1,146 matches
-
de a mă vedea. Era înconjurată numai de portretele copiilor ei în vârstă fragedă, parcă voia să-și amintească anii ei de tinerețe falnică și fericită. Mi se plânse de mari dureri în picioarul drept, dureri de nesuportat, cu glasul sugrumat de lacrimi. O mare milă mă cuprinse și îi spusei cuvinte mângâietoare. Îmi povesti apoi despre fiica sa Ileana care tocmai adusese al cincilea copilaș pe lume și era tristă că nu poate să fie acolo la Sonnberg lângă copila
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
îi smulge căpitanului proteza piciorului vătămat. "Pe chipul ei rău se citea dorința de a se răzbuna fără întîrziere." Rănită, balena se năpustește asupra corăbiei, o izbește și o scufundă, iar Ahab, cu gîtul prins în funia harponului său, e sugrumat și azvîrlit în mare. Revanșa vînatului împotriva vînătorului este totală și exemplară. Laudă ție, neînfricată Moby Dick!
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
grea/ prin geamantanele mele pline cu apă/ prin marginea de aluminiu a gurii// Eram acolo și podurile care se întindeau peste mine/ eram acolo și plantele nu mă vedeau/ plantele care înconjuraseră piața/ în nemaipomenita lor foame carnivoră/ plantele care sugrumau statuile și mângâiau trecătorii/ acești trecători goi ca niște pahare cu apă/ acești trecători ca niște suliți." (Certitudinea eruptivă). Niște emanații, ca sufletele dispăruților, sînt acești translucizi oameni din vis. Apărarea de o lume instabilă, amenințînd la fiecare pas, e
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
simbolică, în care arareori personajele se pot mișca în voia lor. Personajele volumului de față sunt doi pianiști nedespărțiți atât pe scenă, cât și în spatele ei. Cei doi nutresc în secret dorința de a sparge cuplul, dorința de realizare personală sugrumându-i. Tema este, de multe ori, conflictul dintre iubirea ca valoare umană și egoismul dorinței de posesiune. Pascal Bruckner: Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?. Editura Trei, București, 2006. Preț: 24,90 lei. Păsările pătrate Scriitorul timișorean
Agenda2006-10-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284840_a_286169]
-
tortură. Tu știai unde se-ntâlnesc de obicei și l-ai trimis acolo pe agent. Strada Luncii nr. 10, așa i-ai zis ofițerului care chiuia clătinându-se pe picioare. Și asta-i scorneală? - Cu mâinile mele-o să te sugrum, cotoroanțo!, scrâșnește din dinți cadristul și se avântă iarăși la atac. Găinile, care abia se potoliseră, se apucă să cârâie din nou. O.R.L. se pune și el pe lătrat. - E încă-n viață și cea mai mică dintre surorile
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
ușa. Dă să iasă. Stau în prag. Îmi ia mâna în mâna lui. Se uită la mine cu zâmbetul ăla tâmp și grețos. Îmi pupă mâna și apoi mă trage spre el. Mă pupă pe gât. Îi zic cu glasul sugrumat de șoc: — Hai că vă-ntindeți. Îl împing de tot afară, trântesc ușa după el și încui yala. Mi-e scârbă, am un nod în gât cât China și îmi vine să urlu și să-mi smulg de pe gât toată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului. Un copac se zbate cu vocile lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi despică aripile. Eram pe masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la casă. Manifestările lor sunt frecvente. Le pierd eu și fata mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în vremea de mucava, nu mai sunt vii, aripile lipsite de voluptate sugrumă credințele ce-au fost în cetate; fără păsări, fără cer, doar un șemineu a rămas în hol să mai vorbească subțire, elevat în galbena lumină a vocilor ce n-au mai cântat. Bijuterii de familie Prea târziu m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dar toate acestea sar fi petrecut dacă trăirea imaginară nu ar ucide impulsul manifestării reale, căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative ce pot schimba destinele unor oameni. Dialogurile Manuelei cu Alina sunt în fapt tot
