262 matches
-
în Albania de la schimbarea de regim din 1992. Albania a aderat la în 1992, după căderea comunismului, dar nu participă la conferința din 2014 din cauza unei dispute privind ratificarea acestei aderări de către Parlament. Populația musulmană albaneză (în principal seculară sau sunnită) se găsește răspândită în toată țara, în timp ce ortodocșii albanezi și sunt concentrați în sud, iar romano-catolicii se găsesc în nordul țării. Primul protestant albanez a fost Said Toptani, care a călătorit prin Europa, iar în 1853 s-a întors la
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
a celor ce au luptat alături de el, rămânând în istorie și reprezentând un eveniment ce va fi celebrat an de an de către adepții șiiți cât și de sunniți. Cele două facțiuni celebrează același eveniment însă în mod diferit și anume: sunniții comemorează sacrificiul făcut de Husayn, iar șiiții îl comemorează, dar într-un mod aparte, plângând, lovindu-se în piept și chiar autoflagelându-se. Această bătălie își are rădăcinile cu mulți ani în urmă. A pornit de la asasinarea celui de-al patrulea
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
Coranul, hadith-ul și dreptul musulman). Un alt principiu utilizat pentru înțelegerea și aplicarea legislației islamice este cel al „analogiei” (qiyas), ceea ce presupune utilizarea rațiunii umane pentru a compara situații noi cu cele deja existente în legislație. Persoanele de religie musulmană sunnită recunosc patru școli juridice (malekită, hanefită, șafeită, handbalită). În Imperiul Otoman, mai ales începând cu secolul al XVI-lea, s-a acordat o importanță deosebită organizării întregii administrații în conformitate cu shari’a, așa cum era aplicată de școala hanefită, considerată cea mai
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
hanefită, șafeită, handbalită). În Imperiul Otoman, mai ales începând cu secolul al XVI-lea, s-a acordat o importanță deosebită organizării întregii administrații în conformitate cu shari’a, așa cum era aplicată de școala hanefită, considerată cea mai liberală dintre școlile de jurisprudență sunnită. O altă lege a Imperiului Otoman a fost Kanun-ul. Termenul provine din greaca veche de la ”"kanôn"” ("κανών"), semnificând o măsură, o normă, un standard, o regulă, o lege. Kanun-ul a fost un sistem juridic laic, folosit împreună cu dreptul religios, deoarece
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
diversității religioase. Instituțiile religioase din Muntenegru au toate drepturile garantate și sunt separate de stat. A doua cea mai mare religie religie este islamul, care se ridică la 19% din populația totală a țării. O majoritate a albanezilor sunt musulmani sunniți, și în 2012 a fost adoptat un protocol care recunoaște islamul ca religie oficială în Muntenegru, asigură servirea de alimente în unități militare, spitale, cămine și cantine sociale; și că femeilor musulmane li se permite să poarte basmale în școli
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
să dureze peste un secol. Siracusa a rezistat multă vreme, însă a căzut în anul 878, Taormina a fost supusă abia în 902, iar ultimul avanpost bizantin a cedat abia în 965. Sicilia arabă a fost guvernată succesiv de către dinastia sunnită a aghlabizilor din Tunisia și apoi de către cea șiită a fatimizilor din Egipt. Bizantinii au profitat la un moment dat de temporarele neânțelegeri dintre sarazini pentru a reocupa capătul estic al insulei vreme de câțiva ani. După suprimarea unei răscoale
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
Eurobarometrului, musulmanii reprezintă 94% din populația țării. Guvernul turc recunoaște oficial doar trei minorități religioase—Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Armeană și Comunitatea Evreiească; restul populației fiind considerată de religie islamică, chiar dacă există și alte comunități ne-musulmane. Majoritatea turcilor sunt sunniți. Participarea la viața religioasă este mai scăzută în comparație cu alte state predominant musulmane, iar identitatea islamică tinde să se bazeze mai mult pe tradiția și pe moștenirea culturală, decât pe dogma religioasă. Sistemul guvernamental turc este bazat pe modelul european, fiind
Islamul în Turcia () [Corola-website/Science/309101_a_310430]
-
fi ordinul Bektasi au devenit rivali ai otomanilor. Căderea Constantinopolului—oraș pe care turcii l-au numit Istanbul—în 1453 le-a permis otomanilor să-și consolideze imperiul în Anatolia și Tracia. În ciuda lipsei unei structuri instituționale formale, funcționarii religioși sunniți au jucat un important rol politic. Constituția turcă garantează libertatea religioasă, iar Guvernul de la Ankara respectă, în general, acest drept; totuși, acesta impune anumite restricții musulmanilor și altor grupuri religioase, precum și libertății de expresie religioasă a musulmanilor în instituțiile publice
Islamul în Turcia () [Corola-website/Science/309101_a_310430]
