4,163 matches
-
vanitatea vexată se împodobește cu bărbi patriarhale și morgă de zeu rănit, amazoanele aprige ale tranziției încep brusc să invoce sindromul Bambi, iar doamne respectabile, care și-au sacrificat nepoții pentru o carieră dedicată „celor mulți”, adoptă culori și mine sumbre ce duc cu gândul la pădurile desfrunzite din noiembrie. Răzleț, apare chiar și specia hieratică a haiducului de laborator, aflat veșnic în goană, pe căluțul său de lemn, și agitând amenințător sabia de molid din dotare. Iulian Lepa Posibila discreditare
Glonțul de diamant by https://republica.ro/glontul-de-diamant [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
o singură forță mai poate așeza Ființa lui Dumnezeu pe treapta sa de lumină binemeritată: credința - unicul antidot de a anula noua conjugare a verbului „a fi” la timpul prezent al antivalorii și de a reveni, astfel, din catacombele existenței sumbre la marea operă literară eminesciană și la muzica lui Johan Sebastian Bach. Magdalena ALBU 7 ianuarie 2014 Soborul Sf. Ioan Botezătorul Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII / Magdalena Albu : Confluențe Literare
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Oriunde ai pleca, rămâi sculptat în mine, Mi-ai despicat voința, precum un măr prea copt. Mă lupt cu chipul tău ce pleacă și revine, În amintirea sumbră, pe care o adopt. Încerc să te urăsc, dar nu ai nicio șansă, Iubesc până și rama tabloului din hol, Cu zâmbetul tău trist, pierdut, ca într-o transă, Ori până și spătarul la scaunul cel gol. Îmi curg prin
ULTIMUL RONDEL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1448621041.html [Corola-blog/BlogPost/383108_a_384437]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEORGETA RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (3) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBRE Îmi dau târcoale gândurile sumbre Când sufletul e rug aprins de floare Mi-e teamă de tăcerile din umbre. Vreau vocea-ți caldă, plină de candoare Să unduie ca un izvor prin munte Și-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1424741401.html [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
brațele iubirii Ca-n tine să pătrundă pace sfântă Și-ai să trăiești mirajul fericirii! ÎNCERC SĂ TE DESCOPĂR Încerc să te descopăr dintr-o umbră Chip plămădit în vis din doruri mute Te scriu pe stânci, pe trena lunii sumbră, Pe frunți de zei, pe tâmplele-mi durute Pe trupuri de-Afrodite stinse-n mare Pe flori de portocal sau pe nisipuri Când se confundă semne de-ntrebare Cu fade năluciri pe-anoste chipuri. Îți caut ochii, vreau să le
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1424741401.html [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
veacuri iluzie eu sânt metaforă pe cerul unei specii mioape fata morgana-n veacuri străină apărând [5] Născut eu sânt la poarta bătrânei Europe un Cal Troian de aur în sinea lui plângând astfel cei din cetate în spasmele lor sumbre mă zăreau trist pe zare lucind din când în când [6] Calul Troian al unei Cetăți închisă-n sine duhnind a hoit în lume și-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
astăzi pare ochiul acestui Cal America ea însăși își inventează-n sine în clipa asta Calul și scopul lui troian [26] Dar Idealul nu e în lumea asta tristă Calul Troian ce vine în orice ființă-n zori el strălucește sumbru și-l ducem în Cetate de la-nceputul lumii de mii si mii de ori [27] Și iată trec milenii și Calul nu mai vine de acum știm cu groază că nevenirea lui este însăși moartea acestei lumi de-a pururi
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Și iată Calul piere ca-n vecii cei trecuți blestemele se-nalță și-ntunecă lumina Americă de-a pururi fii blestemată-n lume și umbră-a vieții tale să-ți fie-n veacuri vina [57] Iluzie obscenă chip diavolesc și sumbru ai înșelat popoare și-n fruntea lor te-ai pus Calul Troian e capul cel sfânt al sfintei Troia Europa este-al Americii apus [58] Calul Troian el este moartea ieșind din sine din chiar codul genetic al tristei Europe
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
barbar popoare ce se schimbă și-n cai troieni se fac sinucigași ce-n forma unor Cai se preumblă într-o lume atroce și-ntr-un haos sărac [92] Și drama este-n lume nu a Europei sau a Calului sumbru ce trebuia să vină una pe alta-n lipsă dramatic se distruge cosmos în care piere și beznă și lumină [93] Privită de pe altă planetă totul pare nu drama unei ființe și-a unei lumi înfrânte ci spectacolul cosmic al
