14,769 matches
-
problema atitudinii în fața existenței. Nepoata este singura care pare să-și asume, cu curaj, existența. D.F.: Cu cât omul înaintează în vârstă, cu atât este mai confruntat cu amintiri mai îndepărtate și acest curaj vine cu vârsta și cu liniștea sufletească pe care o ai mai târziu în viață, când ești într-un fel detașat de problemele de zi cu zi, familie, serviciu. În Japonia există un fel de ceremonie religioasă, zanghie, te duci la templul budist și meditezi îndelung asupra
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
se tot acuză. Ce se mai putea afla de la ei? Nimic! Împingerea lor în delațiune era calea satanică de tortură și înrobire interioară. Delatorul este sclavul moral al călăului său, iar delațiunea, închisoarea sa spirituală. Prin turnătorie se urmărea zdrobirea sufletească individuală și sfărâmarea solidarității colective până la a-i împinge să se distrugă între ei, tot așa cum în antichitate prizonierii erau aruncați în arenă să se ucidă unii pe alții ca gladiatori. Delațiunea era o cale de exterminare. Iar metoda nu
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
pot fi vizitate numai când e lună plină: literatura spaniolă... Și geamurile întregului oraș să sclipească nefiresc de puternic... Într-o asemenea bibliotecă, exilul poate însemna fericire. Ivan Karamazov, Hamlet și ceilalți și-ar găsi și ei, în sfârșit, pacea sufletească.” O altă ideologie a averilor... Una în care Urmuz ar fi magnatul Ford, tatăl capitalist al culturii.
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
O (sau O,) țară tristă, plină de humor, cum este România, în care setea de evenimente ieșite din comun este mult mai mare decît, să zicem, judecata lucidă și instinctul moral, pare dispusă iremediabil, dintr-un estetism convertit în frigiditate sufletească prin împingerea lui la limita suportabilității umane, să nu observe dramele, nenorocirile de toate felurile, suferințele și agresiunile pentru că, asta e, din pricina acestui hedonism patologic totul devine ceremonial, expresie pură, fără nici o substanță și în afara oricărei etici. A trebuit ca
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
Putea-voi eu să orbesc ochii evidenței și să accept acest loc de zbucium, de pândă diplomatică, de agitaj politic, de slugărnicie, de obligații cine știe cât de necinstite și de militărie bisericească... Ajută-mă, Doamne, să-mi păstrez sărăcia și independența sufletească”. Galaction nu are cum să nu-și dea seama de alunecarea accelerată a României spre comunism și de situația poporului său cotropit: „... lanțurile văzute și nevăzute pe care le purtăm de gât”. Foarte curând, începe să fie decepționat că „sărmanele
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
prea departe cu utilitarismul brut ci îl camuflează într-o metaforă, cea a rețelei („puterea se naște în rețea”). Un inadaptat introvertit, cu trupul purtând semnele unei boli misterioase, care imaginează un fel de rețea a tuturor inadaptaților și alienaților sufletești („organism alternativ”), o rețea prin care să se sustragă societății inumane, societății scindate de simulacre (cum se formulează în teoriile la modă), comunicarea să nu mai fie supusă convențiilor sociale, să nu mai fie mediată de vreun canal de control
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
are o misiune foarte specifică, nu cred în exorcism. Trebuie să trăiești cu obsesiile tale. Nu cred că se pot scrie romane bune înainte de a fi trăit. Poți scrie poeme bune, la 18, la 20 de ani, poți consemna stări sufletești, lucruri de acest fel. Dar un roman este un fel de delir controlat, nu-i așa? Trebuie să „vertebrezi” toate acestea, și pentru a o putea face trebuie să fi trăit în prealabil. Dar oricare ar fi experiența ta de
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
prin virgulă. Explicația pragmatică dată salutului corespunde acestei intonații: autoarea consideră că elemente precum apoi, păi, hai atenuează bruschețea întreruperii conversației, funcționînd ca mărci introductive pentru salutul de despărțire: „După cum reiese din exemple, este vorba de exprimarea unei anumite stări sufletești a vorbitorului care, hotărîndu-se să plece, este nevoit să iasă din situația favorabilă interacțiunii lingvistice, să întrerupă conversația. Pentru ca întreruperea să nu se facă brusc și să nu fie interpretată ca o comportare nepoliticoasă, vorbitorul recurge la adverbul apoi sau
