188 matches
-
de un realism crud, în care, Florea Gheorghe își duce animalul bătrân la moarte, într-o văioaga și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe saturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie.Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășită de tandrețe pentru animalul care-l slujise toată viața. S-ar zice că țăranul, înduioșat, se va întoarce din drum și-și va mâna gloaba în grajd, fără să-l mai
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
spre Înălțare, Isus, a' lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul primenit în văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că ne rodea burtica, Ne mai spurcam și noi, deh! la mâncare, Că popa nu știa, zicea bunica, Dar
POEZIE DE PAŞTI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347822_a_349151]
-
negri din cauza prafului de cărbune. Cred că anii pe care i-am petrecut în mină... au fost ca o izbăvire a sufletului meu. Îmi ziceam mereu: „Nu te plânge, muncește! Ce dacă nu-ți dă mâncare de ajuns și te suduiesc ca pe hoții de caii? O meriți, trebuie să-ți ispășești pedeapsa. Poate așa a vrut sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
noi ca cei din occident. Să fim și noi bogați. -Și atunci ați dat investitorilor străini comorile mele. -Le-am vândut, pământule, în speranța să trăim mai bine, să fim fericiți. -Oare? Atunci de ce s-au supărat strămoșii voștri? De ce vă suduie oasele lor așa de tare? Întrebarea asta a pământului nostru m-a pus pe gânduri și am plecat să verific motivul întristării strămoșilor. La-nceput m-am supărat și eu. Ce tot se plâng strămoșii că le-am risipit bogățiile
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
Mititelu își atinse tocul pistolului asigurându-se că are arma asupra sa și își desfăcu bastonul de cauciuc agățat la centură, trecându-l în mâna stângă. La etajul întâi, rezemați de balustrada scării, două femei și un bărbat, destul de agitați, suduiau în șoaptă pe cineva, privind cu îngrijorare în sus. Mititelu le făcu semn să tacă. Un alt semn îl făcu pentru Brumă, care i-a răspuns prin mișcarea capului că știe ce are de făcut. - Cine este și în ce
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
tot înainte până a ieșit din sat. A tras o înjurătură înfiorătoare, de au înlemnit țiganii. Mustăciosul, o tot bâlbâia: --Cred că poarta era albastră. Și, nu mai țin minte...Trebuia s-o luăm la dreapta. Întoarce! Abia a-ntors mașina suduind amarnic (fir-ați ai dracului de țigani tâmpiți!). Toți tăceau mâlc, cu ochii spre porțile gospodarilor, până când rotofeiul din spate exclamă: uite poarta verde, dar este pe dreapta! Mototolea opri mașina și-l dojeni pe rotofei: --Normal că e pe
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
și Agamemnon își spunea grobienii Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau preoții și regii, Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi [cazi] tu o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi [cazi] tu o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin de hac. [ANA] Bum, frumos! Dă-i înainte, suduie ca un muscal! [MUȚI] Singură ai spus, mamaie, că Homer îi natural Și ne-ai zis să spunem toate așa precum se grăiește, Ș-apoi tot eu îs de vină? [ANA] Natural, nu mojicește. Spune tu, Bibi... [BIBI] Mămucă, eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prinde-a spune la prostii, Cumcă-n vremea lui cea veche să fi fost alt soi de oameni Și că cei din a lui vreme celor vechi nu se asamăn. Ba e laie, ba-i bălaie, iar Achil, ieșit din sine, Suduie pe Agamemnon și îi zice: "- Auzi, măi câne Mi-ai luat tu [pe] Briseis, dar și eu ți-oi arăta... " ANA Taci, obraznicule! astfel tu îți știi lecția ta? Și se poate să rostești tu numai vorbe [de] muscal...? {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sinonime cu sfârșitul lumii (abrogarea legilor societății și ale naturii) : Mândru-i Domnu d-adormit, Sub un măr mândru ’nflorit. Scoală, Doamne, nu dormi, Că de când ai adormit, Iarba verde te-a-ngrădit, Florile