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
ea, Uitasem casa într-un colț de suflet, Și celelalte colțuri risipa le topea, Risipa, ce avea valoarea unui cuget; Afară, ploaia, fulgerul ochea o culpă, Să recunosc, aveam și eu cu ea ceva, Cu ploaia, ce venise după mine, sumbră, Ca să mă ia, dar singură, nu altcumva... În întunericul, oribil de târziu și-albastru, Ea, tremurând din fulgeru-mpământenit, Îmi adună în colț de suflet apa vastă, Și în împușcătura ei, aveam curaj să cânt. Deschis era tot cerul, Univers divin
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1441811179.html [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
lumea e mâhnită. E vie amintirea alegerii greșite, Când Iscarioteanul, Pe Isus L-a trădat, Când fu ales Baraba, tâlharul, spre iertare Și Domnul, de mulțimea întreagă condamnat. Răsună încă valea de strigătele lumii, Noroadele scandează:"Să fie răstignit!" O sumbră balansare, un corp lipsit de viață, Un ștreang în care Iuda sfârșitul a găsit. Treizeci de-arginți, atâta să valoreze viața, Acelui ce din slavă, S-a dat înspre jertfire? E prea târziu regretul, dar n-a știut satana, Că
MERGEȚI ȘI DAȚI DE VESTE, CRISTOS A ÎNVIAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1428663205.html [Corola-blog/BlogPost/373002_a_374331]
-
dă o temă !? Având cu el multe cuvinte "Cititul" pare că și crede Ceea ce scrie, chiar de minte. Mai Gabriele, ce mai faci? Se auzii un glas din umbră). Iar stai de-o parte? Cum te-mpaci Cu perspectivă asta sumbră Că toată viața ai citit Ai scris apoi, ce ai dorit Și totuși nu ești pricopsit? Știu, știu, tu ești integru Nu te mânjești, iubești poporul Domnul e alb iar Dracul negru Cum să fii coadă la toporul ... Citește mai
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gelu_odagiu/canal [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
pentru că nimeni nu știa care-i vina Ea trebuia creată imensă clară vie Dar cum numai pustiul se-ntinde-n jurul nostru Numai de-aici din țară ea mai putea să vie Și-atunci ei născociră un fel de suflet sumbru Un vânt ce din adâncuri bătând i-ar lua pe sus Ceva ce i-ar distruge insinuat în toate Căruia moartea lumii nu i-ar fi chiar de-ajuns Și luară din mulțime copilul cel mai pur Și-l trecură
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1369402119.html [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
sunt de trist, Iar darul meu e doar un acatist. N-am crezut că o să pleci, În locul pregătit de veci, În lumea fără de sfârșit, Unde trupul este liniștit. Ai plecat unde e doar umbră, Ne-ai lăsat într-o tăcere sumbră. Tu vei fi veșnic în mormânt, Noi te vom plânge pe pământ. Ți-am adus flori care se vor ofili, Nu le vei mai putea nicicând privi. Alte aniversări vor fi tot triste, Primind doar simple acatiste. 24 noiembrie 2013
ACATIST PENTRU ANA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Acatist_pentru_ana_mihai_leonte_1385246940.html [Corola-blog/BlogPost/363646_a_364975]
-
au ascuns o parte din ei și ucide unul sau doi ca să-i înspăimântăm și să le arătăm că cine e cu acest Iisus se va duce după dânsul. Ei! Ce ai de spus acum? -Mărite, se va face, spuse sumbru și grav Baraba! Dar ce mă fac cu oamenii lui Pilat? Am auzit că procuratorul vrea să mă prindă, deși am fost iertat în fața voastră a tuturor pe treptele pretoriului. -Nu-ți face griji, chiar acum mă voi duce la el
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_6_.html [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
verbale folosite exprimă diversele nivele ale situării eului față de plăcerea prezentă în contextul unei fericiri conjuncturale: "Eu nu mă mai duc azi acasă.../ Potop e-napoi și-nainte,/ Te uită cum ninge decembre,/ Nu râde.... citește-nainte". Chiar dacă atmosfera este sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
a întâmplat așa. Tot așa cum regret învățământul, căci aveam din familie „gena” didactică. Se pare căm-am risipit în căsătorii, copii și greutăți, fărăsăam răgazul sămă„adun”; îmi tot zic căpoate o s-o fac la pensie, însăpensia a devenit o perspectivă sumbră, dat fiind cuantumul ei aici și spectrul crizei, care aici, abia acum începe să-și arate colții. Măîntreb dacăo sămădescurc singurăcu pensia. Aș căuta colaborări la reviste, ceea ce este greu, îți trebuie relații să„pătrunzi” și diplomație săreziști unde ai
