260 matches
-
legată de aspectul politico-economic al zonei și se explică prin intervenția bizantină la Dunărea de Jos, îndeosebi în două rânduri, odată cu provocarea lansată de triburile slave, care au forțat pătrunderea și stabilirea lor în Balcani. Instalarea noilor veniți în teritoriul sud-dunărean a provocat întreruperea legăturilor comerciale dintre bizantini și populația veche românească. Revenirea stăpânirii bizantine, prin acțiunile întreprinse de unii împărați asupra slavilor, pecenegilor și cumanilor, readuce influența acestei civilizații asupra spațiului nord-dunărean. Potrivit unor opinii, invaziile migratorilor slavi și ale
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Relațiile comerciale au fost influențate nu doar de factorii politico-militari ci și de situația economică internă a Bizanțului. Această etapă a fost depășită abia în secolul X, când viața economică capătă o nouă dimensiune, iar comerțul dintre spațiile nord și sud-dunărene revine la normal. Numărul redus al monedei bizantine din bazin, pentru secolele VI-XI, nu permite observații referitoare la dinamica pătrunderii monedei în spațiul respectiv și e puțin probabil ca cele câteva exemplare să fi contribuit la revigorarea vieții economice
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Timoc < Timacus, Lom < Almus, Cibrica < Cebrus, Ogost < Augustus, Iskăr < Oescus, Vid < Utus, Osăm < Asimus, Iantra < Iantras, Vidin < Bidin < Bononia, Arčar < Ratiaria, Silistra < Dristra, Nikup < Nicopolis) și de existența, chiar în zone mai îndepărtate, unde se află insule străvechi de romîni sud-dunăreni, a unor toponime provenite din latină, marcate uneori de reflexe romînești (Calvomuntis, cu on > un; Amourion, Valetsicon, Verdicousia, Vigla, Domenicon, Kleisoura, Konkoulion, Milogusta, Praitorion, Velvento, Kaisarea, Gratsiani, Galliani), sau a unor forme transmise de populația aromînă (Sărună < lat. Salona = Saloniki
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar putea sta radicalul iranian ampel< am, „cu“, „împreună“ și pel-, pal„a curge“. Revenind la ipoteza continuității dintre numele antic, probabil trac la origine, și cel actual, Pușcariu a enumerat mai multe exemple, e drept mai ales din dialectele sud-dunărene, în care a în poziție nazală nu a evoluat la î (i.r. arel, „inel“, arom. antînu < antaneus, megl. ampirat, „împărat“, rom. andrea „undrea“ etc.). Evoluția (sau alternanța) e > o s-ar putea explica și printr-un reflex maghiar (asemănător celui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
întîlnite în diferite teritorii de limbă slavă (Kozjak, Koziek, Kozje, Kozina, Kozik, Koznic etc.). E drept că și nume formate de la tema turcică koz-, „alun, nuc“ (sensul „alun“ e mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi și toponimul Koza din județul Focșani, unde cumanii ar fi avut un episcopat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe lista posibilelor derivate de la baza pecenego-cumană koz cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un sat în județul CarașSeverin și unul în județul Sălaj, precum și un vîrf în Munții Stînișoarei, care, așa cum se poate observa ușor, au paralele în toponimia sud-dunăreană de origine turcică. Considerăm că cele două etimologii sunt la fel de posibile lingvistic, verosimile geografic (vezi numeroasele Aluna, Alunu, Aluniș, Alunoasa, Nucu, Dealu Nucului, Nucușor pe de o parte, Capra, Dealu Caprii, Piatra Caprii etc. pe de altă parte) și probabile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
elementelor traco-dacice în latina dunăreană. Toponimul Abrud, considerat traco-dacic, o confirmă, ca și -bintervocalic menținut în dacicul abur, deși în toate elementele latine el a dispărut: caballus > cal. Alt toponim traco-dacic păstrat în teritoriul bulgăresc Cebrus, transmis deci prin romînii sud-dunăreni populației slave, apoi protobulgare, menține în forma actuală Țiber consoana b nealterată (evoluția Cebrus > Țiber se datorează parțial aromînilor, care locuiau acolo și care au transformat pe ć în ț, și parțial bulgarilor, care, potrivit legii fonetice a limbii lor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
corb“, corelînd acest lucru cu „pădurile negre ca pana corbului“ sau cu un intermediar antroponimic (cum ne indică sufixul -cea), analogic structural cu Vîlcea (< vŭlk, „lup“), Ivancea, Mihalcea etc. Pericle Papahagi sugerează că antroponimul ar fi putut proveni de la romînii sud-dunăreni, unde este întîlnit frecvent, sub forma vrană și sub diferite variante și derivate. Evident că toponimul este uzual și la nordul Dunării, nefiind nevoie să-l aducem din sud. Să ne gîndim la Vrîncioaia, Vrînceanu, Vrăncilă, Vrancu, Vrîncuț, Vrîncilă etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fost înlocuită de greacă koiné. A atins apogeul în vremea lui Filip al II-lea și Alexandru cel Mare (356-323 i.C.). Nu trebuie confundată cu limba macedoneană actuala, limba slavă oficială în Macedonia și nici cu macedo-româna (aromana), dialect sud-dunărean al limbii române. Greacă veche/elina (l.m.): mileniul ÎI i.C. - sec. IV i.C. Sec. XVI-XI i.C. - limba miceniana cu scriere linear B. Alfabet caracteristic cu 24 de litere de origine feniciana. Poemele homerice Iliada și Odiseea (sec