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
imaginației, lăsându-și “personajele” să se reliefeze în toată plenitudinea firii lor descoperite celorlalți. În cadrul balului Manuela devine personajul reflector, martorul exterior al unei lumi ce reflectă asemeni unui glob de cristal multiple fațete în lumini felurite, ciudate. Emotivitatea eroinei sugrumă plăcerea visului, făcând imposibilă împlinirea plăcerii. Este asemeni unei făclii, combustia internă a actului secătuiește seva vieții, plăcerea balului va fi redusă de la timpul unei seri la clipa de emoție a începutului și atât, restul rămâne contemplare pasivă, conveniență, vânătoare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
participarea la ciclul de conferințe ale Centrului, și-l așteptăm la o nouă întălnire chiar dacă este peste un milion de ani! Participanții aplaudă frenetic, în picioare, voci: Vă așteptăm, vom fi aici peste un milion de ani! Evelin, cu vocea sugrumată de emoție și mai mult șoptit: La revedere! Laboratorul Centrului Darwin: Extraterestrule nemuritor, ce se mai întămplă prin Cosmos și, mai ales, ce-au mai aflat oamenii de știință? Evelin: Domnule Darwin, cunoașteți oamenii cu inteligența și dorința lor de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cenușii, teșite. Când ne-am dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Trebuia să afle cine era el, iar cea mai bună modalitate la care se gândise și i se părea și singura, era aceea de a-l întreba chiar pe el. Cum? Exact așa cum proceda și el. Cu emoțiile care o sugrumau și pe care cu greu reușea să le stăpânească, scrise cu litere de mână pe o hârtie albă de dimensiuni mici: „Cine ești tu?” Nu reuși să scrie mai mult de atât, dar era suficient dacă primea un răspuns. O
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în prezentarea faptelor, cât și a personajelor. Deși sentimentele dominante rămân ura și dorința de răzbunare, Electra lui Euripide se caracterizează prin sălbăticie, nu prin dârzenie. O demonstrează blestemele asupra cadavrului lui Egist și exclamația: „Să mor, cu condiția să sugrum pe mama mea!”. Toate acestea o dezumanizează astfel încât, prin contrast, ea reușește să deștepte o oarecare simpatie pentru cei uciși. Or, tocmai această ferocitate a ei clatină, după părerea unor critici, edificiul arhitectonic al piesei. Eroina lui Euripide e dominată
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de citea? MINISTRUL: N-am să înțeleg niciodată. Probabil învățase poveștile pe dinafară și le recita ținînd cartea în mîini. Avea mîini atît de albe și de frumoase. N-am să pricep în viața mea cum a putut să-l sugrume pe tata cu ele. JENI: Pe tatăl dumneavoastră? MINISTRUL: Da. JENI: Pe soțul ei? MINISTRUL: Sigur că da! JENI: Oh! MINISTRUL: Sigur că "Oh". Pe el și pe bunica. Mama tatălui meu. Soacră-sa cum ar veni. JENI: A făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
viață omul este Încă pur, curat, și că nu se poate minți pe sine pentru nimic altceva În afara acelorași săruturi și a acelorași mângâieri, În același peisaj de primăvară absent. Nu reușise, nu știuse, nu putuse (dar ce anume Îl sugruma?) să Îi spună nimic din ce adunase În inimă cu ingratitudinea neputinciosului, nici un reproș, nici o rugăminte, nici măcar o glumă, una măcar, vulgară, cum Îi plăcea ei... Prea multe gânduri pentru atât de puține cuvinte. Intrase În viața adultă, care, desigur
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
așa ceva era imposibil, sau poate așa credea el că procedează securiștii cinici, cu un dram de cultură, Îți zâmbesc ca să te deruteze și mai tare Înainte să te nenorocească. Zâmbetul acela de canalie comunistă... zâmbet subțire ca o sârmă de sugrumat infidelul, dâră de otravă pe chipul țărănoiului ăla ajuns judecător de oameni În numele absurdului... zâmbet care ți se Înfige În inimă precum acul unei seringi pline de amărăciunea pustiului. Zâmbetul care te dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
