107 matches
-
doar doi ani, insă importantă deoarece a reușit să demonstreze valoarea statului musulman. În timpul celui de-al doilea calif, Umăr ibn al-Khattab (634-644), arabii au cucerit teritorii precum Siria, Palestina, Egipt însă tot în această perioadă au apărut conflictele între sunniți și șiiți. Șiții îl susțineau pe Ali, ginerele lui Mohamed, dar el a fost ucis și s-a format o nouă dinastie, dinastia Omeiazilor care a fost fondată de Moawijia I în anul 661 până în anul 680. Acesta și-a
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
musulmani), uiguri (8,4 milioane, 41%), cazaci (1.,25 milioane, 6.1%), dongxiang (514.000, 2.5%), kârgâzi (161.000), salar (105.000), tajici (41.000), uzbeci, bonan (17.000) și tătari chinezi (5.000). Majoritatea musulmanilor din China sunt sunniți. O caracteristică definitorie este prezența imamilor feminini. Primele menționări scrise ale pelerinajului haji la Mecca de către musulmani chinezi sunt din 1861, dar probabil că au avut loc și înainte de această dată. Temporar, în timpul Revoluției Culturale nu le-a fost permis
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
au copleșit cu atâta repeziciune visul lui Muḥammad: un islam pur și în care toți oamenii erau liberi să se adreseze în mod egal lui Dumnezeu și în care liderul lor se putea lăuda că sărăcia este mândria lui. Spre deosebire de sunniți, dar și de șiiți, kharigiții nu aveau să fie niciodată de acord să ridice "ḥadīṯ" -ul la rangul de fundament pentru legea și cultura islamice. Ei aveau încredere doar în Coran, bucurându-se, în același timp, și de tradiția orală
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
religioasă supusă legilor divine), în insula Djerba (Tunisia), în munții Nafusa (Libia), apoi în regiunea Omanului (unde reprezintă aproximativ 75% din populație), de unde au trecut în Zanzibar, care a devenit un centru al publicațiilor kharigite. În Algeria, opoziția lor față de sunniți i-a apropiat de guvernul francez, mai ales de când acesta i-a autorizat să-și urmeze propriul sistem juridic. Berberii ibadiți din Mzab și cei din nordul Africii rămân în relații strânse cu coreligionarii lor din Oman și Zanzibar. Atașamentul
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
a variat ponderea căpătată de așa-numitul „efort de interpretare” (arabă: اجتهاد "iğtihăd"), care încearcă să adapteze legea condițiilor mereu schimbătoare ale existenței concrete a societății musulmane. "Iğtihăd"-ul, controversat datorită raționalității sale „profane”, este „încheiat” în mod oficial la sunniți din secolele XI-XII . În funcție de ponderea pe care o acordă acestui „efort de interpretare” și în funcție de mici detalii care nu sunt legate de esența legislației se constituie cele patru „școli juridice” sau „rituri” ale sunnismului (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit), precum și
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
reveni la capătul timpurilor ca "mahdī" (arabă: مهدي, „cel așteptat”) pentru a face să domnească dreptatea în lume. Imamatul se transmite prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī, imamii ajungând să fie învestiți cu calități aproape divine, ceea ce pentru sunniți reprezintă o erezie. Imamii sunt intermediari între Dumnezeu și oameni, cărora le sunt ghizi infailibili. Membrii cei mai sus plasați în ierarhia religioasă duodecimană, ayatollahi (singular arabă: أية الله „semnul lui Dumnezeu”), au facultatea de a lua decizii canonice prin
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
cărora le sunt ghizi infailibili. Membrii cei mai sus plasați în ierarhia religioasă duodecimană, ayatollahi (singular arabă: أية الله „semnul lui Dumnezeu”), au facultatea de a lua decizii canonice prin "iğtihăd", posibilitate „închisă” definitiv în secolul al XII-lea pentru sunniți. Ismaeliții, sau șiiții septimani („cu șapte imami”), sunt deseori considerați a fi extremiști. Heterodoxă față de sunnism, doctrina septimană insistă asupra unei interpretări alegorice, chiar gnostice, a textelor sacre și crede în metempsihoză. Acestora nu li se transmite decât o singură
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
conducere o nouă dinastie, cea a 'abbasizilor.<br> Tradiția istorică islamică are tendința de a-i privi cu dizgrație pe umayyazi din cauza faptului că au fost respinși total de către shiiți și au fost mai mult sau mai puțin dezaprobați de către sunniți. Astfel, s-a creat imaginea că umayyazii nu au constituit un adevărat califat, ci mai degrabă un regat. Moscheea Omeiadă din Damasc, contruită între 705/706 și 715, a fost considerată una dintre minunile lumii islamice medievale. Califul omeiad al-Walid
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