-
Fatimizii șiți . Înființează Dinastia Ayyubizilor și se proclamă "Sultan al Egiptului" , înființând și Sultanatul Ayyubid . Deasemenea Saladin , înlocuiește șiismul cu sunnismul și transformă Moscheea șiită Al-Azhar din Cairo , care era centru al misionarismului șiit , într-o școală de teologie islamică sunnită . După organizarea administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe un Jihad împotriva statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli , în anul 1174 cucerește Damasc ocupând Siria , în
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Se cunosc multe madrase în " Iranul Mare și în India", până cel puțin în secolul XVII. În aceste regiuni deosebit de agitate, ele serveau mai bine decât în altă parte la disemina diferitelor propagande. Se cunosc madrase atât șiite cât și sunnite. Apariția madrasei în "Maghreb" este târzie (nu înainte de dinastia Mérinidă), și are loc într-un context de puternic sufism. De rit, în principal, malikit, aceste instituții servesc în primul rând pentru a extinde sufismele printre populațiile nomade, de multe ori
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
datorează faptului că școala Maliki consideră practică din Medina, împreună cu hotărârile derivate, să fie mutawătir, adică să fie cunoscute și practicate de către atât de mulți oameni pentru că nu poate fi decât o tradiție profetica. Școala Maliki diferă de celelalte școli sunnite de drept în special din sursele pe care le utilizează pentru derivarea de hotărâri. Toate școlile folosesc Coranul că sursa primară, urmat de tradiția profetica a profetului Muhammad, transmis că hadis. În școala Maliki, tradiția declarată include nu numai ceea ce
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
profetica a profetului Muhammad, transmis că hadis. În școala Maliki, tradiția declarată include nu numai ceea ce a fost înregistrat în hadisuri,ci și hotărârile juridice ale celor patru califi - în special Umăr. Malik bin Anas a acceptat împreună cu majoritatea juriști sunniți, dar cu condiții, un consens cu caracter obligatoriu cu privire la raționamentul analogic. Există mici diferențe în metodele preferate de Salat, sau rugăciune, în școala Maliki.
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
pentru populația druză din sudul Siriei. Regiunea a avut o populație de aproximativ 50.000 de persoane, iar capitala sa a fost As Suwayda. Statul Aleppo (1920-1925) (în limbile franceză: État d'Alep, arabă: دولة حلب) a inclus majoritatea musulmanilor sunniți. Statul Aleppo ocupa nordul Siriei și toată valea fertilă a Eufratului din estul Siriei. În aceste regiuni se aflau cele mai multe zăcăminte minerale și cele mai fertile terenuri agricole siriene. Provincia autonomă (sanjakul) Alexandretta a fost adăugată Statului Aleppo în 1923
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
din estul Siriei. În aceste regiuni se aflau cele mai multe zăcăminte minerale și cele mai fertile terenuri agricole siriene. Provincia autonomă (sanjakul) Alexandretta a fost adăugată Statului Aleppo în 1923. Capitala regiunii a fost orașul Aleppo, în care trăiau pe lângă musulmanii sunniți și comunități importante creștine șievreiești. În regiune se aflau și membrii ai comunităților șiite, alauite, kurde, siriace și asiriene. Populația majoritară sunnită s-a opus cu tărie împărțirii Siriei. Opoziția lor activă a dus la unirea de către francezi a Statelor
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
a fost adăugată Statului Aleppo în 1923. Capitala regiunii a fost orașul Aleppo, în care trăiau pe lângă musulmanii sunniți și comunități importante creștine șievreiești. În regiune se aflau și membrii ai comunităților șiite, alauite, kurde, siriace și asiriene. Populația majoritară sunnită s-a opus cu tărie împărțirii Siriei. Opoziția lor activă a dus la unirea de către francezi a Statelor Aleppo și Damascului în Statul Siriei. Statul Damascului a fost mandat francez din 1920 până în 1925. Capitala a fost orașul Damasc. Sanjakul
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
cât și de Turcia în problemele de apărare. Alocarea mandatelor în parlamentul local s-a bazat pe recensământul făcut de francezi în 1938 sub supraveghere internațională. Dintre cele 40 de mandate, 22 au revenit turcilor, 9 alauților, 5 armenilor, 2 sunniților și 2 creștinilor arabi. Parlamentul a fost convocat pentru vara anului 1938, iar tratatul franco-turc cu privire la sandjak a fost semnat pe 4 iulie 1938. Pe 2 septembrie 1938, parlamentul a proclamat Sandjakul Alexandretta drept Republica Hatay, ca reacție la luptele
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