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
legatari mai mult sau mai puțin îndreptățiți, să-și fixeze efigia într-un monument public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, preocuparea fierbinte pentru buna administrare a veșniciei. Cum orice fel de autoritate a intrat prompt în disoluție după ’90 și cum nimeni n-a mai avut nici chef și nici răbdare să mai asculte pe nimeni, toți cei care s-
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
o înălțime de patru sute de metri; moment în care mi-am amintit, de altfel, de Piatra Craiului...”. O asemenea „recădere” în arhetipul local alcătuiește o modalitate de (relativă) interiorizare... Precum meridionalii tipici, Dan Ciachir e un extrovertit. Economia d-sale sufletească e bizuită pe raporturile cu exteriorul pe care-l scrutează cu atenție și curiozitate, îl penetrează fără mari menajamente, delectîndu-se a compune în marginea lui figurine moraliste. Prea puțin liric în pofida eleganței expresive, a unei locvacități agreabile, Dan Ciachir este
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
spune că poezia lui Aron Cotruș este o poezie vizuală. Un peisaj cu atmosferă complexă, însă, grea de melancolii și monotonii, de izbucniri și înlemniri pe viața din afară, dar de un patetic virulent al vieții interioare. Operă de geologie sufletească a unui poet profund angrenat în drama secolului său. După multe apropieri și diferențieri, a fost taxat de critică drept expresionist. Interesant este când sunt observate punțile care îl leagă de expresionism cu alți poeți contemporani. Prin opera lui, să
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
culturală și actele filantropice pe care le-a făcut (sponsorizarea colțului francofon de la Facultatea de Chimie din București; donarea de cărți prețioase Bibliotecii Academiei, Institutului “Sergiu Al-George” și Colegiului Național “Spiru Haret”). Poate cea mai importantă a fost, însă, dărnicia sufletească, larghețea cu care și-a împărtășit amintirile. O prețioasă moștenire Referindu-se la prietena sa, Rica, Mircea Eliade scria de dragostea de absolut și de melancolia acesteia, de dragostea de adevăr, de inteligență și de “bunul-simț care uimește”, de puternica
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
încăodată cele 99/ De versuri peste singurul vers" ( Un vers de electru). În această atmosferă de mister verbal ( virtuozitatea e tangentă la abscons), poezia dobîndește o alură de descîntec straniu, e o "descîntotecă" de murmurat în neștire, deschisă spre largul sufletesc. În cadrul bogat al seriei ’60, Ileana Roman se dovedește posesoarea unei voci lirice inconfundabile, meritînd o mai atentă prețuire.
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
ei în literatura română, Dan Buciumeanu pune explicit în lumină ce datorează epocile de literatură română articulării în poezie a solemnității emblematice a textului dosofteian. Carte de gândire și cultură, adună în ea mai multă mișcare și varietate de stări sufletești, face ca prin culoare și sunet, prin dialog și descriere, prin evocare și parabolă, cu o remarcabilă claritate a noțiunilor, să sfârșească prin a oferi o cunoaștere largă a operei omului bisericii care stăpânește prin poezie marile desfășurări ale istoriei
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală. Da aprobasem , ar fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine să-ți iei câmpii... Mă rog, mă rog, mă întrerupsese din nou, ca și când aprobarea mea i-ar fi știrbit prestanța, secretul felului său de a fi, - dar mă uitasem eu atent, cumva, la urmașii de mai
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
cu cîteva decenii. S-a putut constata că o bună parte din eseurile sale au ajuns la forma actuală în cursul unui proces cu mai multe faze: mai întîi, însemnarea din jurnal menită să capteze o reflecție sau o stare sufletească, o impresie de lectură însoțită adesea de un citat, apoi conceperea și redactarea textului cînd rescrie frînturi din ceea ce notase cu ani în urmă. Re-scrierea nu s-a oprit aici pentru că în Eseuri a reluat o serie din conferințele ținute
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
timiditate un spațiu ocrotitor, atunci în "plimbări bolnave", "sfârșit", lamentându-se cu voce scăzută pe tema unei congenitale "tristeți" și "boli" care cere audiență și înțelegere. Noul portret e și el mereu în căutarea a "ceva bun", a unei legături sufletești, a tandreții și a iubirii. Un mic rezumat al acestei căutări îl avem în versurile următoare: "îți caut sub piele între jumătățile creierului/ în mijlocul inimii/ știi ce caut?/ o priză o mufă un început bun/ cuplajul cel bun prin care