până în 1925. Capitala a fost orașul Damasc. Sanjakul Alexandretta a fost un teritoriu autonom din 1921 până în 1923 în conformitate cu tratatul franco-turc din 20 octombrie 1921. În regiune se afla o comunitate turcică importantă, lângă care trăiau diferite comunități religioase arabe: sunniți, alauiți, siriaci ortodocși, arabi creștini-ortodocși, sau maroniți. În regiune trăiau și comunități evreiești, asiriene, armene și elene. În 1923, Alexandretta a fost incorporat de Statul Aleppo, iar în 1925 a trecut direct în subordinea Siriei sub mandat francez, bucurându-se
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Ali, Hasan și Husein, născuți la Fatima. Unii musulmani credeau că Mahomed nu a murit, ci s-ar fi ascuns în adâncimile unui munte, de unde va reveni că Mahdi-alesul lui Allah. Șiiții refuză sunna, tradiția căreia îi sunt credincioși musulmanii sunniți. Din rândul siitiilor se desprind alte curente, între care duodecimanii-partizanii ideii imamului ascuns, un fiu ascuns al lui Hasan, care va reveni că Mahdi, și septimanii, care au întemeiat califatul fatimid din Egipt, precum și ismaeliții sau asasinii, alte ramuri ulterioare
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
nu aparțin de mu'ataziliți. În acest sens apar o serie de probleme între cele două școli, întrucât mu'ataziliții resping doctrina imamatului. Însă cât privește partea șiită, aceștia îi consideră pe zaydiți mai apropiați prin credință și practici de sunniți. Zaydiții nu au un semn care să-i diferențieze de alte ramuri sau școli. Eseuri generale despre ramura șiită în islam, "General Essay on Shi`a Islam", accesat la data de 14 aprilie 2013 Filosofie musulmană, "Muslim Philosophy", accesat la
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
Damasc. Unii "șiiți" consideră că numărul celor care fac "ziyăra" în fiecare an este mai mare decât al celor care împlinesc "ḥăǧǧ"-ul. "Ziyăra" la mormintele imamilor nu are nicio semnificație pentru musulmanii sunniți. Termenul de "„ziyăra”" este utilizat de "sunniți" pentru a desemna vizita la orice mormânt important, de exemplu un însoțitor sau o rudă a Profetului. Ele pot fi scurte și lipsite de solemnitate. În Arabia Saudită sunt interzise cu desăvârșire și, pentru a preveni practicarea lor, au fost distruse
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
Pe de altă parte, șiiții mergeau pe idea că imamul, că successor al profetului trebuie să îndeplinească cele două roluri menționate mai sus, să aplica shari’a și să îi conducă pe oameni la rugăciune, ca un călăuzitor spiritual. Spre deosebire de sunniți, care susțin faptul că succesorul Profetului trebuie ales de Dumnezeu, șiiți vin cu un argument care a stârnit un conflict între cele două ramuri islamice. Conform șiiților, Ali a fost numit calif de către Profet și de asemenea, imamii erau singurii
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]
-
zi cu zi devenind o reală provocare. Începând cu 2008, situația de securitate s-a ameliorat în Baghdad și Basra, în timp ce în Mosul a izbucnit un nou val de violențe, unele îndreptate împotriva creștinilor, iar altele fiind rezultatul tensiunilor dintre sunniți și șiiți. În scopul înființării unui stat federal, după 2003, guvernarea Irakului a fost delegată către trei autorități regionale - cea sudică, a cărei conducere era asigurată de șiiții majoritari (55%), cea nordică, sub "leadership" kurd (21%) și cea arabă sunnită
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
unui stat irakian unitar. De asemenea, suveranitatea și integritatea Irakului era amenințată de ingerințele statelor învecinate. Astfel, alianța dintre partidele șiite și Iran a determinat creșterea influenței Teheranului în zona Basra și în alte regiuni majoritar șiite, în timp ce parteneriatul dintre sunniți, Al-Qaida și alte grupări extremiste a certificat influența mișcărilor Wahhabi și Salafiyya. Pe de altă parte, Turcia, alarmată de extinderea influenței kurde, a atacat o serie de sate din nordul Irakului. Redefinirea eșicherului politic irakian, alături de luptele dintre diverse facțiuni
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
cetățeni indiferent de rasă sau religie -, până la căderea regimului Saddam Hussein, creștinii din Irak nu s-au confruntat cu persecuții majore. Dincolo de violențele care au afectat, după 2003, societatea irakiană în ansamblul său, creștinii irakieni au fost supuși atacurilor musulmanilor sunniți și șiiți radicali, precum și intimidării din partea kurzilor, existând inclusiv percepții conform cărora se viza eliminarea prezenței creștine din Irak, în vederea întemeierii unui stat islamic. Activitățile anticreștine au inclus : După 2003, distribuitorii de alcool, coafezele, proprietarii de cinema, muzicienii și comercianții
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
reprezintă cel mai mare grup etnic musulman din Gemania. Există un număr mare de moschei oficiale dar și peste 2600 de moschei „în curtea din spate”. Majoritatea turcilor din Germania sunt musulmani. Cei mai mulți dintre turcii care trăiesc în Germania sunt sunniți (peste 80%), dar există și șiiți și aleviți. Există de asemenea comunități turcești non-musulmane, 6% dintre turcii din Germania se declară atei, existând și un număr redus de turci creștini sau yazidiți. Uniunea Turco-Islamică pentru Afaceri Religioase cunoscută sub numele