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Consuela_stoicescu_scrie_si_traduce_versuri_pe_muzica_de_vivaldi_si_debussy_.html [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
îi face să se cutremure. Un glob luminos se revarsă peste sfânta biserică învăluind-o într-o aură argintiu-aurie. Din ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din copaci și șure, din umbrele înfricoșătoare ale nopții și din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
soția, s-o poată lua pe următoare, ceva în genul lui Henric al VII- lea. Clădirea datează din secolul al XIII-lea și este într-adevăr impresionantă prin masivitatea ei, dar mai ales prin culoarea zidăriei. O culoare închisă, ceva sumbru, care te duce cu gândul la cele mai sinistre întâmplări din interiorul ei, dacă i-ai aflat povestea. Acum castelul este folosit de administrația orașului Gent pentru stocarea arhivelor. În Gent se poate călători atât cu autobuzul cât și cu
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1491629372.html [Corola-blog/BlogPost/370758_a_372087]
-
văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu, iartă-mă Părinte, și suferința-mi curmă, Căci sufletul îmi cere să fiu din nou curat În vremea cea târzie, în timpul de pe urmă, Voi da la toți iertare, sperând să fiu iertat. Referință Bibliografică: Oare, m-ai părăsit? / Rodica
OARE, M-AI PĂRĂSIT? de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1497467263.html [Corola-blog/BlogPost/378740_a_380069]
-
Spre exemplu unirea Bisericii Greco-Catolice din anul 1948 a avut cu totul alte conotații și semnificații decât cele prezentate de propagandă. Distanța este uriașă și de aceea exercițiul hermeneutic trebuie să fie extrem de atent. Cartea lui Gillet conturează o imagine sumbră a Bisericii Ortodoxe Române, cea de colaboratoare fidelă a regimului comunist, asistând nici mai mult nici mai puțin la o comunizare a acesteia. El încearcă să demonstreze, dincolo de colaboraționismul individual al unor ierarhi, o slăbiciune structurală a Bisericii Ortodoxe, incapabilă
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_securitatea_comunista_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
Manuscris > Scriitori > CÂND PLÂNGI TOAMNA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Trece inima-mi prin tine Ca prin umbra ta din umbră... Doamne, cât amar și chin e În această toamnă sumbră...! Nu sunt toamne câtă lume Gata-i să mi te sfășie Ca pe-un fir de fum și fum e Inima-mi, ca o fâșie ... Frunză sunt pe-o creangă goală, Luat de vânt adus în calea-ți, Mă strivi
CÂND PLÂNGI TOAMNA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Cand_plangi_toamna_romeo_tarhon_1378761841.html [Corola-blog/BlogPost/365686_a_367015]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NIRVANA Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Nirvana Pierduți fiind, ca-ntr-un abis, În ziua sumbră și vulgară, Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis, Cu glas timid și indecis, Ce-ți spun acum să nu te doară. Dar am visat același vis Azi-noapte, pentru-a treia oară. Murisem. Și-n văzduhul pur Al celor care
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nirvana.html [Corola-blog/BlogPost/359481_a_360810]
-
Când condamnați, mureau zidind canale. De ce să mai trăim neadevăr ? Tarați cu zel și trucuri sclipitoare În umbra-năltătoarelor căderi, Ne-au scris pe minți idei nemuritoare. Nici azi nu înțelegem ce-a fost ieri. Și încă mai vedem prin ceață sumbră Înșelătoare umbre și sclipiri. Sârmane timp, dezbracă-ne de umbra Și stege râul scris în amintiri... Referință Bibliografica: Mai stăm pierduți... Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
MAI STĂM PIERDUTI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mai_stam_pierduti_.html [Corola-blog/BlogPost/340850_a_342179]
-
să se termine totul, să scap, să nu mai am amintiri, să mi se șteargă totul din memorie. Alteori mă bucur că am clipe de nebunie, că uit, că o iau de la capăt, însă totul se reîntoarce în trecutul mizer, sumbru, întunecat. După acel incident, am chemat-o la mine pe Raisa, am îmbrăcat-o, am educat-o, am făcut din ea păpușa mea vie, partenera cu care îmi petreceam clipele oribile din ghetou și, ulterior, din lagăr. Frumoasa Raisa avea
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/Lagar_si_razboi_partea_i_cristea_aurora_1394375912.html [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]