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
măi asemănătoare cu prima. Primele texte din sec. al XVII-lea. Această limbă slavă nu trebuie confundată cu macedoneană antică din vremea lui Filip al II-lea și a lui Alexandru Macedon. Nu trebuie confundată nici cu macedo-româna (aromana), dialect sud-dunărean al limbii române familia indo-europeană, ramura slavă, grupul slav meridional; accentuala; SVO + ordine liberă chirilica cu două litere proprii 230. macendoneană veche (helenică) LM; regatul Macedoniei (apogeul în vremea lui Filip al II-lea și a fiului său, Alexandru cel
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
care duc la formarea limbii române (sec. VII-VIII). Latină s-a transformat în română înainte de contactul acesteia cu slavă veche. Patru mari grupe de dialecte: dacoromân (identificat, impropriu cu limba română), aroman (macedoromân), meglenoroman, istroroman. Ultimele 3 sînt numite dialecte sud-dunărene. Dialectul aroman are cca 500000 de vorbitori în Grecia, Albania, Macedonia, Șerbia, Bulgaria și România. Singurul dialect sud-dunărean în care s-a dezvoltat o literatura culta. Cel mai arhaic dialect românesc, apropiat de protoromâna. Configurație dialectala complexă. Dialectul meglenoroman se
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
slavă veche. Patru mari grupe de dialecte: dacoromân (identificat, impropriu cu limba română), aroman (macedoromân), meglenoroman, istroroman. Ultimele 3 sînt numite dialecte sud-dunărene. Dialectul aroman are cca 500000 de vorbitori în Grecia, Albania, Macedonia, Șerbia, Bulgaria și România. Singurul dialect sud-dunărean în care s-a dezvoltat o literatura culta. Cel mai arhaic dialect românesc, apropiat de protoromâna. Configurație dialectala complexă. Dialectul meglenoroman se vorbește în Grecia (regiunea Meglen și orașele Salonic, Aridea, Axiupolis), Macedonia, Șerbia, Turcia și România. Număr de vorbitori
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sine însuși. Romanul Fuga lui Șefki rămâne astfel o scriere-efigie. Dintr-o intuiție fundamentală, situată sub aripa unei originale meditații simbolice, decurge contemplarea fascinată a unui mozaic omenesc, etnic, unde transpar intens, ireversibil, semne crepusculare. O parte a acestei lumi sud-dunărene, cea care declină, alcătuită din descendenți ai glorioșilor osmanlâi, concentrează interesul epic și simbolic al autorului, în vreme ce altă parte, comunitatea românească, e în carte doar o paradigmă morală și o ipoteză sociologică. În Dii (Vidin), cetate veche de sute de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
de preferință pe dușmani” deși „ei sunt romani și cu timpul s-au refugiat, uitând de ai lor” . Căderea linesului dunărean la anul 602, prin răscoala armatelor dunărene conduse de centurionul Phocas, pătrunderea și stabilirea definitivă a slavilor în provinciile sud-dunărene, venirea bulgarilor și crearea statului bulgar la 681, recunoscut de Imperiul bizantin, grecizarea imperiului de răsărit a însemnat o întrerupere temporară a legăturilor dintre sudul și nordul Dunării, pierderea provinciilor din Orientul Apropiat în fața arabilor, toate au făcut ca zona
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cuvinte latine, acolo unde nu avea corespondent în limba gotă. Perioada secolulor următoare (V-VII) a însemnat, pe lângă multiple modificări politice, caracterizate de discontinuitatea barbarilor la dominația politică asupra spațiului nord-dună rean, și un aport de populație adusă din provinciile sud-dunărene, ceea ce reprezentă o infuzie de elemente latinofone care au fortificat latinitatea nord-dunăreană. Ruperea legăturilor între nordul și sudul Dunării prin pătrunderea, după anul 602 d.Hr., a slavilor și apoi a bulgarilor în sudul Dunării care pun bazele unui Kaganat
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în varianta dunăreană a latinei populare târzii sau în etapa de tranziție de la această variantă la protoromână, fie în protoromână sau chiar mai târziu. Un caz tipic de acest din urmă fel îl constituie drom. albină, prezent și în dialectele sud-dunărene: arom. alvină, alg'ină, mrom. albină, irom. albire. Deși DEX îl explică din lat. alvina "stup", cuvântul provine, desigur, din sintagma lat. [musca] alvina (musca "muscă, insectă zburătoare", alvina "de stup" < alvus ~ alvěus "stup; cavitate; roi de albine"), dar nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