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
unui stat libanez independent, unde creștinii se bucurau de supremație, și, de asemenea, de faptul că era singura țară arabă cu un conducător nemusulman. Este estimat că maroniții sunt acum a treia comunitate ca mărime (22%), după șiiți ( 30%) și sunniți (27%). Odată cu instalarea autorității otomane în lumea arabă în secolul VI, maroniții au început să se folosească de legăturile cu puterile occidentale pentru a asigura protejarea împotriva implementării sistemului dhimmi. Anumiți factori au permis maronitilor să scape de condițiile care
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
-se la etnicism, Islamul bazînduse pe comunitate religioasă, Ummah. Printre sunniții, patru școli de gindire juridică structurează viziunea lor asupra lumii: școală Maliki, școala Hanafi, școala Hanbali și școala Chafeit. Șiiții pus credință lor de la Ali, fiul lui Mohamed, spre deosebire de sunniți. Șiiții au pus credință lor de la Ali, fiul lui Mohamed, spre deosebire de sunniți. Panismul continental vrea unificarea continentului și promovarea apariției unei unități politice și economice. La construirea Europeană ( Uniunea Europeană) este un exemplu de panism continental. Acest lucru este în contradicție
Panism () [Corola-website/Science/328479_a_329808]
-
școli de gindire juridică structurează viziunea lor asupra lumii: școală Maliki, școala Hanafi, școala Hanbali și școala Chafeit. Șiiții pus credință lor de la Ali, fiul lui Mohamed, spre deosebire de sunniți. Șiiții au pus credință lor de la Ali, fiul lui Mohamed, spre deosebire de sunniți. Panismul continental vrea unificarea continentului și promovarea apariției unei unități politice și economice. La construirea Europeană ( Uniunea Europeană) este un exemplu de panism continental. Acest lucru este în contradicție cu istoria Franței (în urmă cu 1517 de ani de la botezul lui
Panism () [Corola-website/Science/328479_a_329808]
-
trecut la șiism, șahul avea multiple metode de verificare. Una consemnată de istorici se referă la faptul că unii agenți ai șahului se plimbau prin locuri publice și îi blestemau pe primii trei califi, pe inamicii lui Ali sau pe sunniți în general. Cei care nu răspundeau ca rndul lor cu un blestem sau nu se arătau favorabili afimațiilor, erau omorâți pe loc. În afară de convertiri, rata de creștere a elementului șiit în Iran a fost dat și de imigrarea în Iran
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
zona Azerbaidjanului, convertirea la islamul șiit a reprezentat o rupere a legăturilor culturale cu Imperiul Otoman și o apropiere de cultura persană. Din acest moment se poate vorbi despre o secesiune religioasă în rândul turcofonilor. Ca urmare a persecuțiilor, erudiții sunniți au fugit din Iran în țările musulmane din jur. India mogulilor a oferit găzduire sunniților emigrați din Iran într-o mare măsură, astfel încât aceștia au putut continua să scrie și să publice, creându-se astfel o școală literară aparte - sabq-i
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
islamică. Obiectivele religioase cu importanță pentru șiiți au devenit centre de pelerinaj recunoscute pe plan internațional și protejate ca atare. Astfel, Najaf și Karbala au fost țințe principale pe lista cuceririlor făcute de safevizi. În schimb, obiectivele cu relevanță pentru sunniți nu au avut parte de același tratament. Mormintele lui Abu Hanifa și Abdul-Qadir Gilani au fost distruse. O parte dintre șiiții care au imigrat în Iran, pentru a beneficia de protecția șahilor, s-au stabilit în sudul Irakului de astăzi
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
sud de Bagdad a fost ocupată de Imperiul Otoman. Autoritățile otomane au redus însă timpul maxim de ședere al pelerinilor șiiți la 10 zile, pentru a preveni stabilirea în zonă a acestora, care ar fi dus redus considerabil procentul de sunniți din zonă, aflat și așa la cote reduse. În opinia istoricilor, stabilirea inițială a șiiților în zonă a creat probleme mult mai târziu, în secolul XX, când irakienii au avut dificultăți în consolidarea unei națiuni, ca urmare a diferențelor de
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
(în arabă: عاشوراء ʻĂshūră’) este celebrată în cea de-a zecea zi a lunii din calendarul islamic și reprezintă un eveniment religios specific țărilor musulmane. Această sărbătoare, de o importanță minoră pentru sunniți, are o semnificație fundamentală pentru cealaltă ramură a islamului, șiiții. „La Medina, unde elementul evreiesc era predominant (evreii participaseră la întâmpinarea favorabilă a Profetului cu ocazia exodului), Mahomed, constatând existența unei practici de devoțiune propăvăduite de Moise, a considerat că
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]