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
studioasă și de un idealism romantic. Arthur a urmat Agronomia în Germania, Albert, istoria și filologia. Albert se impune din ipostaza sa livrescă, Arthur își manifestă tenacitatea atașamentului față de locurile, însușite moral și existențial totodată, debordând întreaga încărcătură de adevăr sufletesc, după anii petrecuți în Banat, în zona muntoasă a minelor din Almăș, între 1836 și 1841 apoi 1844 și 1859, ca angajat agronom-administrator pe moșia Bissingen din satul Iam, aproape de granița sârbească, locuind mult în centrul minier Oravița. Sunt deosebit de
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
pentru vite: în loc de... atât de fragedă te-asameni Hăis... în loc de A fost o dată ca niciodată - Cea... Se putea trăi, bine înțeles, și fără povești, doar cu minimul, cu strictul necesar pentru trai. Cu numai cele de trebuință imediată. Ori cu cele sufletești, bocetele de îngropăciune, cântările de petrecere și de veselie, cu zicerile, cu proverbele, unele geniale, cu basmele, baladele vorbite, cronicele transmise din gură în gură... Câteodată, pe unele posturi t.v., apare câte un crainic care, prin semne, le transmite
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
referinței" și de "cuvântul înainte" de Ion Bulei. Rețin de aici toate informațiile judicioase asupra istoriei noastre. Din multitudinea lor reproduc următoarele amănunte: că România "era o țară înconjurată de români", condiție impusă de granițe, față de care acționau diferit "nerăbdarea sufletească a unora, neputința altora, durerea sângerândă a foarte multora, nepăsarea celor care profitau ca să se îmbogățească, speculând vremurile și situațiile, metamorfoza morală și politică..." Nu a reușit să mă convingă, în schimb, semnul de egalitate dintre Martha Bibescu și George
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală. Da aprobasem -, ar fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine să-ți iei câmpii... Mă rog, mă rog, mă întrerupsese din nou, ca și când aprobarea mea i-ar fi știrbit prestanța, secretul felului său de a fi, - dar mă uitasem eu atent, cumva, la urmașii de mai
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
Sorin Lavric Valoarea unei doctrine stă în gradul ei de contagiune sufletească, iar forța ei de convingere se măsoară după cîmpul de emulație pe care îl poate provoca. Nu stufoșenia subtilităților conceptuale, ci numărul de prozeliți adunați în numele ei este adevăratul criteriu al valabilității sale sociale. Ceea ce înseamnă că o doctrină pe
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
unul de ordinul temeiniciei teoretice, ci unul de ordinul fascinării psihice. Nu logica lor te înduplecă, ci emoția pe care ți-o pot isca. Teoriile nu sînt făcute pentru stele, ci pentru oameni, dar pentru niște oameni a căror subjugare sufletească nu cere argumente și silogisme, ci promisiunea unui miracol și făgăduința unui mister. Căci cine are misterul și miracolul de partea lui, acela va avea o putere de convingere pe care nici un argument și nici o adecvare la realitate nu o
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
este că schimbarea bruscă de atitudine a lui Augustin nu a fost însoțită de o modificare a viziunii sale despre lume. Cu alte cuvinte, cu toate că în trăire Augustin devenise creștin, în gîndire rămăsese neoplatonician. E ca atunci cînd o metamorfoză sufletească, izbucnind dintr-o dată, nu-și poate găsi, ca formă intuitivă de înțelegere a lumii, o optică pe măsură. Augustin simțea creștinește, dar gîndea grecește. Ochii cu care privea lumea nu erau ochii unui creștin, ci ai unui filozof. Intuițiile îi
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
nu discursivă, Augustin avea să acuze simptomele unei defazări interioare de tip ideativ: imaginea pe care o avea despre lume nu putea ține pasul cu sentimentul din al cărui imbold se hotărîse să se lepede de ea. Altfel spus, metamorfoza sufletească devansa primejdios de mult răsturnarea de optică. Ceea ce va urma de acum încolo în viața lui Augustin va fi efortul de a-și plia viziunea despre lume pe credința sa religioasă. Augustin va porni aproape orbește la drum, neștiind decît
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]