U] final aton în limba română, în „Omagiu profesorului și omului de știință Vladimir Zagaevschi“, Chișinău, 2003, p. 191-201. footnote> . Denumirile graiuri de tip muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci denumiri convenționale, așa cum sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar aceste denumiri au în vedere numeroasele și profundele asemănări între graiurile dacoromâne de tip nordic sau moldovenesc și de tip sudic sau muntenesc. Folosindu-se de aceste nume
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită În nordul Dunării. Denumirile graiuri de tip muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci denumiri convenționale, așa cum sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar aceste denumiri au În vedere numeroasele și profundele asemănări Între graiurile dacoromâne de tip nordic sau moldovenesc și de tip sudic sau muntenesc. Folosindu-se de aceste nume
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
polemici cu „Gândirea” și cu alte reviste pe tema tradiționalismului. Prezența „iconarilor” se face remarcată prin colaborările lui Mircea Streinul și Iulian Vesper, dar și ale lui Traian Chelariu, care traduce din literatura germană. Bogate informații oferă periodicul despre romanitatea sud-dunăreană (Th. Capidan, Traian Cantemir). Alți colaboratori: Constantin Loghin, Gr. Nandriș, I.U. Soricu, Eugen Pohonțu, Carol Drimer, I.E. Torouțiu, Eugen I. Păunel. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
amânarea proclamării regatului, iar Kogălniceanu, ministrul de externe, a prezentat un asemenea plan drept „zvon” și a Încercat să acrediteze ideea că niciodată nu a fost vorba despre așa ceva. El a mai afirmat că la Întoarcerea lui Carol de pe frontul sud-dunărean, acesta a fost aclamat de mulțime și de Camere, dar că, nici el, nici miniștrii nu au rostit apelativul „rege”. Mai mult, omul politic român susține că „România poate să-și crească prestigiul și fără a adopta un titlu străin
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
unui Liturghier aromân, însoțit de un studiu filologic amplu și de un glosar al textului, lucrare premiată în același an de Ministerul Învățământului. Printre cele mai valoroase lucrări pe care le-a semnat figurează Compendiu de dialectologie română (nord și sud-dunăreană) (1975), lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, precum și Dicționar aromân (macedo-vlah) (1997). C. M. a scris și a publicat literatură beletristică târziu. Cartea sa de poeme, Di nuntru și-di nafoară [De înăuntru și de afară] (1994), a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
Ibidem.</ref>. Ministrul român i-a promis diplomatului rus să depună toate eforturile posibile pentru a-i influența pe membrii „Ligii” să renunțe la propaganda proromânească. M. Giers considera că guvernul român, „având nevoie de susținerea Rusiei În chestiunea vlahilor sud-dunăreni, va Înfrâna, Într-o anumită măsură, activitatea emigranților basarabeni. În același timp, era aproape convins că, datorită unei dezvoltări excesive a sentimentelor naționale, românii Întotdeauna vor păstra În suflet interesul față de tot ce poate servi la apropierea basarabenilor cu compatrioții
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
în Tratat se prevede că această frontieră este "inviolabilă și definitivă". Rămâne deschisă problema recunoașterii de către autoritățile sârbe a statutului de minoritate națională a românilor / vlahilor de pe Valea Timocului. Fie că ei provin din vechea romanitate Nord-dunăreană, fie din cea Sud-dunăreană, este limpede că ei nu sunt slavi, ci au rezistat asimilării de către majoritatea slavă, ceea ce le dă dreptul la identitate și la recunoașterea acestei identități de către statul sârb și de comunitățile europeană și internațională. "Părțile Contractante vor aplica cu bună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Bogdan, la București. Ar aparține, de asemenea, cronicarului transcrierea în medio-bulgară a unei cărți apreciate a intra în patrimoniul istoric și hagiografic al „Bizanțului” balcanic, Viețile regilor și episcopilor sârbi, un monument, transmis din secolul al XIV-lea, al scrisului sud-dunărean. SCRIERI: Letopisețul lui Azarie, tr. și publ. Ion Bogdan, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXXI, 1908-1909; reed. în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, îngr. P.P. Panaitescu, București, 1959, în LRV, I, 206-220. Repere bibliografice: Bogdan, Scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
de la Berlin (1/13 iulie 1878) ce prevedea cedarea Dobrogei către România au fost publicate o serie de documente și lucrări relative la integrarea Dobrogei în cadrul statului național român și organizarea administrativă a provinciei 1. O prezentare interesantă a regiunilor sud-dunărene în perioada anterioară desfășurării războiului din 1877-1878 a fost realizată, într-o lucrare monumentală, publicată la Paris, de către Friedrich Kanitz 2. După intrarea armatei române în Dobrogea, la 14 noiembrie 1878, și integrarea provinciei în granițele statului român, au fost
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]