metru de ușa de sticlă. Își scoate celularul și apelează numărul nebunei. Nebuna răspunde imediat. La ce etaj ai zis, întreabă omul, împingând cu degetele în abțibildul lipit de ușa de sticlă. Pe abțibild scrie push. La unu, spune nebuna, sugrumată de emoție. Apoi înghite în sec și îngaimă ai venit. Ești aici. Iar omul mormăie da. Deschide ușa că urc acuma. Simte cum privirile curi oase ale celor patru microbiști îl scanează de sus până jos. Și-a acoperit urechea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
te-am mai văzut. Și atunci am început să mă cațăr cu picioarele pe rădăcinile copacului, care începuseră să crească. Începuseră să se înfășoare în jurul meu ca niște șerpi și mi-am dat seama că rădăcinile copacului vor să mă sugrume. Și cel mai îngrozitor gând era că nu știam unde ai dispărut tu. Și am început să urc, pentru că eram sigură că ți s-a întâmplat ceva și eram convinsă că numai eu puteam să te salvez. Mă luptam cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
aceasta se continuă și CLASA POLITICĂ e formată din indivizi care și ei nu au nicio conștiința, numai aviditate de putere, bani, dominație, continuând comunismul în forme, așa zis democrația, de fapt, aceeași în mânușa de catifea care continuă să sugrume veselă, libertatea, constiinta, voința poporului transformat în asistați, analfabeți, bețivi, curve. Acum nu se mai bagă în lagăre, se creează condiții de emigrare, prin distrugeri economice, a șomajului generalizat, a păstrații promovării pe PCR, pile, cunoștințe, relații. ANEXE Dosar nr.
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ceea ce este mai important, sunt bărbat. Femeile nu au atâta putere. Poate că n-aș viola-o pe doamna Geta. Nu simt o atracție fizică pentru ea. Mi-ar plăcea, asta da, dar nu țin neapărat. Dar, înainte de a o sugruma cu proprii ciorapi - negri, cu model -, aș învăța-o câteva lucruri importante despre viață. De pildă să nu ai niciodată instincte materne în relația cu oameni pe care nu îi cunoști cu adevărat. Să nu le aduci apă dacă nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din cuier, lăsă cheile la portar, opri un taxi și plecă la gară. De-ar fi să stau în gară o zi, o noapte, până vine trenul, acolo nu mă mai întorc. Fantasmele astea nu le voi lăsa să-mi sugrume viața! Vreau să fiu liber. Nu! Eu nu am iubit-o cu adevărat! O urăsc! O urăsc pentru tot ce a făcut! A făcut totul împotriva mea și acum m-a împovărat! Mă simt împovărat! Mi-a lăsat ametistul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fără să fiu deranjat de tovarășul, acum domn, Argatu. Mai erau vreo zece zile până la Crăciun când, pe la prânz, Ana dă buzna ca o furtună în casă și, fără să spună nimic, sare la gâtul meu și cu o voce sugrumată de emoție îmi strigă la ureche, de să-mi spargă timpanul: Uraaa! Tată, vine Mihai! Ce te-a apucat, domnișoară? Da' tată, vine "maestrul". De unde ai aflat, cin' te-a păcălit? Ai visat? Nu tată, nu am visat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sat, la sfat cu oamenii..., dar totuși viața e făcută ca să fie trăită în familie sau cel puțin în doi. Deodată își aminti de ametist uite mesajul! Am bucuria de a trăi, de a crea și parcă ura care-l sugrumase de atâta timp se risipise. Și evadarea din București îi făcuse atât de bine! Cu mâinile lui a creat această casă, această frumusețe. Dar cum să se bucure de unul singur? Măcar de Paști și apoi în vacanța de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mama l-a zărit. — Șarpele acela... zise ea, ghemuindu-se repede lângă mine și strângându-mă de mână. Imediat mi-am dat seama la ce se gândește. — Adică stăpâna ouălor? m-am trezit eu întrebând. — Da. Da. Vocea mamei era sugrumată de spaimă. Ne-am ținut de mâini și am rămas tăcute, privind la șarpe, cu răsuflarea tăiată. A stat câteva clipe nemișcat, de parcă se simțea epuizat, și apoi a început iar să se miște. A traversat piatra, parcă poticnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]