democrat în jurul lui M. Bakunin, care relua, în parte, idealul unitar al decembriștilor. Panismul religios este cel mai dinamic . Scopul său este de a unifica lumea musulmană. Spre deosebire de arabismului referindu-se la etnicism, Islamul bazînduse pe comunitate religioasă, Ummah. Printre sunniții, patru școli de gindire juridică structurează viziunea lor asupra lumii: școală Maliki, școala Hanafi, școala Hanbali și școala Chafeit. Șiiții pus credință lor de la Ali, fiul lui Mohamed, spre deosebire de sunniți. Șiiții au pus credință lor de la Ali, fiul lui Mohamed
Panism () [Corola-website/Science/328479_a_329808]
-
aduce amendamente. Cel de-al XII-lea imam (imamul ascuns) va reveni la sfârșitul timpurilor pentru a instaura armonia pe pământ. Imamii, considerați ca intermediari între om și Dumnezeu au pentru mulți dintre șiiți o aură divină, noțiune total străină sunniților, ca și aceea de imamat. Al 12-lea imam va veni la sfârșitul lumii, împreună cu profetul Isus. În islam, Isus este un profet trimis de Dumnezeul Allah. La sfârșitul lumii totul va fi distrus, iar când va veni ziua judecății
Islamul șiit () [Corola-website/Science/303471_a_304800]
-
alătură alte morminte aflate la Medina și Damasc. Unii "șiiți" consideră că numărul celor care fac "ziyăra" în fiecare an este mai mare decât al celor care împlinesc "ḥăǧǧ"-ul. "Ziyăra" la mormintele imamilor nu are nicio semnificație pentru musulmanii sunniți. Termenul de "„ziyăra”" este utilizat de "sunniți" pentru a desemna vizita la orice mormânt important, de exemplu un însoțitor sau o rudă a Profetului. Ele pot fi scurte și lipsite de solemnitate. În Arabia Saudită sunt interzise cu desăvârșire și, pentru
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
Guvernul a și procedat deja la impunerea a 100 de noi membri ai Academiei, dintre care destui n-au nici măcar un articol științific publicat într-o revistă de specialitate internațională, în timp ce mulți alții nu-s deloc citați. Majoritatea musulmanilor sunt sunniți (85-90%) iar o largă minoritate sunt alevi (10-15%), o comunitate în cadrul Șiismului, comunitate ce numără 7-11 milioane de persoane. În țară sunt și câțiva practicanți ai sufi. Cea mai înaltă autoritate religioasă islamică este Președinția Cultelor (în ) care interpretează școala
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
احمد بن محمد بن حنبل ابو عبد الله الشيباني ), cunoscut ca imamul (n. 780 - m. 855) s-a născut la Bagdad și a fost un important teolog și un savant musulman. El este considerat fondatorul uneia dintre cele patru școli sunnite, școala hanbalită. Este, de asemenea, fondatorul unei școli teologice islamice ("‘aqida"). Ibn Hanbal este unul dintre cei mai renumiți teologi sunniți, atribuindu-i-se titlul de Shaykh al-Islam, un titlu onorific ce este atribuit autorităților doctrinale în tradiția sunnită. Ibn
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
și a fost un important teolog și un savant musulman. El este considerat fondatorul uneia dintre cele patru școli sunnite, școala hanbalită. Este, de asemenea, fondatorul unei școli teologice islamice ("‘aqida"). Ibn Hanbal este unul dintre cei mai renumiți teologi sunniți, atribuindu-i-se titlul de Shaykh al-Islam, un titlu onorific ce este atribuit autorităților doctrinale în tradiția sunnită. Ibn Hanbal s-a născut într-o familie arabă originară din Basra, Irak, ce aparținea tribului arab Banu Shayban. Tatăl său a
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
școli sunnite, școala hanbalită. Este, de asemenea, fondatorul unei școli teologice islamice ("‘aqida"). Ibn Hanbal este unul dintre cei mai renumiți teologi sunniți, atribuindu-i-se titlul de Shaykh al-Islam, un titlu onorific ce este atribuit autorităților doctrinale în tradiția sunnită. Ibn Hanbal s-a născut într-o familie arabă originară din Basra, Irak, ce aparținea tribului arab Banu Shayban. Tatăl său a fost ofițer al armatei abbaside în Khorasan, iar mai apoi s-a stabilit împreună cu familia sa la Bagdad
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
Ibn Hanbal a murit în anul 855 la Bagdad, Irak. De-a lungul istoriei, Ibn Hanbal a fost foarte apreciat pentru activitatea întreprinsă în domeniul cercetării tradițiilor profetice și pentru perseverența de care a dat dovadă în apărarea dogmei ortodoxe sunnite. În ciuda tuturor laudelor și aprecierilor primate de-a lungul existenței sale, unul dintre contemporanii săi a mărturisit că Ibn Hanbal nu se fălea niciodată cu realizările sale.
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
total. Imamii șiiți insistă asupra faptului că această zi nu trebuie privită ca o zi festivă, ci mai degrabă, ca o perioadă de inactivitate, durere și doliu. Spre deosebire de șiiți, care atribuie zilei de Ashura celebrarea masacrului de la Karbala, unii musulmani sunniți sărbătoresc această zi conform relatărilor atribuite lui Muhammad. Sunt însă și sunniți care acceptă că Ashura este ziua atribuită martiriului imamului Husayn. În funcție de hadith-urile care fac referire la aceasta, comemorarea zilei Ashura are diverse semnificații: acostarea Arcăi lui Noe, căința
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]