te-or cotropit Și lumea s-o păgânit. Suduie fecior pe tată Și mamele-și fac păcate. D-atunci nu-i rod în bucate, Nici nu-i grâu, nici nu-i secară, Numai neghinioară goală (46, p. 75 ; vezi și 80). Merită să deschid aici o paranteză. Pornind de la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Tot cu fieru plugului/ Pe fața obrazului/ Cu sfârcu zgârbaciului”), pentru a afla de la el unde și cum să pescuiască în Vidros, secret pe care îl deține doar demonul acvatic Iuda („îl bătea și-l chinuia/ Și dă pește-l suduia” ; cf. 43, p. 165 și 41, p. 105). De asemenea, în popor se crede că un om „tare de înger”, dacă se întâlnește cu dracul, poate să-l lege „cu brăcinarul” și să-l „bată mereu”, până ce acesta îi dă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ba da - zise el. Nu vom îngădui - am spus - celor despre care afirmăm că se îngrijesc să devină bărbați de ispravă și care trebuie să devină astfel, să imite, bărbați fiind, o femeie, fie tânără, fie bătrână, ori pe una suduindu-și bărbatul, certându-se cu zeii și fălindu-se în credința că ei îi merge bine, ori căzută în nenorocire, în doliu și jale. Ca să nu mai vorbim despre imitarea unei femei bolnave, îndrăgostite, ori aflată în chinurile facerii! Absolut
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și care, ca nepoată a hatmanului Alexandru Buhuș și a marelui vornic Gavril Costache, îi era vară Anastasiei Duca), se va judeca, pentru niște moșii, cu Grigore Isar (un grec, probabil, de neam, dar raii se jură, și grăbiră, căci „suduiesc” „pre o giupâneasă mari”), care îi ocupase pământurile cu pricina, mutând și pietrele de hotar (stârnind indignarea celor ce au luat cunoștință de purtarea lui abuzivă): „și încă au aflat și o piiatră luată și mutată, nu se știe de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
siamnelor, pietrelor, carili au fost puse în dial și de o parte de apa Bârladului și de alta, socotind siamnele, au aflat că îmblă Gligore Isar fără de ispravă [...] Și încă după ce-au îmblat el fără de treabă, acolisându-se, au și suduit-o dumnezei precum au auzit mulți oameni”. Și aprodul Ion Blogul a profitat de lipsa de apărare a unei femei singure (ele pierdeau deseori în confruntarea cu acești agresori; le defavorizau chiar Domnii, deși, din punct de vedere juridic, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se exprimă sobru, adesea laconic, vorbirea lor caracterizându-se prin absența culorii, singura notă de pitoresc fiind conținută în termenii regionali aspri, pietroși. Asprimea, brutalitatea ar putea fi arma indispensabilă a supraviețuirii, de aceea oamenii sunt constrânși să zbiere, să suduie, să muște. Sub biciul viscolelor, al arșiței, sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi, îndârjiți. E o atmosferă de coșmar, pictată în tonalități dure, violente, supradimensionând aproape neverosimil, ostentativ, o stare
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
mai mult el nu Încearcă să ne reprezinte izbânzile de astăzi ale clasei muncitoare de la noi Într-o lumină idilică; dușmanul nu a fost răpus, lupta de clasă mai dăinuie. Iată-l pe chiaburul Misir uneltind Împotriva bucuriei sătenilor săi: «Suduie-n noapte pe negre poteci, brațele Îi cad mai slabe, mai reci, dar viclean pândește, ar goli În noapte dimineața caldă de miere și de lapte». Eroului lui Dan Deșliu «I-o fi zicând Ionuț, Constantin, ori Culai» Îl vedem
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). unul din aspectele transformării socialiste a agriculturii Își găsește o oglindire reușită În poemul Se prind În brațe ogoarele, de P. Anghel: „Un I.A.R.-22 a adus pluguri târâș, Nașul se zguduie, privește chiorâș Glia duduie Nașul suduie (Ă) Partidul ne arată roada pusă În lanțuri.” (Ă). 73. Mihai Novicov. - Forțe noi În literatură. În : Flacăra, nr. 32 (84) 13 aug. 74. N. Moraru. - Pe marginea concursului de nuvelă. În: Viața Românească, nr. 9, sept. 1949 75. N.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dincolo !” Sting lamba și mă culc. Și-ndată ce am adormit, numai văd că întră două felinare în casă, mă apucă, unul de picioare și altul de cap, și-ncep a mă zgâlțâi. „Ce-ai cu noi, zice, de ce ne sudui ?”, ș-odată mă astrucă sub laviță de m-am sculat cu scândurile în cap. Ptiu ! Am făcut cruce, m-am suit la icoane și le-am pupat, m-am culcat iar și de-atunce n-am mai visat nimica. - Eu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
