecția pentru personajele „sucite”, „bizare”, cu alte cuvinte refuzul dogmei „tipicului”, impusă de realismul socialist preconizat oficial. Mai târziu temeiurile acestor reproșuri se vor transforma în prilej de elogii, iar prozatorul va fi recunoscut cvasiunanim ca un maestru al genului scurt. Și tocmai de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
până la capăt genului scurt, nu o dată a fost comparat cu mai vechii noștri nuveliști care au manifestat o atenție similară pentru psihologia „omului mărunt” și pentru automatismele de comportament. I s-a remarcat însă specificitatea, datorată identității particulare a personajelor. „Suciții” din proza lui V. se înscriu într-o dublă nonconformitate: sunt deopotrivă diferiți și față de clișeele mai vechi, proprii unui realism sentimental mărunt, și față de clișeele realismului socialist. Psihologia lor pare ciudată nu pentru că nu ar corespunde realității, ci pentru că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
al „exponențialului”, după Gabriel Dimisianu), în ultimă analiză recuperabil, între limitele firescului, printr-o explicație subiacentă de o mare finețe sociologică și psihologică, a cărei descifrare de către cititor (pentru că autorul nu o expune niciodată discursiv) face deliciul lecturii. „Bizarii” și „suciții” lui V. au făcut vâlvă la începutul anilor ’60, fiind entități literare insolite în contextul constituit de proza preponderent schematică publicată atunci; reconsiderate fără prejudecăți la câteva decenii de la ivirea lor, aceste personaje nici nu par atât de bizare. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
o dropie la fel de intangibilă ca pasărea măiastră. Ciclul Vară și viscol rodează o formulă productivă în Cartea de la Metopolis - resuscitarea reală sau imaginată - a unui personaj. Prozele intitulate Monolog în fața fluviului, La curtea ospățului și Măști fără oameni relatează destinul sucit al lui Grigore Nereju, coborâtorul celei mai vechi stirpe din Glava. El moare oficial de două ori în timpul războiului și familia îi organizează de fiecare dată un priveghi ritual, rechemând cu acest prilej, peste nisip, pe întemeietorii neamului său. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
animat din realitatea extralingvistică, de regulă, o ființă umană. Celălalt complement, expresie a conținutului actului locuțional, se realizează prin termeni (mai frecvent, prin propoziții) al căror plan semantic reflectă o realitate extralingvistică de natură spirituală, cel mai adesea: „...E copil sucit, una-l întrebi și alta răspunde.” (I.L. Caragiale), „Spune-mi ce i-a venit lui să-l învețe ebraica pe Darvari.” (M. Eliade) În afara verbelor ilocutive și didactice, mai poate primi în limba română două complemente directe și verbul a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin sensul noțional al termenilor: „Sârbulescu, masivul, cum îi spuneau ei cu infinită simpatie... era cel mai comunicativ.” (M. Preda, Viața, 290), „A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea - un om sucit.” (I.L. Caragiale, IV, 170) sau printr-o metaforă; rolul activ în procesul de metaforizare îl are cel mai adesea termenul secund: „Istoria, acest fluviu care înainta spre necunoscut și la al cărui capăt viu simțisem atâția ani că eram eu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din noaptea soarelui de lapte, 1967), volume de proză scurtă, interesante prin ele însele, apar în perspectiva vremii ca pregătitoare ale romanelor de mai târziu. Tânărul scriitor practică, împreună cu Nicolae Velea, Fănuș Neagu, D. R. Popescu, o literatură despre oameni suciți, adică despre unii care, fie că e vorba de copii sau de țărani, se descoperă pe ei înșiși și își regăsesc inocența prin felul năstrușnic de a vorbi și de a exista. Ei exprimă euforia desprinderii din alienare, traversând totodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
după momente-cheie, percepute ca rituri (coacerea pâinii, culesul strugurilor, găsirea unui ou etc.), ca în povestirile Oul, Pâinea, Struguri storși, cele mai reușite proze fiind însă acelea care includ momente dramatice, cu apel la motivul crimei neelucidate și la tipologia „suciților” (Soarele de toamnă, Ziua). În volumul Oul se află și câteva încercări dramatice (grupate în secțiunea Periplu pe apa de jertfă), parabole prolixe cu subiect istoric, centrate în jurul figurilor lui Decebal, Horea, Cloșca și Crișan. În nuvelele din Antrenorul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
din Antrenorul și zeul sau din Lucrări și zile din viața lui Nick sunt reconstituite în chip vag moralizator episoade simbolice din biografia unui personaj - existent, neconturat încă, în Oul -, prototip, în intenția lui S., al unui alt Cănuță om sucit. Se ajunge, în cele din urmă, la articularea unei trilogii, Adio, domnilor țărani, alcătuită din romanele Botează-mă cu pământ, De-ar fi pușca iarbă verde (1976), Război și dragoste (1982). Primul, construit după modelul vieților paralele, aduce în prim-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
Textul din Război și dragoste reunește două nuvele ample legate între ele printr-o serie de amănunte, care focalizează diferit atmosfera și ororile războiului. Prima este o încercare de surprindere a vieții de pe front din perspectiva unui personaj din categoria suciților - Mitru Fântână, protagonist și în romanul anterior, De-ar fi pușca iarbă verde. Mai reușită este a doua proză, articulată pe scenariul unei tragedii și în care moromețianul Picu figurează ca personaj. Într-un sat intrat în letargie odată cu izbucnirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
era identitatea noastră atunci. Vila vecină era pustie. Proprietarii ei plecaseră încă de la primele încăierări pe străzi. Iar acum, din grădina lor se auzeau strigătele sfâșietoare ale păunilor cu care soldații se distrau, fugărindu-i. Una din păsări, cu gâtul sucit, se zbătea pe jos, alta zăcea străpunsă de o bară de fier... Aruncând din când în când câte o privire asupra măcelului, ardeam într-o găleată pagini și fotografii, mistuite deja încet de flăcările mici și fumegoase. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
coate/ Guri spurcate/ Suflă vânt,/ Să dărâme din pământ". În locul luminii solare, venise o stihie aducătoare de moarte, un fior rece care a surprins melcul, ieșit din cochilie, înainte de vreme. Copilul îl privește deznădăzduit: "Era, tot, o scorojită/ Limbă vânătă, sucită.../ O nuia, ca un hengher,/ Îl ținea în zgărzi de ger!/ Bale reci.../ Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie/ Și pe trupul lui zgîrcit/ M-am aplecat,/ Și l-am bocit". Descântecul inițial a fost înlocuit de un bocet
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
generalizatoare a unui fabulos. Nuvelele lui Caragiale se situează între tragic și grotesc, între comic și macabru. Acestea sunt de trei feluri: nuvele realiste, în care eroii se află la limita dintre comic și tragic (Două loturi, Inspecțiune, Cănuță, om sucit); nuvele fantastice de factură romantică, în care realul se îmbină cu irealul sau fabulosul (La Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hassan); nuvele psihologice de factură naturalistă (În vreme de război, O făclie de Paște"). I. L. Caragiale a fost un scriitor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]