adânc în os... Se oprește și-i arată cu degetul băietanului de lângă el ventuza de bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta se spală singură? Rușinat, acesta se grăbește să îndeplinească ordinul. Themison îl suduie pe grecește, după care observă o nouă neregulă: — Boule, mârâie încet, de ce nu așezi cârpele lângă ventuză? Data viitoare când va trebui s-o folosești, cum ai să produci aderența dacă nu ai la îndemână zdrențele alea să le dai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Parthenicus, răspunde bătrânul principe. Zvârle în lături învelitoarea de lână policromă și-și coboară anevoie picioarele pe scărița de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre între degete bareta sandalelor de piele. Imediat ce Augustus smucește nervos șnurul clopotului, cubicularul se strecoară precum o umbră înăuntru. — Varsă-mi apă să-mi spăl gura, ochii și mâinile, îi poruncește scurt cezarul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Sforăie zgomotos prefăcându-se înfundat. Cum să-l aducă îna poi la Roma? Este încăpățânat și orgolios precum maică-sa. Se întoarce brusc și întâlnește privirea avidă a lui Fulcinius, care îl spionează curios pe sub pleoapele cuviincios coborâte pe jumătate. Suduie în gând, apoi își zice că măcar i-au trimis un mercenar cu suflet de slugă. Genul de individ ușor de corupt sau de șantajat. Se urnește cu greutate din loc și se apropie de el. Își îngroașă glasul: Bănuiala
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă și ea semne că se trezește. Se îndreaptă șontâcăind către o catedră din lemn cu spătarul puțin înclinat și curbat. Când să se așeze, se împiedică ușor de picioarele scaunului, care nu sunt drepte, ci lejer arcuite spre exterior. Suduie molcom, după care se con cen trează o vreme să-și aranjeze pliurile togii. Ridică în cele din urmă privirea spre Trio și mormăie gân găvit: Credeați că am să mușc o asemenea momeală ieftină? Pământiu la față, Trio Fulcinius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În sfârșit, aude mult așteptatul sunet de clopoțel. Se repede înăuntru. — Stăpâne..., începe. Se oprește speriat. În picioare, lângă cordonul de care trage, împăratul întoarce către el o față de o paloare cadaverică. — Ce te miști așa, ca ochii mortului? îl suduie îmbufnat. Vocea îi e sacadată: — În loc să te holbezi la mine, mai bine l-ai chema pe Hila rion sau pe Polybius să lipească foile alea într-un sul! Cubicularul aruncă o privire rapidă spre masă. Vrea douăzeci de bucăți de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frunte ar trebui să fie și cel mai bun. Cine zice că acesta este Augustus? Ba din contră, o jalnică figură a ajuns să reprezinte Roma! Transpiră. Se scutură împroșcând în juru-i picături de sudoare. Ce le-a adus Augustus? Suduie printre dinți cu mânie: — Inovații constituționale și monarhie militară! Își simte venele de la tâmple zvâcnind. De ce să-l prețuiască? Totul în cariera lui a fost strâmb și ilegal. Încleștează pumnii. Da, ilegalitatea este nota dominantă a acestei domnii. De aceea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
etajul al doilea și coborâți pe cealaltă scară, cea de lângă apartamentele liberților. Vânzătorul se îndepărtează. Asinius Gallus îl aude murmurând către băieți: — Vedeți și voi ce bine o duc liberții în casa asta! Trăiesc cot la cot cu stăpânii. Gallus suduie cu năduf în urma lui. Ce s-o minuna atâta? E clar că n-are pe cap beleaua de a le asigura foștilor sclavi o locuință. Să le dea și bani de întreținere pe deasupra. Altminteri ar ști că e mai comod
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]